710 matches
-
lui de copil obez avea tendința să cadă, să se poticnească și să se împiedice. Până la vârsta de cinci ani. când în sfârșit reușise să umble într-un fel aproape normal, fusese plin din cap până în picioare de vânătăi și zgârieturi. Totuși, din respect pentru Levy Pants, voi încerca. Ignatius se lăsă încet pe vine până când fundul lui uriaș atinse, scăunelul, genunchii ajungându-i aproape de umeri. Când reuși în sfârșit să stea pe el, arăta ca o vânătă în echilibru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se adresau tavanului, căutând răspunsul printre crăpături și pete de grăsime. Iată de ce primire am parte după o zi descurajantă în care am luptat pentru existență pe străzile acestui oraș sălbatic. — Ce-s semnele alea pe mâinile tale? Ignatius privi zgârieturile cu care se alesese încercând să convingă pisica să rămână în compartimentul pentru chifle. Am dus o luptă apocaliptică cu o prostituată înfometată, spuse râgâind Ignatius. Fără forța mea musculară, ar fi prădat căruciorul. În cele din urmă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din buzunarul sveterului. Uite! A sosit astăzi pentru tine. — A, da? întrebă Ignatius cu interes, luând în mână plicul. Îmi imaginez că până acum ai învățat pe de rost conținutul. — Mai bine ține-ți mâinile în chiuvetă și spală-ți zgârieturile. — Mai pot să aștepte, spuse Ignatius. Deschise plicul rupându-l. Văd că M. Minkoff a răspuns misivei mele cu o grabă aproape frenetică. I-am spus vreo câteva chestii destul de usturătoare. Doamna Reilly se așeză picior peste picior pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nopții arăta curat a circ noaptea trecută. Întăi pasărea, p-orm-a venit și mutra aia grasă târșindu-și picioarele, p-ormă trei fufe de z’ceai că-s scăpate din balamuc. Mama lor! S-au luat la bătaie și dă-i cu zgârieturi, dă-i cu țipete și țicnitu’ ăla mare și gras zăcea-n rigolă de z’ceai că-i mort, și toț’ se băteau și se ciorovăiau și se-nvârteau în juru’ mârtanului leșinat în stradă. Z’ceai că-i o bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șapca de baseball și începu să îl mângâie pe cap și pe ceafă. Copiii pot fi răi. Uneori, sentimentele mele sunt rănite, spuse Dave. Trist, se întoarse cu spatele la ea. Își scoase tricoul. Ea își trecu degetele prin părul lui, căutând zgârieturi sau alte semne de lovituri. În timp ce făcea asta, îl simți relaxându-se. Respirația lui se calmă. Dispoziția păru să se îmbunătățească. Abia mai târziu, Lynn realiză că îl „puricase“, așa cum fac maimuțele în sălbăticie. Una se întoarce cu spatele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aruncând dâre de umbră. Deasupra lor, Dave scoase un urlet de război și dispăru. Tracy țipa. Lynn ajunse la Jamie. Sângele se aduna în jurul capului lui. — Jamie, Jamie ... Se lăsă în genunchi și îl întoarse cu grijă. Jamie avea o zgârietură uriașă în frunte. Sângele roșu îi curgea pe lateralul feței. Băiatul zâmbi slăbit. — Bună, mamă. — Unde ești lovit, Jamie? Nu ... — Unde, Jamie? Am căzut. Din copac. Lynn își luă marginea fustei în mână și începu să șteargă cu grijă rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lateralul feței. Băiatul zâmbi slăbit. — Bună, mamă. — Unde ești lovit, Jamie? Nu ... — Unde, Jamie? Am căzut. Din copac. Lynn își luă marginea fustei în mână și începu să șteargă cu grijă rana. Nu văzu nici o gaură de glonț. Doar o zgârietură uriașă, care sângera rău. — N-ai fost împușcat, scumpule? — Nu, mami, zise el, clătinând din cap. Oricum, nu trăgea în mine, ci în Dave. Cine a fost? — Billy. Lynn ridică privirea spre copac. Crengile se legănau încet în lumina felinarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
parte, cu o mișcare teatrală. — Acesta este un Pongo abelii sub-adult sau tânăr, un urangutan din Sumatra, care diferă de urangutanul din Borneo numai prin talia mai mică. Specimenul este mascul, în vârstă de aproximativ trei ani, aparent sănătos, fără zgârieturi sau răni externe... În regulă, să începem. Luă un scalpel. — Cu o incizie midsagitală, expun musculatura anterioară a gâtului și faringelui, observăm corpul superior și inferior al omohioidului, iar aici, sternohioidul ... Hmmm. Erickson era aplecat peste gâtul animalului. Lui Gorevici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
omorât pe picitc cu puțin înainte de a se omorî pe sine. A dus cadavrul acolo într-un geamantan, insistă Liputin. Corpul piticului a fost găsit în geamantan, nu-i așa? arătă el spre geamantanul așezat aproape de masă și având o zgârietură mare pe capac. ă Da, aveți dreptate. și ceea ce sugerați dumneavoastră este aproape de adevăr. Dar este la fel de posibil ca, și vă rog să admiteți asta, altcineva să fi târât geamantanul acolo. și dacă așa ceva este posibil, atunci este de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Asta însemnând? întrebă porkuror-ul stingherit. ă Asta sugerează, îl corectă Porfiri, că era deja mort când a fost suspendat de copac. ă La un subiect în viață, leziunile sunt cauzate de sângele pompat către aria afectată a epidermei. Urme, asemănătoare zgârieturilor, pot fi văzute și la cei morți, în funcție de poziția în care corpurile acestora sunt așezate. Dacă nu ar fi așa, am putea spune că morții nu au zgârieturi.În timp ce vorbea, doctorul Pervoiedov tăia hainele mortului cu o pereche de foarfece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sunt cauzate de sângele pompat către aria afectată a epidermei. Urme, asemănătoare zgârieturilor, pot fi văzute și la cei morți, în funcție de poziția în care corpurile acestora sunt așezate. Dacă nu ar fi așa, am putea spune că morții nu au zgârieturi.În timp ce vorbea, doctorul Pervoiedov tăia hainele mortului cu o pereche de foarfece croitorești, despărțind cilindrii mânecilor și pantalonilor și secționând porțiunile care îi acopereau pieptul, dezgolind cadavrul și lăsându-l întins pe o grămadă de cârpe. Văzură cu toții linia purpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de fișier, iar golirea dosarelor vechi ce fuseseră depozitate înăuntru nu dură mai mult de câteva clipe. Prințul Bikov dădu din cap afiramtiv când valiza a fost pusă pe biroul lui Porfiri. ă Asta e. Asta este a lui Rataziaiev. Zgârietura din față este la fel. Capitolul treisprezece Un document ciudat În timp ce intra în sediul central al Departamentului de Poliție al Orașului St. Petersburg, Porfiri era impresionat nu atât de grandoarea clădirii, cât de starea ei exemplară. Contrastul cu stația din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și unde te-au dus? Porfiri își ridică brațele neputincios. ă Foarte bine că mă voi ocupa eu acuma de caz. Porfiri încuviință supus. ă și care va fi pasul următor, excelența voastră? Liputin păru să fie distras de o zgârietură pe colțul biroului lui Porfiri. După o vreme îi aruncă o privire timidă și aproape rușinată lui Porfiri. ă Care ar fi pasul dumitale următor? ă Eu m-aș întoarce acolo unde a început totul. Fata. Lilia Ivanovna. ă Prostituata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fel cum o întindere ce pare netedă poate acoperi, manifestându-le, urmele tuturor lucrurilor trăite și întâmplate în istoria lumii. Toată arheologia materialelor e o arheologie umană. Lutul ascunde și arată trecerea ființei prin timp și prin spații, semnele degetelor, zgârieturile unghiilor, cenușa și tăciunii rugurilor stinse, oasele proprii și străine, drumurile care veșnic se bifurcă, distanțându-se și pierzându-se unele de altele. Acest grăunte ce răsare la suprafață e o amintire, această depresiune urma rămasă de la un trup culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu merg și gata, nici dacă mă omoară, bombăni olarul, conștient totuși că aceste cuvinte, tocmai pentru că par atât de categorice, definitive, ar putea arăta o convingere pe care, de fapt, n-o simte, ascunzând o slăbiciune interioară, ca o zgârietură încă invizibilă pe peretele mai subțire al unui urcior. Evident acesta a fost motivul, dacă tot am vorbit din nou de urcioare, pentru care Isaura Estudiosa s-a întors în mintea lui Cipriano Algor, cum s-a întâmplat, însă calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a magazie, cu o singură fereastră, năpădită de păianjeni și pătată de muște. Înlăuntru nu era nimeni. Doar iarna se strângea lumea acolo. Acum, pescarii stăteau toți afară, la niște măsuțe de tablă vopsite cândva în alb și pline de zgârieturi. Fiecare avea dinainte o ceașcă de aramă. Am zis politicos „bună ziua”, dar nu mi-a răspuns nimeni. De la măsuța lui, de care erau rezemate două puști de vânătoare, Dinu se întoarse spre mine. — Nu-ți răci gura degeaba. Tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
foarte ușor să înaintezi. Bălăriile creșteau ca într-o boală. Se uscau în picioare, în timp ce altele, tinere, năvăleau dedesubt, amestecându-se, încâlcindu-se; trebuia să-mi fac loc mereu cu mâinile și cu picioarele și m-am umplut repede de zgârieturi. Înjuram de câte ori mă plezneau ierburile înalte peste ochi, dar îmi plăcea să mă simt ca un explorator; era, într-un fel, primul meu contact cu jungla. Uneori totul amuțea în jur; apoi sufla vântul și bălăriile se umpleau de zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era dar m-am înșelat de câte ori, eram într-o situație limită strigam, nea Gică și venea cu atâta vijelie și putere că nu pierdeam niciodată, am tăiat pe foarte mulți în viața mea dar nici unul pe mine, nu am nici o zgârietură de cuțit. Dar a venit vremea să mă căsătoresc, să am răspunderi și nu mai puteam să mă comport ca până atunci trebuia să mă schimb dar am văzut că nu mai puteam primul scandal cu tăierea cumnatului meu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Brescia, o să i le dăruiesc bunicului. Ne-am tot învârtit pe-acolo până când soarele, trecut de amiază, a început să scadă. Mi-a arătat cuiburi și vizuini, izvoarele unde se adunau cerbi, căpriori și mistreți să se adape, copacii cu zgârieturile urșilor. Când a trebuit să ne-ntoarcem, ne-am spălat la izvorul de sub stejar. Tot aici am făcut schimbul de jurăminte la cererea neașteptată a lui Rotari. Cea mai importantă făgăduință pe care doi bărbați și-o pot face: taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de unul singur, căci nu mi-au plăcut niciodată urmările victoriilor, ale violențelor și al jafurilor; deși pricepeam că plata soldatului este prada de război, și răsplata lui, tinerețea femeilor. La fel ca Rotari, scăpasem din încăierări doar cu câteva zgârieturi, pumni și leziuni ușoare. Nenorocos fusese însă comandantul cavaleriei noastre, prietenul Birino: o suliță înșelătoare îi sfâșiase o parte din brațul drept, care a trebuit amputat de tot. Rândașul meu, un tânăr numit Vaio, i-a adus la mine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și sistem antifurt, aer condiționat, Încălzire centrală, bucătăria este Arc Linea cu cuptor electric și plită - nefolosită vreodată. — Plicul, spuse Aris, prinzând-o de braț. — Care plic? răspunse ea, prinsă Încă În contemplarea suprafețelor de inox ale bucătăriei. Lucioase, nici o zgârietură. Păreau oglinzi. — Plicul de la clinică, din mașină... Maja se Înroși. Îl ridicase alaltăieri. Nu voia să-l ducă acasă Înainte de a vorbi cu Elio. Și Încă nu voia să-i spună. Îl pusese În Smart și uitase cu totul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
luat câteva momente să înțeleg ce se întâmplă. Era maro, nu roșie. Nu trebuia să fie roșie? N-ar fi trebuit să mă doară burta? Poate că mă înșelam și doar mă lovisem la picior, dar nu se vedea nici o zgârietură. Deși așteptam de o veșnicie să devin femeie, iată că nu săream în sus de bucurie și nici nu mă repezeam să le spun mamelor mele. Stăteam acolo, pe vine, ascunsă de crengi și mă gândeam: copilăria mea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
citea În ochii tinerei polițiste. Aceea a hăituielii. Sentimentul lui de stinghereală spori. - Ce tot spui? Gildas era băut zdravăn, făcut criță. De altfel, așa eram toți! Își lăsă iute În jos gulerul hainei. - Ia uită-te la asta! Trei zgîrieturi se vedeau ca niște dungi pe gîtul lui. - M-am tăvălit printre tufele de tuia cînd m-am Întors acasă la unu noaptea. Marie nici măcar nu păru să-l audă. - Du-l la cabinetul tău, pînă iau măsuri ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
duseseră să le fumeze pe furiș, ascunși În spatele menhirilor. Se gîndi În treacăt la Gildas, apoi alungă hotărît orice urmă de remușcare. Fratele Mariei ar fi vorbit pînă la urmă. Moartea lui era regretabilă, dar cădea bine. Peste cîteva zile zgîrieturile de pe gîtul lui vor dispărea și totul va fi ca mai Înainte. Yves deschise fereastra largă ce dădea spre terasă și Își admiră, În depărtare, vila agățată de un promontoriu stîncos. Linii pure, fațade din sticlă, piscină cu deversare. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ești cumva clarvăzător? - Doar logic. Unghiile victimei au fost cu grijă curățate după ce a murit, dar nu suficient pentru a nu lăsa urme. Or, singurul care ar fi avut posibilitatea s-o facă este Yves Pérec, În cabinetul lui. Iar zgîrieturile de pe gîtul lui, după părerea mea, nu se datorează tufelor de tuia. Observă că, ascultîndu-l cu atenție și aproape fără să-și dea seama, Marie Încetinise. O felicită. Ea scoase atunci din buzunar una din scrisorile anonime pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]