360 matches
-
drumuri, gânduri pierdute, idei mărețe, inimi zdrobite, aduceri aminte, misiuni, promisiuni, aranjamente, declarații,învinuiri, blesteme, cereri în căsătorie, invitații la iertarea greșelilor și a păcatelor, abuzuri, inclusiv sexuale, lacrimi după dragostele înghițite de hăuri, bichini, chiloți-gogoșari, izmene, papuci de odae, zgărzi, rufe umane, capete de patroni dezorientați, falimente, totale și parțiale, creste de cocoși, cuculele și cuculeți, ananghii, portițe noi pentru viței netrecuți prin botez, popi fără și cu limbi căzute de pe la limbuți, înjurături, belitori de idei deșarte și eșuate, cozi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
facă griji. Ei le transmiteau multă sănătate și îi așteptau să le facă o vizită la Torino. Mafalda oftă și răspunse că Dumnezeu știa când avea să primească pașaport de călătorie din partea autorităților de la București. Măgarii ăștia ne țin cu zgarda legată de gât, ca pe niște câini, glăsui Ticu pe un ton foarte sarcastic. Nando îi scutură mâna și-l întrebă de sănătate, apoi se grăbi să deschidă geamantanele. Ca de obicei, el nu venise cu mâna goală, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de capul lui, își spune, toată țara este mai rău ca după un război care a devastat totul în urma lui, animale, oameni și locuri, ascultă jigodie, că nu scapi așa ușor de mine, își trage sufletul, tot o să pun eu zgarda pe tine, chiar și numai de dragul lămuririi micului tău rol pe care l-ai interpretat mai prost decît ar fi făcut-o un debutant. Hai să dăm totul pe față să afle lumea cine a fost cu adevărat marele General
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din buzunarul său. Un gest cu care Îl obișnuise Violeta. Ori de câte ori erau singuri În lifturi. Sau pe străduțe Întunecoase. De data asta Însă se simțea ca un câine de apartament scos afară la ore fixe ca să urineze, ținut strâns de zgardă ca să nu-și dea drumul pe scări, cum s-ar fi putut Întâmpla dacă n-ar fi văzut și simțit coapsele calde ale Eleonorei eliberate brusc din chingile Mustangului ei de velur negru, pâlpâind În Întuneric ca o amforă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nemțești Luger, încărcătoare de rezervă și o grămadă de gloanțe împrăștiate. M-am amuzat copios de gusturile lui Johnny Axă. Apoi l-am deschis pe cel din mijloc și m-a luat cu furnicături. Harnașamente de piele neagră, lanțuri, bice, zgărzi bătute în ținte, prezervative Tijuana, care lungesc toroipanul cu doișpe centimetri... Reviste porno cu fotografii de femei goale, biciuite de alte femei în timp ce sug mătărânga unor bărbați echipați cu harnașamente. Prim-planuri care imortalizau brațe cu urme de înțepături adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fi intrat direct pe platoul unui film din seria Indiana Jones, cu tarabele din piața principală, acolo de unde puteai să cumperi supă din cap de capră, cu fotografii care-ți ofereau să te tragă în poză împreună cu o maimuță cu zgardă la gât. După ce mașina a parcat în fața intrării splendide, în stil Art Deco, a hotelului La Mamounia, Alison l-a plătit pe taximetrist, lăsându-i și bacșiș, după care a pășit în holul răcoros, placat cu marmură, în care angajații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
imediat, În coșul pieptului urca o sferă plină cu aerul amintirilor speciale și pe scoarța cerebrală scânteia smocul de raze din coada unei comete aflate Într-un neîntrerupt zbor către autoanulare), de la Zavastița lui Bulinică, și mult mai simplu de la zgarda lui Vizanti cu care nu ești În stare să te Împrietenești (așa Îi spunea Victor curelei negre cu cataramă albă din jurul gâtului câinelui bunicilor, mai „orășănești” cum Îl tachinează Ghiorghi a dascălu’ oferindu-i prin spate câte un „Ămâia mătii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ogari de curse cu blana lucioasă. — Doamna Shand a spus că vă poate primi acum, spuse Sonny Gardner, care mă aștepta lîngă piscină, apoi mă conduse către masă. Helmut și Wolfgang, doi prieteni din Hamburg. — SÎnt surprins că nu poartă zgărzi de cîini, am comentat, cercetînd cu atenție figura copilăroasă, dar vigilentă a lui Gardner. Sonny, nu te-am mai văzut În ultima vreme pe la Clubul Nautico. — Doamna Shand a hotărît să lucrez aici. O pasăre se porni să fîlfîie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
înțelege că „nu“ înseamnă nu. Inspiră rapid și smuci lesa lui Sally atât de tare încât aproape că-l răsturnă de pe scaunul de la bar. — Văd că încă te încăpățânezi să nu fi disciplinat! spuse aceasta, târându-l după ea cu zgarda; nu se prefăcea atunci când scâncea de durere, pe jumătate sugrumat. —Jos. — Te suuun eu, a orăcăit el, pe când se îndepărta șchiopătând, în patru labe, oferindu-mi o priveliștea fundului său printre șireturile cu care se încheia costumul la spate. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Este. BĂRBATUL CU BASTON: O să-i dăm să mănânce din mână. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Din mâna ta. O să mănânce cât o să vrea el. BĂRBATUL CU BASTON: Și o să-i dăm drumu’, este? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Absolut. BĂRBATUL CU BASTON: Fără zgardă, fără nimic. Să fie liber. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sigur. O s-alerge cât o să vrea el. BĂRBATUL CU BASTON: Și o să-l învățăm să prindă bățul și să aducă bățul înapoi. (De sus cade o bucată de pâine.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
albastru cu galben (o aventură mondenă pe atunci), În schimb fuseseră atât de meschini Încât s-o trimită pe Colette Împreună cu cățelul și guvernanta ei cu un tren cu vagoane obișnuite. Câinele era o femelă de fox-terrier cu clopoței la zgardă și un fund foarte șerpuitor. Lipăia apa sărată din găletușa Colettei numai ca să-și manifeste bucuria. Îmi amintesc pânza de barcă, apusul de soare și farul, Înfățișate pe acea găletușă, dar nu-mi pot aminti numele câinelui, ceea ce mă enervează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În minte din locul În care eram cocoțat. Pe instrumentul lui erau pictați un fel de țărani balcanici dansând printre niște sălcii palmoide. Din când În când, muta manivela dintr-o mână În cealaltă. Vedeam jerseul și fusta maimuțicii chele, zgarda, rosătura de pe gât, lanțul pe care Îl smucea ori de câte ori omul trăgea de el, provocându-i dureri și câțiva servitori stând În jurul lor, căscând gura, rânjind - oameni simpli care se amuzau teribil de „giumbușlucurile“ maimuței. Chiar zilele trecute, În apropierea locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ei băteau străzile orașului în urma suspecților, el avea obligația de a face același lucru, oricât era el de comisar, dumnezeu știe unde avea să se ducă acum femeia aceea, probabil a luat câinele ca acoperire sau, poate se folosește de zgarda animalului ca să transporte mesaje clandestine, fericite vremuri acelea în care câinii saint bernard purtau la gât butoiașe de brandy și, cu puținul acela, câte vieți, care se credeau pierdute, au fost salvate în alpii înzăpeziți. Urmărirea suspectului, dacă vrem s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acolo proptit ca doamna aceea cu căldarea goală. Câinele apăru brusc, ieși sărind, lătrând din spatele unor arbuști și alergă drept la comisar, care, instinctiv, făcu doi pași înapoi, Nu vă fie frică, spuse soția medicului apucând în trecere animalul de zgardă, n-o să vă muște, De unde știți că mi-e teamă de câini, Nu sunt vrăjitoare, v-am observat când ați fost acasă la mine, Se vede atât de mult, Se vede destul, cuminte, ultimul cuvânt se adresă câinelui, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îi eliberează mîna, dar Cezar a continuat să-l flocăiască încă o bucată de timp. La spital medicii au făcut minuni și din nou pe gîtlejul lui MacKena băutura lunecă și mai și ca înainte. Ancheta poliției patina. A rupt zgarda, spunea Vasile. A dat drumul cîinelui, contra MacKena. Vasile nu era prost și, utilizînd cu abilitate licoarea lui Bachus, era pe punctul de a se înțelege cu partea vătămată. Trebuie împușcat Cezar, susține și polițistul și partea vătămată. Deja am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și cinici. M-am uitat și eu la el, surprins. Credeam că va fugi dacă mă apropii prea tare, dar nici nu se clinti; continuă doar să se uite la mine, în timp ce eu îngenuncheam să citesc ce scria pe medalionul zgărzii: erau trecute un nume - Salut! Sunt Ian! - și o adresă completă, deși din primul rând am aflat tot ce trebuia să știu. Aveam un coleg de casă. — Ei, puturosule, am zâmbit. Unde te-ai ascuns până acum? Motanul se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în carouri. — Doar că... până acum n-ai spus că ai un motan. Păi, acuma am unul. Când am plecat, stătea pe sofa și se uita la Richard și Judy. — Interesant. — Da? — Spui că avea numele și adresa ta pe zgardă? — Nu, numele lui și adresa mea. Crezi că face cineva vreo glumă? — Mmm... n-ar fi o glumă prea bună, nu? — Nu, presupun că nu. Poate cineva s-a gândit să-mi vâre pe gât animalul ăsta pentru că știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu le-a Înnodat În forme de girafe sau de cățeluși, ci le-a lăsat pe o policioară să se bălăngăne jucăuș. Au mai răsărit din valiză un aparat de pirogravat și unul asemănător celui folosit În resuscitarea cardiacă, o zgardă, o cușcă având Înăuntru ceva ce părea a fi o nevăstuică turbată, o pereche de cătușe, un clește de grădinărit, un set de cârlige de pescuit și un gârbaci cu vârfuri plumbuite, pe care a Început să-l Învârtă chiuind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fel". Bucuros că nu mai avea aerul suferind cu care venise, am trecut peste vorbele ei fără să le dau importanță. Nu mai era, însă, femeia care-mi declarase, veselă, că se supune sclaviei cu condiția să n-o strângă zgarda. Devenise iritabilă. Am căutat s-o conving să aibă încredere în mine, dar m-am izbit ca de un zid de tăcerile ei. Și dacă, înainte, puteam discuta despre orice, acum trebuia să-mi aleg cu grijă cuvintele, de teamă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
meu nu e laș... Dar nu mai putea. Bărbatul arătă spre fata care ieșea din încăpere, dându-i de înțeles lui Valerius că ea era vinovată de fuga gladiatorului. Fata se întoarse imediat. Încerca să-l țină pe Lurr de zgardă, însă câinele scăpă, nebun de bucurie, și alergă spre Valerius, scheunând. — Dar cum ați făcut...? Valerius încerca să-l liniștească pe Lurr. Îl bătea drăgăstos pe spate, fericit să-l vadă din nou alături de el. — Cum se apropie cineva, Lurr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
albeață pe ochi și nui credibil nici ca iepure. Domnule Al... Stați! Stați c-am ghicit ! Ați venit cu ajutoare pentru câini, c-a mai fost pe aici o doamnă și i-a adus două kile de ciocolată și o zgardă contra dăunătorilor, dar n-o mai am c-am dat-o la țară s-o pună la vacă, s-o apere de muște, de tăuni, că și-a ros coada de-aproape n-o mai are. Pe urmă o mutăm
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
am c-am dat-o la țară s-o pună la vacă, s-o apere de muște, de tăuni, că și-a ros coada de-aproape n-o mai are. Pe urmă o mutăm la cartofi, ca anticolorado. Vaca ? Ași ! Zgarda. Aha. Să revenim de unde am plecat. Câinele... E un Pitbull ? Nu. E Pițbul. Mascul ? Oarecum... Eu nu pot scrie oarecum ci exact ce e: mascul sau femelă. Înțelegeți ? Înțeleg. Vreți să-l băgați într-un film, c-am auzit că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pîrnaie și relația dintre tine și mine intră În agonia morții. Reține bine, poate c-o să mîn vita asta Încă o vreme; nu pune Întrebări stînjenitoare și face curățenie ca lumea acasă. O să se-aleagă cu o Încrețitură formidabilă pe zgardă individa! — Și eu te iubesc Bunty. Urmează un moment de tăcere. — Trebuie să Închid, Îi spun eu. Mă mai sună cineva. Chiar așa și e. E Shirley. N morții măsii. Am auzit eu expresia că vine-o pizdă pe conductă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o văzusem la față. Din cauza lui Iordan, da, am suferit. Îi uram verva, calambururile, butadele, cheful de poante. Veselia. Îl voiam măcar puțin tăcut, măcar puțin melancolic. Dacă nu tragic, dacă nu singur... Cele două Daisy purtau, fiecare, cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un fel de colier de sclavă a fost în modă pînă la refuz o bandă lată de argint, de care atîrna un I. Era darul Iordan. Marcat Iordan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
da, am suferit. Îi uram verva, calambururile, butadele, cheful de poante. Veselia. Îl voiam măcar puțin tăcut, măcar puțin melancolic. Dacă nu tragic, dacă nu singur... Cele două Daisy purtau, fiecare, cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un fel de colier de sclavă a fost în modă pînă la refuz o bandă lată de argint, de care atîrna un I. Era darul Iordan. Marcat Iordan. Cum altfel? Nu avea el psihologie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]