403 matches
-
cu un picior tremurând pe marginea albă și rece. M-am tăiat bărbierindu-mă, după care a urmat o bătălie crâncenă cu părul. Îmi place să-l pieptăn peste cap, dar cârlionții cenușii se încăpățânau să facă reverențe timide deasupra zigzagurilor adânci, săpate în frunte. Așa că mi-am udat peria și am tras-o cu nădejde spre spate. Am băut cafeaua în cameră, sorbind-o zgomotos. Opt și patruzeci. Cel mai bun echipament: o haină lungă și largă, pantaloni conici, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mă duc la următorul magazin, unde tipul care servește are încă nasul normal... Acum Meadowbrook a dat-o pe Shakespeare. A fi sau a nu fi. Mâine și iar mâine. Niciodată niciodată niciodată niciodată niciodată. Disperat din cauza, și în ciuda, zigzagurilor, bâlbâielii, ghiveciul alfabetic provocate de alcoolemia mea, am dat scotch-ul peste cap. S-a întors Fielding. Fluturându-și cartea de credit, Meadowbrook a făcut marea ispravă de a prelua nota de plată. — Din care scădem supa! avertiză el. Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
momeli, nave spațiale, miriapode și bombe inteligente șuierătoare. Drace, e la îndemâna tuturor. Și să ne îndreptăm un gând și spre curiosul care se uită pe gaura cheii, cu puterea lui perfectă de a vedea, spre hoțul și goana lui în zigzag cu buna, excelenta lui inimă, spre starul de filme porno cu chica lui deasă și pântecul suplu, spre încântătorul ucigaș de copii cu zâmbetul lui de milioane. Cum e posibil să crești când ai curul ars? Cine te-ar lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O, nu, exclamă ea. Unde e Shadow? Iată un lucru care mă preocupă și pe mine. Shadow nu se mai arătase de câteva minute și eu mă străduiam pe ascuns să-l zăresc în agitația umană. A pornit-o în zigzag prin piață fără să spună un cuvânt, i-a scrutat marginile, după care a traversat iar locul prin căldura dogoritoare, învăluitoare. Nici urmă de câine, nici urmă de Shadow. Ne-am despărțit și am alergat în cercuri tot mai largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alfabetul Braille al drumului în trepidațiile lui rapide. Urmărind în gând acele contururi vălurite, făcea Lincolnul să vireze de colo-colo pe suprafața șoselei. Fața îi era încremenită într-o mască rigidă, obrajii cicatrizați îi erau încleștați în jurul gurii. Trecu în zigzag de pe-o bandă pe alta, țâșnind în față pe banda de mare viteză până ce ajunse în rând cu Catherine, după care încetini și rămase în urmă, permițând altor mașini să intre între ei, și adoptă o poziție vigilentă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
malul se termina brusc descoperind o faleză înaltă îmbrăcată în verdeață, castraveciori de mare țepoși, arbuști minusculi, sălcii pitice și buruieni. Din ierburi apărea pe neașteptate ca într-un film, o scară nesfârșită parcă a timpului și oboseai numai coborând zigzagurile cenușii din beton până pe plajă. Cam așa au fost acele dimineți liniștite când eroul nostru, Stani numit între colegi, și Laur acasă, mergea la școala și liceul Mircea cel Bătrân din orașul de pe malul mării. Totul se repeta gradual începând
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
paralelă ce însoțeau calea ferată timp îndelungat lăsau impresia de repetiție la nesfârșit a peisajului monoton și plictisitor. Într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma lor mergând nesiguri. Un bețivan bălăngănindu-se urina din mers, în zigzag. Probabil se grăbea spre altă cârciumă. O pasageră ofensată intră precipitată în compartiment. Erau singuri pe culoar și femeia îi aruncă o privire furioasă care-i rămase impregnată mult timp în caruselul amintirilor. Laur plecă privirea luându-și toate vinile
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
stinghereală, Marie se scutură, se scuză că Încă nu-i mulțumise pentru că o ajutase să iasă din necaz și Își luă iute rămas-bun, pretextînd că logodnicul ei desigur o aștepta, riscînd să se Îngrijoreze. Două puncte mici, roșii mergeau În zigzag pe drum, Ryan privea Îndepărtîndu-se mașina Mariei... Era cuprins de admirație și totodată emoționat, ca de fiecare dată cînd Își Încrucișa pașii cu fata asta. Nu era lipsită de Îndrăzneală, fiecare piedică părea că-i Întărește și mai mult hotărîrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să tresară. Gwen, nelăsîndu-se păcălită, insistă: - Doare, firește! Eroul tău e la fel de răspunzător ca noi toți, poate și mai mult Încă. Privirea i se umbri cînd revăzu În minte imaginile din noaptea de atunci, care Îi schimbase viața. - Alergam În zigzag pe faleză, chiar deasupra golfului, așa cum făcuseră strămoșii noștri cu secole Înainte, agitîndu-ne felinarele, ca niște zăpăciți inocenți cum eram la vrema aceea. CÎnd am zărit vasul, era deja prea tîrziu, venea drept spre stîncile care ieșeau din mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era ceva recent, pereții din granit grosolan cioplit păreau că Înfruntaseră timpul, aerul era Închis, dar perfect respirabil. Merseră timp de cîteva minute care li se părură foarte lungi. Lucas Își număra pașii, calculînd. - Opt sute de metri... Am tot făcut zigzaguri, mă Întreb unde se deschide... - Dacă se deschide, adăugă Marie mai mult zeflemitoare decît Îngrijorată, căci niște urme de pași indicau treceri În ambele sensuri. Ajunseră În sfîrșit la piciorul unei scări care se Întrerupea brutal Într-un perete aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pieptănată și aranjată peste noapte, precum pârtiile de schi. Și cu aceeași voluptate cu care sfâșiam zăpada neîncepută, disciplinată și aliniată sub șenilele ratrack-ului, mă avântam acum în marea de nisip, "as pure as unsunned snow...", și lăsam urme în zigzag, pășind cu un singur picior, în timp ce pe celălalt îl trăgeam din urmă, pentru a lăsa dâre pregnante și continue. Apoi, vin mai aproape de cușca luminată, pe a cărei pereți se zbenguiau niște gângănii uriașe, săreau ritmic în toate direcțiile, cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Într-un mic hotel privat de pe faleza Înaltă din capătul vestic al orașului, cunoscut sub numele de Leas, unde se construise masiv, cu intenția de a atrage turiști. Erau aici o promenadă lată și imens de lungă, o potecă În zigzag care cobora până pe plaja de pietriș, aflată la treizeci de metri mai jos, un chioșc fermecător, metalic, pentru orchestră și o terasă de unde se vedeau brațul lung al digului și vasele cu aburi care traversau Canalul Mânecii, mici ca bărcuțele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
piatră, se află Trandafirul de Piatră se gândi Vultur-în-Zbor. Casa avea o formă complet neregulată, cu pereții ridicați oricum, numai nu drepți, cu nici un unghi care să fie drept - dar asta era o excentricitate voită, o nebunie deliberată. Modelele în zigzag pe care le țesea pe vârful muntelui erau intenționate, fiind reflectări ale creatorului lor. Reflectări: casa le trimitea în toate direcțiile, pentru că fiecare fereastră de pe pereții ei ondulați era și o oglindă. Combinația de piatră ondulată și ferestre oarbe, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
găsesc biroul lui Rod gol, dar mă opresc câteva minute ca să admir priveliștea de la fereastra care acoperă un perete Întreg. Imediat dedesubt se află patinoarul Broadgate, o farfurie Întinsă de gheață amplasată Între turnuri de oțel și beton așezate În zigzag. La ora asta, nu e nimeni, doar un patinator singuratic, un bărbat Înalt, brunet, cu un hanorac verde, care pare să deseneze opturi, dar care, după ce desenează și ultima linie verticală, se dovedesc a fi un mare semn pentru dolar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ce-o mai fi rămas nears. Există o ușă laterală din terasă prin care putem să aruncăm o privire. E prea periculos să intrăm. Am pășit peste sfărîmăturile de țigle și pahare de vin. Intensitatea căldurii produsese o fisură În zigzag În zidul de piatră, cicatricea unui trăsnet care osîndise conacul pe rug. Hennessy m-a condus către o ușă de sticlă prinsă nesigur În toc, după ce fusese scoasă din balamale de pompieri. Sufla vîntul pe terasă și un nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
întreagă. Nu era orașul cu corturi la care se așteaptă în general vizitatorii internaționali când aud cuvintele „tabără de refugiați“. Era mai degrabă un oraș de cocioabe, o mahala. Nu existau străzi propriu-zise, doar rețele de alei care mergeau în zigzag spre un cartier. Acesta se numea Brazil, după trupele ONU de menținere a păcii venite din țara care avusese odată barăci acolo. Întâlnirea din seara asta era și mai clandestină decât cele obișnuite. Salim avea de comunicat informații cruciale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
insule? Uite-te la formă. Arăta spre pixelii galbeni de pe ecran. Maggie își dădea seama că era ceva neobișnuit. Nu zărea pata circulară, cu margini nedefinite, preferată de majoritatea proprietarilor de insule private din Second Life, ci niște linii în zigzag, cu un pătrat mare, ieșit în afară în partea dreaptă. Aveau un design cumva ostentativ. Dar nu însemnau mare lucru pentru Maggie. Ce e, Uri? O vezi pe aia din stânga? Ăla e Israelul. Și cocoașa aia mare? Aia e Iordania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
treia coloane. Și pe urmă revine calvarul alegerii literei cu care Începi: este A? Este X? Este oricare alta? Și În ce direcție declanșezi succesiunea? Urmezi drumul trasat de săritura calului de la jocul de șah? Pornești pe diagonală? Mergi În zigzag? Și iarăși: de unde pornești? Scutindu-te de comentarii - oricum, În esență, aceleași -, Îți mai arăt așa, ca scuză pentru eșec, câteva dintre figurile cele mai la Îndemână pe care le-am imaginat și cu care mi-am bătut capul : A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
natura Îi dăruise mai frumos: niște aripi lungi, fragile și neprețuite, tivite cu alb... A fost ca și cum s-ar fi adîncit Într-un vîrtej indescriptibil, fără timp de gîndire, căci acționă numai sub impulsul instinctului și al reflexelor, zburînd În zigzag printr-un labirint de ramuri și pietre, pînă cînd simți, pe neașteptate, consistența uitată a ceva ferm și solid sub picioarele lui șubrede: pămînt zgrunțuros și stînci calde, pe care făcu cîteva salturi scurte și comice de bețiv, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a stat pur și simplu lăsată pe spate ca un copil cât m-am întins și am prins-o. O atinsesem peste tot, mai puțin pe mână, și chiar și prin straturile de material ale hainei și ale rochiei în zigzag fusese o încântare pentru mine să-i simt moliciunea sub braț. A fost tot ce-am putut face ca să mă abțin să n-o sărut rapid câtă vreme mă retrăgeam din mașină, dar eram suficient de rațional, în ciuda bucuriei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
face nesfârșite repetiții. — A, nu, mie mi se pare că-i exact ca jocul de biliard de la Fialkowski. Dai într-o bilă, nu ca s-o lovești pe ea, ci ca să se miște alta, orice lovitură are scop ascuns, un zigzag de urmări și totul se transmite din aproape în aproape, într-un mecanism cosmic, așa și-o fi lovind și Dumnezeu lumile, cu tacul. O să câștigăm, până la urmă, chiar dacă acum nu se vede încă, la masa noastră de biliard istoric
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Eu aș rămâne aici, Îi spuse doctorul Czinner lui Coral. — Dar eu nu pot. Prietenul meu e chiar aici, În josul străzii. — Gata, spuse Grünlich iarăși, Încruntându-se la ei. Se adunară În fața ușii. — Dacă trag, spuse doctorul Czinner, alergați În zigzag. Grünlich Împinse de ușă, o deschise și zăpada năvăli În Încăpere. Afară nu era chiar atât de Întuneric cum fusese Înăuntru. Felinarul de la șeful de gară lumina dincolo de linii silueta soldatului În cadrul ferestrei. Grünlich se aruncă primul În furtună: cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în piscinele victoriene dezafectate sau în cantinele de școală demodate, modelul lor de tablă de șah fiind ascuns sub un strat de praf. Am făcut câțiva pași, m-am întors și am văzut că încălțările mele ude lăsaseră urme în zigzag, de un negru și un alb mai intens decât cel al podelei, în spatele meu. Nu mai erau alte urme. Deși foaierul avea fereastra lui și ușile de sticlă care asigurau o lumină slabă, coridoarele ce se desprindeau din el la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
confruntată cu realitatea. Nu mai există clădirea, nici măcar strada. Peste un zid vechi și ruinat, trebuie întinsă o pânză de mătase albă... prin care, tot privind, dimineața și seara, să se diferențieze, în cele din urmă, accidentele, crăpă turile, proeminențele, zigzagurile care devin munți și ape și văi, păstrate îndelung în memorie... așa recomandă artiștii Chinei vechi. Până vor apărea oameni și plante, arbori, păsări zburând într-o vibrație irepetabilă, celestă, acel palpit irepetabil care răscumpără chinul. Palpitul irepetabil, trecutul devenise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care memoria îl regăsi cu spontană înseninare. Glasul rămăsese același, într-adevăr, nu se putu sustrage nici în următoarele săptămâni forței sale gingașe, arzătoare. Prefera să asculte fără a privi chipul. Din când în când, întâlnea zbaterea mâinilor osoase, rapid zigzag, flăcări care tăiau, ca niște lame lungi, aerul. Nerăbdarea sau poate nemulțumirea generală răbufnise printr-o altă voce, groasă și drastică, venind dintre două planșete. „Domnule, dumneata n-ai de gând să vorbești ?“, îl somase Ortansa, pentru a-l avertiza
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]