406 matches
-
care-mi țineam echipele de fotbal cu nasturi, porțile pe care le confecționasem din sârmă de cupru și bucăți de ciorapi de nylon, și cele trei echipe de campioni, le-am aruncat în cutia mare de carton, am auzit cum zornăie nasturii și știam că se amestecă echipele, dar nu mi-a mai păsat, și atunci am scos din dulap centura din imitație de piele cu cele două pistoale de plastic cu capsule fumigene, apoi am scos și pălăria de cowboy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eu am dat doar din cap, n-am vrut să-i mulțumesc, mi-era teamă să nu m-apuce iar greața, apoi i-am deschis ușa și tot eu am și închis-o în urma lui. L-am auzit bocănind și zornăind pe scări, mama s-a uitat la mine, mi-a spus să fiu fericit că nu știu ce-i aia foame, apoi s-a întors în camera mare, la lucrările ei, iar eu am fugit în camera mea, m-am urcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
surprins încât, pentru o clipă, mi s-a oprit mâna în aer în timp ce mi-o scoteam din mâneca ruptă, după ce m-am dezbrăcat de haină, Csákány, fără o vorbă, mi-a luat-o, iar mărunțișul din buzunare a început să zornăie. Csákány a examinat ruptura, și-a vârât mâna în ea, întorcând-o pe dos, a pipăit căptușeala, apoi a spus că nu-i așa grav, se poate repara în cinci minute, nu-i nevoie decât de două mâini dibace, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
arăt nicioată, nimănui. Am luat paharul, apa era foarte rece, dar am băut-o, totuși, apoi m-am ridicat și am ieșit. În timp ce urcam scara din trepte improvizate, improvizate din bare de mașină, mărunțișul din buzunar a început să-mi zornăie și am auzit că, acolo, jos păsările reîncepuseră să cânte. Atunci m-am gândit la mama și la faptul c-ar trebui să-i spun cumva că l-am văzut pe tata și că se va întoarce, dar chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bani. Ah, Selina. Hai. Spune-mi că nu e așa. Azi-dimineață mi-am frământat creierii ca un nebun, sprijinit de măsuță - mda, din cauza notei de plată supraîncărcate Asurzit de cofeină, mă simțeam exact ca un robot, ca o rețea electrică zornăind din cauza călătoriei cu avionul, din cauza fuselor orare traversate în goană și a mahmurelii. Din întâmplare, telefonul era o vechitură: un exemplar cu disc. Degetele îmi erau deja atât de roase și îndurerate, încât fiecare vârâre în găoacele discului mă ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Stai să te zgâiești la șmecheriile jagardelelor din mijlocul valului de spermă. Juanita del Pablo o ia în cur. Cine scrie chestiile astea? Cu siguranță cineva care are un profund dispreț pentru sexul opus. Între timp îngrijitorii își fac rondul zornăindu-și săculeții cu bani. Pentru început, am servit o porție de sado-masochism în cabina 4A. Au pus gagica pe spate, au strâns-o ca pe un burduf și i-au înfipt o bâtă de baseball în spatele genunchilor îndoiți. Apoi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai caut și pe tine. — Să știi că m-am speriat, am spus. Tipul ăsta nu avea nici un viitor în arta înspăimântării. Pur și simplu nu era înspăimântător. — Pe cât de curând, a mai spus el și a pornit pe coridor, zornăindu-și cheile. Am revenit în apartament. Mă simțeam reconfortat. — S-a cărat, am spus eu și am întredeschis ușa de la baie. ... Ah, pornografia. Eileen stătea pe capacul closetului. Era goală. Ba nu, avea chiloții albi pe ea. Ba nu, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în costumul lui gris-perle, regizorul în costumul lui larg și negru ca tăciunele, și într-o stare de agitație teribili Știi, chiar în clipa când am ajuns aici, rănile pe care le am pe spinare au început să ticăie, să zornăie cumplit. Poate că ar fi bine să mă las examinat de un medic - poate că rănile alea sunt infectate. Sau poate că m-aș putea trata cu penicilina pe care o am în stocul propriu. Cât face o spinare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tratament. — Ce părere ai? am zis eu tare. Am vreo șansă dacă mai stau aici vreo două luni? Lumea s-a întors, dar barmanița nu s-a întors. S-a dus la casa (te marcat al cărei sertar țopăia și zornăia sub comenzile ei. S-a întors afectată - nu era o barmaniță înnăscută - și a fluturat restul chiar în fața mea, care, așa cum a văzut și ea, fierbea. Pe dumneata nu te servim, mi-a adus ea la cunoștință. Fața îi tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca în filme. Așa se procedează cu tipii care au lanțuri și asta au și încercat să facă. Numai că acest maestru al lanțului a mai lansat câteva lovituri bune, după care i-a luat la rând pe cei doi, zornăind din toate cele patru membre. Ah, e umbra ciobită ca a unei insecte, lăsată de mâini și de picioare când pericolul se ivește pe neașteptate. A fost ceva pe gustul meu, deși loviturile de karate erau strict pentru un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu, viața mea ar putea să devină cu adevărat ceva serios. Pe femei poți pune stăpânire când plâng. Când plâng, sunt mai accesibile. Sunt lipsite de apărare și de artificii și nu te mai pot respinge. * Am trecut urlând și zornăind cu o viteză nebună, am trecut ca o rachetă în timp, depășind toate limitele, limitele de timp, limitele de viteză, limitele de oraș, trecând peste stopuri, înghițind hulpav benzina, arzând cauciucurile, privind fix prin parbrizul murdar cu mâna pe claxon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a reușit decât ceva mai mult de jumătate. Se pare însă că mi-a fost apreciată bunăvoința, pentru că... în acea noapte m-a vizitat contesa! Le genda s-a verificat, pe bune! N-a fost vaporoasă și imaterială, n-a zornăit lanțuri și n-a bătut cu pum nii-n ferestre (let me in, let me in etc.), dar a fost o con tesă cum nu s-a mai văzut, totuși. Cam la o oră după ce mă trântisem, de data asta chiar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care tot el le-o sugera, anunțându-i de fiecare dată nota pe care o stabilea . Se uita triumfător la ei, neputincioșii, iar la fete cu o admirație nedisimulată, mai ales dacă erau drăguțe. Avea niște chei pe care le zornăia prin buzunar. Era grețos și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă. Bănuia că profesorul, fiind chel, nu suporta băieții cu părul lung. Când îi asculta stătea pe scaun atent la ce scriau pe tablă, iar când termina cu ei se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să rămână acolo bine-mersi, să stea în dimensiunea lor astrală, da? Mersi frumos. Se uită pe ziar și zice: Pot să rămână morți o eternitate. Pot să bântuie prin casa aia încă cincizeci de ani de-acum înainte și să zornăie din lanțuri până nu mai pot. Helen Hoover Boyle aruncă o privire spre ledul de așteptare care clipește pe telefon și zice: — Ce-ai găsit ieri la casa spaniolă cu șase dormitoare? Și Mona dă ochii peste cap. Își împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că am închis bine de tot pungile, îmi zice. A pus pachetul într-o sacoșă de plastic, în caz că plouă, și mi-a spus: — Să-mi ziceți dacă lipsește ceva. Am impresia că piciorul tot nu v-a lăsat. Pachetul a zornăit tot drumul spre casă. Sub brațul meu, hârtia maronie a alunecat și s-a încrețit. La fiecare pas chinuit, conținutul se mișca încoace și-ncolo prin cutie. Acasă, podeaua duduie în ritmul rapid al muzicii. Pereții îngână cu glasuri cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
goale, cu ecou. Continuă să vorbească la telefon în timpul ăsta. Cu norul ei de păr roz, cu costumul roz asortat, cu ciorapii albi și pantofii roz, cu toc mediu. Buzele îi sunt încleiate de ruj roz. Brațele îi sclipesc și zornăie de brățări aurii sau roz, de lanțuri, amulete și monede de aur. Cu toate ornamentele astea ai putea să umpli un brad de Crăciun. Poartă niște perle cât să-i rămână în gât unui cal. Zice în telefon: — I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aceeași greșeală. Scena 7 (Îngerul) (Se aprind luminile. Soarele strălucește puternic, iar cerul din nou usturător de albastru pare iluminat dinăuntru. Pe scenă un personaj nou. Poartă un tutu rozaliu și pantofi de balet. La spate i se zbat și zornăie din când în când, ca niște scuturi, o pereche de aripi cu schelet metalic, anemice și prăfuite. Face o reverență largă...) Eu sunt îngerașul protector al Pulcheriei de când era mititică. Nici nu pot să-mi imaginez cum m-au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
două obiecte? Cel iluminat de lumina artei și cel otrăvit de durere? Și de ce fusese ucis mozaicarul În felul acela, transformat În Însăși piatra operei sale? Continuă să Își pună Întrebări fără răspuns, În timp ce aluneca În somn, legănat de un zornăit de plăcuțe din bronz ce Încă Îi mai răsunau În cap. 5 17 iunie, pe la prima oră Dante Încercă să se ridice din pat, făcându-și streașină cu mâna Împotriva razelor de soare care pătrundeau pe fereastră. Visele și amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În râs. — Cu lacrimi amare l-am convins pe bătrânul să-mi plătească datoria la cămătari și am ieșit În urmă cu trei ani. Cât despre mișelul acela pe care l-am atins cu pumnalul, și-a retras infamiile În zornăit de pungă. Dar dacă n-aș fi pus șaua pe cal repejor, aș fi din nou În lanțuri. Zarurile m-au trădat iarăși, iar de data asta bătrânul nu vrea să audă de vorbă. Mai cu seamă după ce a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ea Își oficia unul din riturile sale. Acum stătea dreaptă În fața lui, Înveșmântată Într-o simplă tunică din mătase galbenă, care nu Îi ascundea nimic din forme. Când se ridicase, cercurile de aur care Îi Împodobeau gâtul lung și gleznele zornăiseră, iar acum continuau să răsune, mișcate de răsuflarea ei Întretăiată. Părea agitată, ca și când rugăciunea În care o surprinsese continuase de ceasuri Întregi și o extenuase. — Ce faci... aici? murmură Dante. Aici, repetă el, arătând camera cu un gest vag. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
simțind primul rateurile carburatorului, ar fi fost prea frumos să fi mers toată treaba bine, așa cum ne-am planificat. — M-a costat scump, zice domnul Președinte, pe vremea aia zece lei erau o avere, își amintește încheindu-și nasturii paltonului, zornăind în palmă legătura de chei, trădînd o mică nervozitate. — V-am pregătit niște sendvișuri ca să aveți pe drum, zice doamna Mina, ivindu-se ca la un semnal în capătul holului, strîngînd între degete o pungă de un leu transparentă. Cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că s-a defectat aparatura de sunet, atîta tot, le răspunde Roja. Altfel ați fi fost obligați să asistați la un spectacol de rîsul lumii, i se pare. 8 — V-ați și întors? întreabă doamna Mina privind prin crăpătura ușii, zornăind lanțul de siguranță, dînd să deschidă. — în politică e la fel ca-n viață, nu-ți iese întotdeauna exact ce ți-ai propus, zice domnul Președinte. — Ei, și acum ce facem? întreabă Petrică, dînd semne de nerăbdare, uitînd să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să zgîlțîie clanța, să izbească cu pumnii și picioarele în ușă, doar, doar o să-l audă cineva dinăuntru. — Ce te-apucat? Vrei să rupi ușa? reuși să citească pe buzele lui Timișoara care începu să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin aer un mănunchi de chei. Dacă nu catadicseați să-mi deschideți, pe cuvînt că mi-aș fi luat tălpășița și aș fi scăpat toate plicurile astea la primul coș de gunoi, se oțărî Poștașul dînd să intre. — Să te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să camufleze bine obiectele metalice ca să nu se lovească între ele în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie, veselă, bibelouri, să nu le pară rău după nimic, în timp își vor face rost de altele. Și încă ceva foarte important, foile, carnețelele în care aveau notate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sări în picioare. Mintea lui pricepuse repede ce era de priceput. Strigă către miile de oameni ale căror valuri împînzeau pieptul muntelui: - Veniți, robi fugari, lângă noi este Auta, zeul nostru... și se înecă în lacrimi de bucurie. Iar robii, zornăindu-și bucățile de lanțuri care mai rămăseseră atârnate de unele glezne, veneau întruna, umplând podișul, înțesînd pădurea, intrând în peșteri. Și când mulțimile se adunară toate și priveau cu umilință pasărea minunată a zeului oprită mai sus de ei, pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]