1,209 matches
-
făcuse ca, imediat după ce se cununaseră în sfânta biserică, Nicolae să fie mobilizat în săptămâna viitoare, și dus pe front în linia întâia. - Oprește-te, nebuno!... Vrei să mă sperii?A-nceput să-și maseze zona din partea stângă unde-i zvâcnea inima, dar când trecea cu degetele peste golul din capul pieptului, se oprea. Îi era frică să apese, fiindcă-i spusese lui cineva: Dacă te lovești din întâmplare în furca pieptului, poți să leșini, sau în cazul că ești mai
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
și apoi dam foc fie direct dacă aveam curaj, fie cu un cocean de porumb muiat în gaz și înfipt în vârful unui băț, punând focul mai de departe. Oricum se petreceau însă lucrurile, mai întotdeauna cutia de metal care zvâcnea încântându-ne, antrena inevitabil și noroiul care ne împroșca din cap până în picioare că ajungeam acasă de nerecunoscut. După ce am căpătat mai multă dexteritate, jucam „două'ș' doi” la fel ca Maradona pe maidanele copilăriei, lăudându-ne cu cel mai
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Cutia violoncelului nu mai era și, în picioare, o violonistă, măruntă și maiestoasă prin felul cum mânuia arcușul pe vioara sprijinită sub bărbie, interpreta un cântec israelian a lui Arik Einstein, „Pe drumul spre gimnaziu”. După câțiva pași, însă, a zvâcnit bucuria în mine: uite-o, celista de ieri. Același obraz alb, mat și ridat, părul învolburat neobișnuit de rebel te îndreptățea să o bănuiești că trecuse prin situații în care imaginația nimănui n-a pătruns. Atacase un menuet de Paganini
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
și-atunci m-am aplecat și l-am sărutat. Nu sărutul umed și animalic care știam că va urma mai târziu, ci buzele plimbate peste buze, peste pleoape, peste fiecare milimetru al chipului său, coborând spre gât, acolo unde sângele zvâcnea puternic, din ce în ce mai puternic. Apoi m-am îndreptat spre scobitura caldă a claviculei, ce avea impregnata mirosul lui atât de plăcut simțurilor mele. El, impregnat în nări cu al meu parfum, parcă ochii-i nu-i mai erau de ajuns, mirosul
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
de colo-colo, se vedea clar, până în adânc, fiecare fir de nisip, fiecare pietricică, fiindcă era lună plină și cerul limpede, fără strop de nor. Se deslușeau din loc în loc și peștii, ieșiți pe vad, lăsându-se în voia râului și zvâcnind apoi ușor, pentru a reveni de unde îi dusese valul... Pustietatea și liniștea începuseră să mă amețească, eram fermecată de frumusețea nopții. Aproape că și uitasem de ce mă găseam acolo, călcam încet în apa limpede și priveam spre adânc, iscodind după
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
o pieptene!- de impulsuri electromagnetice, îi trăia biografia pe sărite, după bunul plac al autorului ! URGENT trebuie să aibă loc o discuție față către față cu autorul!!! Altfel , nu se mai poate! Simțea că se sufocă. Sângele său albastru îi zvâcnea în tâmplele înroșite de revoltă : DE CE MI SE-ÎNTÂMPLĂ TOCMAI MIE ASTA!?! - EU te-am creat, eu te distrug! - NU cred că se mai poate. Ce părinte și-ar ucide propriul copil? - TU nu ești copilul meu! Și-apoi ce
CLONA DE HÂRTIE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344551_a_345880]
-
în ochii mei, flămânzi de tine. Seninul lor albastru te-ndeamnă să-i iubești. Fiori zburdalnici simt, cum clocotesc în mine. Când mă săruți, Iubite, mă înnebunești! A nopții caldă vrajă e plină de secrete Inima o simt cum îți zvâcnește-n piept. Focul de pe buze cu-a dragostei pecete Arșița s-o stingi, Iubire, te aștept! Ființa-mi este plină de-al visului tablou Dar clipa dimineții mi-l ia cu dânsa-n nori Lăsând în urmă... cioburi ca din
TE-AŞTEPT DIN NOU IUBIRE, CÂND CLIPA-I ADORMITĂ! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344590_a_345919]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ZVÂCNEȘTE TIMPUL Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului (gând de zi 31) zvâcnește timpul în grota necunoașterii izbucnește lumina în plin de gânduri tulburător de frumoase ilizibile cuvintele se aștern pe
ZVÂCNEŞTE TIMPUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347613_a_348942]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ZVÂCNEȘTE TIMPUL Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului (gând de zi 31) zvâcnește timpul în grota necunoașterii izbucnește lumina în plin de gânduri tulburător de frumoase ilizibile cuvintele se aștern pe mantia sărbătorilor colbul drumului își ascunde grăunțele de nisip în poala hotarului frontierele sunt deschise în inimile oamenilor de unde atâta rostire când
ZVÂCNEŞTE TIMPUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347613_a_348942]
-
inimii mintea adoarme pe o frunză de castan în amintirea unei primăveri promise demult din vremea lui Ler când omul își desfăta umbrele cu bucurie și esența de nard a focului în reflexele trupului violet al înălțării întru spirit blând zvâcnește timpul în grota necunoașterii promisiune într-un singur cuvânt mereu rostit fără cunoaștere fără a-l trăi neîntrerupt în inima poeziei 31 decembrie 2013 Referință Bibliografică: zvâcnește timpul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1096, Anul III
ZVÂCNEŞTE TIMPUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347613_a_348942]
-
de nard a focului în reflexele trupului violet al înălțării întru spirit blând zvâcnește timpul în grota necunoașterii promisiune într-un singur cuvânt mereu rostit fără cunoaștere fără a-l trăi neîntrerupt în inima poeziei 31 decembrie 2013 Referință Bibliografică: zvâcnește timpul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1096, Anul III, 31 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ZVÂCNEŞTE TIMPUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347613_a_348942]
-
le simțeam, pământul nu mai era nici sprijin și nici pedeapsă. Apoi a trecut primăvara ca un bivol. Pietrele stau cuminți. Trenul aleargă. Acum străzile-s ude. Ploaia ne bate cu bice de lacrimi. Inima bate zadarnic în stâncă. Tâmpla zvâcnește ca un șarpe decapitat ce nu vrea să moară. Nu pot striga, doar visez, aș trezi toți vecinii, chiar pe strămoși i-aș trezi, ce vor spune ,vai, ce noi generații crescură, lupi sunt ei, nu sunt oameni, apoi mă
VISAM de BORIS MEHR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361803_a_363132]
-
Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 376 din 11 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri - mângâiere. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de
MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361922_a_363251]
-
al așteptărilor. altele le conturează roadele în mii de lumini... linii, puncte, arcuiri periculoase în semințele poamelor dulci acrișoare. și nimicul e un anotimp al pământului. își risipește brațele pe frunțile plecate în călătoriile pulsului, printre ritmuri firești sau nu... zvâcnesc pași și uitate gesturi reconturează ramuri... în liniștea drumului orbilor, doar păsările tresar și pene lungi de timp aduc vămile mai aproape. departe strigă vulturul, când o creastă singuratică îi agață picioarele. aripile le închide și ochii lui surprind reînceputurile
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
mă doboară. ascult cum vântul stinge vești și zumzetul orașului dispare. doar printre ramuri goale mă petreci. crengi albe mă ating... pădure de mesteceni mă-nconjoară. de undeva, de sus, se cern povești. ninsoarea-mi e albastră iar pe tâmple. zvâcnește umbra dintr-un pas umil... o învelesc în jad. amurgul o s-o doară. m-atinge-un cerc vâscos. e doar un joc absurd. pădure de mesteceni mă-nconjoară. cu mingii-n pumni, cu mingi de foc, descriem gol și vidul ce se
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
Înmiresmat de un major Un sunet dulce, cristalin, Cu suflul unui dirijor Ce-mi este astăzi alcalin, Esență pentru minte trează, Lucrată de vechi făurari, Din strune care mai vibrează, Emoții pentru noi lăstari... Un puls dintr-un țesut nostalgic, Zvâcnește astăzi... revolut, Cosmopolit, etimologic De taina unui absolut... Străină-am fost în a mea țară, Cu gândul, limba și ideea, Dar port, la inimă,-n cămară, Sătucul meu... și Odiseea!... Referință Bibliografică: SĂTUCUL MEU, ȘI ODISEEA / Aga Lucia Selenity : Confluențe
SĂTUCUL MEU, ŞI ODISEEA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365935_a_367264]
-
PARTEA A VI-A Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 823 din 02 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului - După pornirea motorului, până să te ridici de la sol, ce simțeai? - Simțeam mirosul zborului cu fiecare inspirație și expirație ce-mi zvâcnea din trup în ritm alert. Degetele mele lunecau în cascadă peste butoanele din bord simțind impulsul lor năvalnic prin toată mâna dornică de a iniția un nou zbor spre glorie, spre aventura altor clipe din clepsidra timpului meu. Avionul este
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > TEAMĂ Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1262 din 15 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Răsuflu, cu inima zvâcnind, să iasă Din golul sufletului meu, pe care nu-l cunosc E alb în fața ochilor, ca o rochiță de mireasă Sunt omul care-a ajuns, să nu-l mai recunosc. Petale de zăpadă se scurg în timp Nimic din tot
TEAMĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365439_a_366768]
-
urma A zilelor rămase și-a vorbelor rostite altădată Mă vor trezi din somnul greu și-atunci te voi chema. Ca o rochiță de mireasă, e albul sufletului Pe care nu-l cunosc, pe omul care-a ajuns Cu inima zvâcnind să iasă E omul pe care nu-l mai recunosc. O palida lumină, o umbră ce rămâne Peste cuvinte, vorbe și simțuri ale iubirii din ruine, Întind năvodul imaginar al gândurilor mele Să prind speranța vieții, de dincolo de stele. Cluj Napoca
TEAMĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365439_a_366768]
-
-i tristă, iar veșnic, Părul negru, e spulberat de vânt... Aici zâmbesc și eu, doar e normal, când acesta bate Și sufletul poate să îl răcească de vrea și știe cum. Al meu, e cald, cred că inima-mi aud zvâcnind, Poate și după ea, dar cel mai sigur e, că am adormit. Și iată, ca în sfârșit, m-am trezit din somn, la realitate Și-s singur printre voi și poate, Nu mai știu nici cine sunt, nici ce am
FEMEIA STAFIE de COSTI POP în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365473_a_366802]
-
Autorului hai să ne trântim ca bruma peste iarbă și trifoi și din ultima lor sevă fum să iasă de sub noi și să crape toți nebunii ce tot spun că te iubesc dar nu îndrâznesc să pupe nurii care îți zvâcnesc hai să ne trântim ca bruma să te lepezi de rochiță și să o arunci de-a valma peste ultima dorință ca o ramură uscată vom plesni de nu ne-om crede și-o să râzi abandonată în acest târziu de
CA O BRUMĂ, IUBIREA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365028_a_366357]
-
Acasa > Stihuri > Momente > IUBITO, CADE FRUNZA!... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 997 din 23 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului iubito, cade frunza! dar nu știu ce se-ntâmplă, că mi-i uscată buza și îmi zvâcnește-o tâmplă. mai vino și m-alintă, să nu mă lași hai-hui, ca toamna să mă mintă, că sunt al nimănui. și să nu cadă bruma pe ochii mei verzi, încă; se cam îngroașă gluma, te-aștept să-i dai
IUBITO, CADE FRUNZA!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365088_a_366417]
-
ca măcar să îngaime un “mulțumesc” dar nu reușea. Aerul, aerul atât de mult de care avea nevoie nu îl putea inspira decât în porții mici și asta numai după ce expira exploziv. Ritmul respirației îi ajunsese la maximum iar tâmplele îi zvâcneau puternic. Reușise! Avea să prindă ultima oră. * Unii oameni par imposibili. Ar vrea să trăiască într-o zi cât alții într-o viață. La ce-i mai trebuia și această ultimă oră? Dl. Constantin îi oferise cu generozitate o minivacanță
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
mele Clipind din apa din mărgean Plăpândă și firavă, precum simțul mirosului propriu. NEUITARE Totul e risipă-nchipuire și verzi copaci săraci plângând lângă mine pe brațul moale si plăpând de chin si scântei. Izbucnește sufletul prin tunetul de foc zvâcnești pulsându-mi ce mi-a dispărut cândva din locul inimii... Tunetul îmi vorbeste despre tine și marea îți duce dorul unindu-se cu cerul ca să-și amețească memoria. Râmai în tulburarea mea Precum o carte ce demult citită Rămâne o
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
născut erai curată, tu, floare-n câmpul plin de flori, și te-ai păstrat imaculată printre atâtea vii culori... Natura te-a creat sprințară, copilărește să te-alinți, cătând spre soarele de vară să-i mângâi razele fierbinți. Când dimineți zvâcneau din mare erai prezentă prin verdeață, desculță-n rouă, pe răcoare, superbu-ți trup purtând semeață... Zâmbind, tu luminai o cale și ape unda-și oglindeau în ochi de-agate și opale ce toate fetele-și doreau. Aud cum picuri mici
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]