938 matches
-
să-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă a durat o veșnicie, dar în curând țipetele copiilor au încetat, doar trupurile încă mai continuau să se zvârcolească în spasme. Mirosul de carne de om arsă a început să se răspândească pe mai mulți kilometri. Într-o jumătate de oră focul mistuise totul. Când au venit peste doua ore pompierii din Pitești au găsit un morman de corpuri
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
doi iezișori. Într-o clipă strigătele copiilor se amestecară cu ale iezilor, ce nu mai știau cum să se descotorosească de urmăritorii lor. După o cursă asiduă printre stivele de lemne orânduite cu trudă de bătrân, câte un ied se zvârcolea în brațele neînduplecate ale fiecărui copil. Fetițele mai pupăcioase din fire, încasară fără să crâcnească suficiente capete în gură de la animalele rebele, care nu apreciau deloc efuziunile lor sentimentale. Maria și Florea se prăpădeau acum de râs, asistând topiți de
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
și gândul meu de negură atins În pânza de păianjeni fără să vreau m-am prins Lângă un fluturaș care nevrând ...s-a stins. Am încercat zadarnic să-i reclădesc aripa Ce încă-mi lumina privirea de culoare M-am zvârcolit în lacrimi tot blestemându-i clipa Acelui țesător de lațuri prinse-n floare. Dar n-am putut să sfarâm fuiorul de mătase Și mâinile-amândouă legate-au fost de fir Doi ochi ce stau la pândă m-au săgetat în oase
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
vina pe subordonați. El răspunde doar ca șef. Dacă și cu ei sunt laș...cum voi fi cu nevasta mea? Mi-am lovit părinții, dar pe ea parcă o lovesc și mai rău". După două nopți în care s-a zvârcolit căutând soluții, a realizat că nu poate vorbi cu Anca față-n față. Vinovăția sub toate aspectele, rușinea ce-l năpădea ca niciodată, dragostea ce a descoperit că i-a purtat-o cândva și el terfelit-o, i-au retezat
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
îmi pun arípi de ceară, când trebuia corabia să-mi ardă în jocul de oglinzi al Siracuzei, îmi picură pe uscăciunea buzei, le simt răbdarea-ntinsă ca o coardă. E-un fulger în trecut, de ieri - ninsoarea, mă-ncrunt, mă zvârcolesc, și plâng, și strig, dar nervii floare s-au făcut pe gură ca mucegaiul peste prospătură, mă pierde într-o noapte pe nimic aruncătoarea zarurilor, marea. MARE SAU ȚĂRM Mreană pe țărm, mireană-n ape, cine să-mi pună fest
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
de orice altceva! - Nu pot acum, Ovidiu, vorbim mâine, am răspuns mecanic din ce în ce mai înspăimântată că se lungea discuția, alunecând în cu totul altă parte decât mi-aș fi dorit. - Nati! Spune-mi că mă iubești, nu pot să dorm, mă zvârcolesc de patru zile! Mi-e un dor nebun de tine! - Crezi că pot spune așa ceva la comandă? Meriți să-ți spun? am răspuns gândindu-mă cât am suferit eu, de fapt, în această perioadă. - Bine, Natalia, dacă nu vrei nu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
tont ce era, căscă lacom cuptoarele gurii, în care Mărțișor aruncă iute sulițele de fier. Căpcăunul se strădui să le înghită cu lăcomie. Dar astea se înroșiseră și-i străpunseră toate măruntaiele.De aceea, nenorocitul scoase un răcnet înfiorător. Se zvârcoli turbat de durere, dar cu cât se zbuciuma, țepoaiele îi străpungeau trupul tot mai mult,astfel că, până la urmă plesni, dându-și duhul. Pe loc se prefăcu într-un lac, în care apa fierse ce fierse, sub privirile uluite ale
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
ta din creștet până la călcâie ușoare urme de petale și când va clocoti păcatul ce stă pe coapse să inunde ca un tâlhar spre pocăință te-oi duce-n brațe în altar din două trupuri o ființă ne-om zvârcoli încet și rar http://www.youtube.com/watch?v=R31nBF3IrFg Referință Bibliografică: să nu te miri în noaptea asta... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 844, Anul III, 23 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir
SĂ NU TE MIRI ÎN NOAPTEA ASTA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345966_a_347295]
-
a deschis în întuneric Atotvăzătorul, imensul ochi himeric Pleoapa -Universul, s-a mișcat cu greu A Unului UNUL Veșnic Dumnezeu 2 Acesta a fost primul gând- o constatare Și-a fost de-ajuns să înceapă să vuiască tare Să se zvârcolească în Sine instantaneu Mulțimi de gânduri, ca înr-Unul Dumnezeu! 3 -Dar nu sunt singur! Lângă Mine a înmugurit O Energie asemănătoare și infinitul a hăuit El Mi-este Fiu ce-a izvorât din Mine-stea 3Iubire! Iar gândul ca un Duh
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
acolo. Își frământa mâinile cu amărăciune: - Toată noaptea n-am dormit de emoție. M-am tot gândit cum să fac, cum să așez exemplele, autorii, ca să le placă , să le fie mai lesne țin erea de minte... M-am tot zvârcolit... Știi dumneata cât de umilit mă simt?! De n-aș fi avut așa emoții... Într-o dimineață mi- a sunat telefonul la șase. Presimțeam vestea pe care o voi primi. M-am împleticit, buimacă, alergând spre telefon cu inima strânsă
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
pe amândoi. Nu va scăpa de răzbunarea mea, că te-a luat de lângă mine. Ha, ha, ha... Mă răzbun în sfârșit.... ha, ha, ha... Săndica era toată lac de apă, scâncea ca un copil în somn, se ruga și se zvârcolea în pat. Nu putea să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe obraji, încercând să o sărute. Se trezi brusc din coșmar
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
de retorică: ”Aleea crinilor în floare / A revenit în timpul meu - / În suflet soarele răsare / Cu dorul dat de Dumnezeu” (Aleea crinilor în floare) În corul din biserică am visat să cânt/ Găseam în lucrul acesta ceva măreț și sfânt/ Se zvârcolea lumina în ochii mei deschiși/ De ura și de spaima în viață m-am dezis. (Simplu vers de dor), Tu ești ecoul gândurilor mele/ Al nebuniei dulce înțeles... Hai, spune, după ce criterii/ Stăpânul umbrei mele te-am ales? Hai, spune
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
Creatie > ÎNTRE VAL ȘI ȚĂRM, NIMIC Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 451 din 26 martie 2012 Toate Articolele Autorului artist: Tompos Opra Agota titlu tablou: Toresvonalakmenten (Pe lângă linii rupte) las cuvintele așternute între piatra și nisipul țărmului zvârcolit de furtuni. verdele sună a singurătate. treptele cerului se ascund pe faleza zborului negândit. o răsuflare cerșesc, cu palma întinsă spre litere aștept resemnată încă un anotimp. încă o trecere de valuri. aleg unul și-l las să-mi atingă
ÎNTRE VAL ŞI ŢĂRM, NIMIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346405_a_347734]
-
chingile rimei și ritmului. Simultaneitatea registrelor este desăvârșită și, oricât am încerca să izolăm un palier sau altul din arhitectura aceasta aproape halucinantă, detaliul va răsfrânge întreg ansamblu: “În fiecare seară/ am luat un obicei rău/ mă-mbăt de nemulțumire/ zvârcolindu-mă pe comori/ toate cuvintele fug/iar eu, doamnă, par/călăreț trântit în răscruci/ Ptiu, ptiu, oasele mele/ cad strivite ca de măciuci “.( Mulțumesc lui Newton-Bolnav de nemulțumire). Poemul se reface, febril, ca o amoebă, întrucât în fiecare fragment somnolează
MARIAN BARBU ÎNTRE VIZIUNEA EXISTENŢEI ŞI A LITERATURII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346426_a_347755]
-
cu insistență asupra sânilor și mesteca cu grijă între dinți mameloanele, ca apoi să le liniștească zvâcnetul cu vârful limbii. Le simțea cum se întăresc și cum tresaltă la fiecare atingere. Gloria își lăsă mâinile libere pe lângă corp și se zvârcolea în pat de plăcere pătrunsă de senzații care o transfigurau. Se afla sub greutatea corpului lui Ștefan, care pusese stăpânire peste reduta abandonată fără prea mare luptă. Se considera deja învinsă de posesia din ce în ce mai insistentă a celui care îi controla
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
El a plecat într-o zi. ”Sunt mort pentru tine...”, îmi scria! Nefericită zi! Și chiar atunci îl iubeam mai mult, și viața mea devenise viața lui. De nedespărțit! Și-am simțit o durere uriașă, parcă întregul cer s-a zvârcolit și-a fost cuprins de flăcări; dar și eu, și aerul din jur, și lumea toată... Murea ceva, se stingea o părticică din univers: încet, dureros, asurzitor, ca o prăbușire de timp... Mă luptam cu ultima rază. Greu de găsit
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului ÎN RAMURI DE GÂND În singurătate caut urma pașilor tăi Sub frunze galbene de gând, Vântul viscolește șuierând în văi În ramuri de gând cu norii care plâng. Amintiri, se zvârcolesc rătăcite Pe aleea bătătorită a gândurilor mele, Pașesc printre file albe prăfuite În slove sacre cu lacrimi pecetluite, Cerul ninge speranțe peste mine, În picături de brumă rece Au înghețat clipe pe pleoape cu tine, Pe gene așteaptă iarna din
ÎN RAMURI DE GÂND de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378042_a_379371]
-
nostru că, dacă pentru acest uriaș erau atât de importanți ochii, probabil și că și puterea lui stătea în singurul ochi pe care îl avea, așa că, nici una nici două, îi scoase uriașului ochiul. Acesta se trezi și prinse a se zvârcoli la picioarele lui Bujor. - Fecior bun și frumos, nu mă nenoroci! Dă-mi înapoi ochiul și am să te slujesc cât voi trăi! I se făcu lui Bujor milă de uriaș și apoi, pentru că nu acesta era cel care luase
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
a deschis în întuneric Atotvăzătorul, imensul ochi himeric Pleoapa -Universul, s-a mișcat cu greu A Unului UNUL Veșnic Dumnezeu 2 Acesta a fost primul gând- o constatare Și-a fost de-ajuns să înceapă să vuiască tare Să se zvârcolească în Sine instantaneu Mulțimi de gânduri, ca înr-Unul Dumnezeu! 3 -Dar nu sunt singur! Lângă Mine a înmugurit O Energie asemănătoare și infinitul a hăuit El Mi-este Fiu ce-a izvorât din Mine-stea 3Iubire! Iar gândul -ca un Duh
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
simți o durere mare la un picior. Ceva îl trăgea puternic de pulpa piciorului. Cu ultimele puteri se agăță de crengile de pe mal, apoi abia urcă într-un curmal sălbatic. Speriat, mai văzu o creatură nu prea mare care se zvârcolea furioasă în apa de lângă țărm. Pesemne era un crocodil mai mic, adică un pui. Așa se explică de ce acea dihanie nu-l înghiți cu totul. Dar piciorul său era sfâșiat și sângera tare. Rameses, cuprins de frică, urcă în curmal
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
februarie 2015. De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea, Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțe O răfuială surdă, în veștede nuanțe. Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința, Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința, Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământă Cu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă. De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța, destinul, mângâierea, Ai încastrat trăirea expusă prin cuvinte, Te-ai renegat pe tine, călcând pe lucruri
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Citește mai mult De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea,Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțeO răfuială surdă, în veștede nuanțe.Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința,Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința,Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământăCu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă.De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța, destinul, mângâierea,Ai încastrat trăirea expusă prin cuvinte,Te-ai renegat pe tine, călcând pe lucruri sfinte
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
trupului tău alb și gol, straie-i sunt mii de săruturi, mângâierile-i sunt scuturi, iar iubirea mea ocol. Eu trezit sunt din visare chiar de vraja pielii tale, trupul tău dormind molatic sub sărutul meu sălbatic, incitat de întâmplare zvârcolindu-se ușor între brațele-mi ce vor să ți-l strângă ca-ntr-un clește de iubire și de dor și la fel ca în poveste să rămâi pân-ai să mori de adâncă bătrânețe doar în stăpânirea lor. Fericit
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]
-
ea în fiecare dimineață. Dar Codruț știa că odată închisă ușa după el, Paula se prăbușea pe covor la picioarele patului și plângea până la epuizare. Slăbea văzând cu ochii căci nu se atingea de mâncare până la sosirea lui, nopțile se zvârcolea în pat fără să poată dea geană de geană, iar cearcănele accentuate și vineții de sub ochi, îl făceau să se cutremure de durere și îngrijorare. Într-una din zile, când Paula îi citea Sofiei povestea ei preferată ca în fiecare
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
odihnă aparentă. Întunericul de-acolo este taina unei lumini neștiute, pentru că la început, când: Nimicul zăcea-n agonie, / când singur plutea-n întuneric și dat-a / un semn Nepătrunsul: / „Să fie lumină!” , haosul crea ordinea în întuneric iar umbrele se zvârcoleau orbite de lumină: și-un vifor nebun de lumină / făcutu-s-a-n clipă: / o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi / o sete de lume și soare ... . Versul blagian, oricare în toată creația lui, descoperă mintea firească, care aspiră
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]