3,653 matches
-
nimeni și nimeni nu mă iubește. Pe cine iubesc? Pe nimeni. De cine sunt iubită? De nimeni. Felicia, te urăsc pentru că mi l-ai suflat pe V. Felicia, te urăsc fiindcă urăsc toți oamenii mai deștepți ca mine. M-am Îmbătat ca să pot uita. Vai, dac-aș ști că plâng, plâng, plâng, plâng, plâng. Du-te dracului Împreună cu toți bărbații! Ce crezi, că n-am cui să mă vând? Adio, sentimente pure și visuri de fecioară. Am să mă vând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
soartă, dar nu ne mai ajunge. Suntem nebuni și trupul ne tremură de trudă. 31 ianuarie 1965 (duminică) Lui Martin. Hai să uităm o clipă că suntem atât de străini unul altuia, să intrăm În prima cârciumă și să ne Îmbătăm din același pahar... Să plecăm apoi, sprijinindu-ne cu greu pașii șovăielnici, iar unde om vedea mai multă pădure, acolo să ne prăbușim trupurile și să ni le dăruim unul altuia halucinant... Doar așa te-aș putea simți cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de fără noimă, nu, nu-i pentru tine. Fugi! Atât timp cât Încă nu m-acuzi, aleargă și mă du cu tine neîntinată! 13 mai 1965 (joi) Hai! Hai s-o dăm dracului de lume! În ceasul de taină, când stelele se-mbată În apa fântânilor, atunci trebuie să vii. Când oamenii or să mănânce lacom și-or să se-njure la gura fântânilor, degeaba vei veni. Când cerul era copleșit de nori și torturat de Încleștările trăsnetului, atunci trebuia să vii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
esențele, ca și când le-ar mânca, inconștienți, legați de corpul lor material. 7 august 1965 Lui M. Eu nu știu să te caut În gesturi de femeie. De vrei să te iubesc, fii crud. Ispită, balon multicolor de spumă, apropie-te, Îmbată-mă, e rândul tău să-mi treci pe dinainte - paradă de neliniști! 8 august 1965 Zborul Începe acolo unde se termină setea de aripi și, dacă el se cheamă prăbușire, puțin Îmi pasă. Ultima scrisoare către Arthur Dragul meu, Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a mă devora. În aceeași clipă, s-au declanșat muzicile; treptat, În schimbarea de percepție, am constatat că privirile mele mai Întâi și apoi auzul meu au descoperit cântecul ciocârliilor și zborul lor vertical. Mi-am proptit ochii În sus, Îmbătat de o stare euforică nemaiîncercată vreodată. Am simțit că pot muri de fericire În acea clipă; era pentru prima dată când adoram boarea morții concrete (orice copil refuză să accepte existența morții ca posibilitate concretă); mă sileam să păstrez În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un argat veni să-l vestească puțin speriat că-l cheamă repede boierul. ― Măi Leonte, băieții ăștia ai noștri de la curte ce treabă învîrtesc acuma? întrebă Miron. Stăm și noi ca nenorociții ceilalți s-așteptăm revoluția? Aceia, săracii, s-au îmbătat de ațâțările derbedeilor și trebuie să-i lași să le treacă beția. Dar noi suntem încă treji, Leonte! Să ne vedem de treburile noastre, Leonte! Dacă nu putem începe muncile pe afară, pune-i cel puțin să curețe grădinile și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
senin doar n-a venit, moșule? insistă procurorul. ― Ba cam așa a venit, domnule! întări bătrânul. A fost un vânt mare și i-a luat pe bieții oameni și i-a mânat ca oile... ― I-ascultă, moșule, să nu ne îmbeți pe noi cu basme, că n-avem vreme de d-astea! interveni maiorul Tănăsescu enervat de sfătoșenia bătrânului. Și, după câteva replici, îi trăsni o pereche de palme. Lupu Chirițoiu îl privi drept în ochi și rosti rar: ― Apoi, domnule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fără stânjeneală, să-și șteargă pe ele degetele unsuroase de la cârnați. Unii beau țuică din țoiuri, alții bere, îndepărtându-și cu mâneca spuma rămasă pe obrajii nerași. Erau și dintre cei care beau și una, și alta, amestecate, ei se îmbătau primii. Lângă pancarta pe care scria „Fumatul interzis“, un bărbat în picioare vorbea mai tare decât ceilalți, gesticulând și arătând, din când în când, spre un interlocutor imaginar. — ăsta trebuie să fie șeful de sindicat, râse Maca. Acolo tac mâlc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar palma de ascultat era departe. O potecă ducea spre baracă. Acolo unde pașii nu bătătoriseră pământul, creșteau portolaci, petunii și reginanopții. Peste tot era liniște, ceasul clopotarului mergea, firește, fără să ticăie, iar popa, cu potcapul pe ceafă, se îmbăta pe tăcute. Altminteri, era trist, clătina din cap și ofta din rărunchi. Vederea lui Maca îl consolă oarecum. — De unde vii, fiule ? îl întrebă, privindu-i barba și părul. — Din biserică, răspunse Maca. — Din care parte ? — De pe catapeteasmă. — Așa se pare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de capul ei??) Deznodământ După ce au divorțat, Și bărbatul și femeia, La scurt timp, s-au împăcat ...cu ideea. Unei epigramiste de 1 martie Ești ca o roză prinsă în album, Ce-o fredonezi pe portativul gamei, Și când mă-mbeți cu-al tău suav parfum Și când mă-nțepi cu ghimpii epigramei. Traducătoarei la ruperea relației amoroase Nu a fost un gest pripit, Ci aș zice, profilactic: Am sperat să-ți fiu iubit, Nu... material didactic. Amor
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
ajute să câștigi putere și control asupra corpului tău, răspunde patroana. Și ca să mărească sensibilitatea buzelor tale de jos. Buzele de jos? — Urmează-mi sfatul și exersează, și atunci vei înțelege pentru ce e. Odată această artă stăpânită, îl vei îmbăta de plăcere pe bărbatul de sub tine, iar el își va aminti cu siguranță numele tău. Cuvintele ei m-au vrăjit. Da, aș vrea să-l fac pe împăratul Hsien Feng să-și aducă aminte de numele meu. Aș vrea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a confirmat a și venit - ceea ce nu se Întâmplă niciodată - iar Elaine s-a ocupat foarte bine de ale ei, ca de obicei. Una peste alta, sunt destul de mulțumită de rezultat. Dacă am reuși să-i Împiedicăm cumva să se Îmbete prea tare, aș putea spune că seara a atins perfecțiunea. Invitații Își terminaseră rapid cocteilurile inițiale și acum săpau În salatele care le apăreau În față. — Când zici că „te-ai ocupat de petrecere“, ce vrei să spui, mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Împleticit până la masa Elisei, ca să mă adun. Dar până la urmă m-am Îndreptat spre bar și am dat pe gât un martini - pregătit exact așa cum Îi plăcea lui Will. De fapt, nu era deloc rău să stau și să mă Îmbăt de una singură, dar când o ciurdă Întreagă de fete superbe și aproape goale Îmi invadară spațiul intim, tentația de a pleca deveni prea mare ca să-i rezist. Ce mai contau fotografiile pentru Kelly - nu mai puteam suporta cogitațiile fascinante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
barocă. Roland Barthes în timp ce Sorbona ardea în 68 își concepea cartea cea mai frivolă, Sistemul modei. În România, atîtea mari izolări, de la Noica și Al George la Pleșu sau Liiceanu n-au creat opere ce rămîn interzise celor care se îmbată de actualitate? Cine judecă? Și care-s criteriile? Fraza lui Joyce e expresia unui curaj. E de neuitat. Elogiu al pustnicului - artist pe vreme de ciumă. Ajuns la Dublin, pentru a vedea Performances, ultima piesă a celebrului autor Brian Friel
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
și semnalând progresul, moda stă în fruntea a toate câte sunt: revoluționează muzica, artele, literele, desenul și arhitectura (H. de Balzac, 1833/2006, 36). [...] omul se îmbracă, are o locuință, vorbește, umblă, mănâncă, merge călare sau cu trăsura, fumează, se îmbată și se dezbată, acționează după reguli date și invariabile, în ciuda diferențelor destul de neînsemnate ale modei, care mărește sau simplifică lucrurile, însă rareori le desființează. De aceea, codificarea legilor acestei existențe exterioare, aflarea expresiei ei filosofice, constatarea neorânduielilor dintr-însa era
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
campus), arie (area), agru (ager), falce (falcem); unelte agricole: jug (jugum), furcă (furca), secere (sicilis), aratru-plug (aratrum). În viticultură: vie (vinea), viță (vitea), poamă (poma), must (mustum), vin (vinum), vinaț (vinaceus), coardă de viță (corda), beat (bibitus), bețiv (bibitivus), a îmbăta (imbibitare). Termeni în grădinărit: ceapa (caepa), aiul sau usturoiul (alium), varza (virida) sau curechiul (caulicus), ridichea (radicula), napul (napus), pepene (pepo), lăptuca (lactuca), lintea (lentem), legumă (legumen). Pomi fructiferi: pom (pomum), mărul (melum), părul (pirus), cireșul (cerisius), prunul (prunus), piersicul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să cucerească nici acest oraș, nici Leningradul. În acest moment, ele au suferit ceea ce avea să se dovedească în cele din urmă a fi un dezastru fatal. În 1941, iarna a sosit devreme. Mult prea încrezători în capacitățile lor și îmbătați de succesele de pînă atunci, liderii germani nu-și pregătiseră în mod corespunzător soldații, neținînd cont de clima Rusiei. Ei nu aveau uniforme adecvate și, mai rău, echipamentul mecanizat de care germanii depinseseră într-o mai mare măsură în trecut
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de Stalin și Molotov. Învinuirile sovieticilor acopereau un spectru larg, în care erau incluse acuzațiile părții iugoslave, organizarea politică a statului, tratamentul aplicat consilierilor sovietici și atitudinea "arogantă" a liderilor iugoslavi, "care nu suferă de modestie excesivă și sunt încă îmbătați de succesele lor, care nu sunt chiar așa de mari." Într-un paragraf extrem de jignitor tot din scrisoarea sovietică din 4 mai, pretențiile partizanilor față de comportarea lor deosebit de eroică în timpul războiului erau tratate astfel: Trebuie de asemenea să spunem că
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
țară are nevoie, înainte de toate, să fie guvernată, și a voastră nu este”. După cum se vede, țarul oferea Austriei întreaga moștenire a Imperiului Otoman, fără să spună ce anume rezerva pentru sine. Firește, Metternich nu era omul care să se îmbete cu promisiuni goale. El a tras concluzia că țarul dorea o „înțelegere” pentru a nu fi pus în situația să ia în stăpânire Constantinopolul. Nici la Viena însă n-a găsit înțelegerea căutată cu atâta pasiune și perseverență. Este neîndoielnic
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
picioarelor ei. Gâfâielile noastre mă lăsau uluită". "Când îmi săruta pavilionul urechii, apăreau trăsnete pe cer". Când "unele dintre mângâierile lui devin mai lămurite", se simte încă și mai tulburată. Îl iubește cu-adevărat? Tânăra nu poate spune. Jean "o îmbată întrucâtva". Atunci când acesta îi pune întrebarea mai pe ocolite, fata nu-i poate răspunde "te iubesc", dar îl imploră să rămână cu ea. Vrea să se căsătorească cu el? Clara nu știe nici asta. Cei doi tineri fac împreună "planuri
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
distrus când Hugo este transferat la Paris, în 1925. Cei doi soți lăsau în urmă America puritană și șovăielnică și se trezeau cufundați dintr-odată în atmosfera frenetică din Montparnasse. Amândoi sunt asaltați de senzații noi și tulburătoare, care îl îmbată pe Hugo, dar o scârbesc pe Anaïs. Când se află la croitor, tânărul bancher "privește îndelung și cu încântare fotografiile dansatoarelor de music-hall, care afișează o nuditate grosolană, cu totul lipsită de poezie", se plânge ea. Și își petrece serile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Bab speră să cunoască "lovitura de trăsnet", acea revelație venită din cer care te face să tremuri din cap până-n picioare. Tânăra visează să fie cuprinsă de pasiune, să se "desprindă la propriu" de pământ și să cunoască "extazul", care "îmbată", "copleșește" și "anihilează". Vrea să fie ridicată, dacă nu până-n Rai, cel puțin până în al șaptelea cer... În așteptarea acestor zile fericite, Bab și asta o face să fie hotărât modernă nu se mulțumește să viseze, precum prostuțele neprihănite din
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ochii unora ca fiind singura artă de a trăi adecvată acelor timpuri moderne atât de precare și de absurde. De vreme ce sfârșitul lumii este, fără nicio îndoială, iminent, se pomenește spunând realizatorul la Saint-Germain-des-Prés, oamenii ar trebui măcar să profite: să se îmbete criță, să danseze la chefuri îndrăcite, să se destrăbăleze, să riște și să trăiască periculos 169. Ceea ce fac, cu dezinvoltură sau cu ostentație, toate personajele din filmul Les Tricheurs. Tineretul acesta "depravat" pe care îl înfățișează Marcel Carné în filmul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mamele continuă să plîngă Vă întreb de ce De ce nu deschidem ochii pentru că Negrii continuă să ucidă, să se-mbolnăvească, să se teamă Nu mai e mult, negrii încă mai sînt morți de frică Negrii încă mai beau, încă se mai îmbată și put Investesc în St. Ides38 și negrii nu se gîndesc Negrii încă mai trag cîte o țigară, încă li se mai pune căluș, încă mai sînt făcuți să tacă Își numără bănuții și ajung mereu faliți Și negrii încă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
decît masa prezentă. Toți împărtășesc aceleași sentimente simple și puternice, aflîndu-se într-o stare de felul celor atît de bine descrise de Stendhal: "A fost și un Te deum, valuri de tămîie, șarje prelungi de muschete și artilerie; țăranii erau îmbătați de fericire și pioșenie. O astfel de zi dărîmă toată munca a o sută de ziare iacobine"220. Ceremoniile sînt adevărate mese în care conducătorul este în același timp și oficiant, și zeu, mese concepute nu după principiul religios, ci
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]