4,751 matches
-
dulce și în fiecare dimineață voi pune pe masă o găină”. “Tu ești prea vicleană”, îi spuse îngerul. Imediat veni păunul. Zgomotos se împăuna și-și etală strălucirea penajului său. “Vreau să împodobesc staulul de oi mai frumos decât a împodobit Solomon templul său”, spuse acesta. “Tu ești prea cochet”, îi spuse îngerul. Rând pe rând, multe animale și-au lăudat talentele și calitățile lor. Dar degeaba. În cele din urmă, îngerul aruncă privirea încă o dată afară, pe câmp, și observă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
includ, pe lângă titlul capitolului și formula "vestea-poveste", o reprezentare feerică ("de basm") a Bizanțului ca "figură" a Raiului pământesc: "[19] Acolo-i raiul lumii și buricul pământului, acolo sunt livezi cu mere de aur și cântă pasărea măiastră la ferestre împodobite cu mărgăritare." (p. 71) Învestite cu sens hiperbolic, cele patru elemente de "discurs repetat" din fraza anterioară nu mai sunt extrase din repertoriul imagistic "canonic" al Bibliei, ci din cultura populară românească, iar aglomerarea și emergența lor bruscă semnifică o
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în buzunarul hainelor se pun căței de usturoi pentru a feri persoana respectivă de rău în anul următor. Începând de la Sf. Nicolae (6 decembrie) băieții din comună porneau cu „Steaua”. Aveau confecționată o stea din carton, cu mâner de lemn, împodobită cu hârtie creponată de diferite culori, iar în mijloc era lipită o imagine cu scene religioase, în care era reprezentată Fecioara Maria și pruncul Iisus. Se cântau aceleași versuri care se mai aud și astăzi prin sat, dar mult mai
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
multe, Bună dimineața, la moș ajun” Acum repertoriul s-a îmbogățit cu alte colinde învățate la școală sau din mass media. Gazdele așteptau pe colindători cu darurile pregătite așezate în trecut în sită, iar acum în coșuri împletite din răchită, împodobite cu ștergare populare. Darurile constau în covrigi, nuci, mere, bomboane sau zahăr cubic. Uneori colindătorii făceau urări suplimentare care sunau cam așa: „Câtă șindrilă pe casă, Atâția galbeni pe masă”. Din conținutul unei astfel de urări, rezultă vechimea acestui obicei
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
a „moșilor de vară” care are loc la șapte săptămâni după Paște. Acum se dau de pomană oale de pământ în care se pune puțin vin, strachini de pământ pline cu orez sau păsat și linguri de lemn cu coada împodobită cu flori. III. 4.7 PORTUL NAȚIONAL ÎNAINTEA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL Fetele purtau fotă și ie lucrate în sat. Fota avea fondul crem și o dungă lată la poale de culoare albastră, sau fondul bleumarin și dunga de la poale roșie
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
cusătură din brâu. În sus fetele purtau ii cusute cu râuri, din mătase sau mouliné, în culori care se armonizau cu fotele. Partea de jos a iei intra sub fotă și amândouă erau prinse cu bete. Betele erau și ele împodobite cu cusături, în culori ce se armonizau cu fota și ia. Ele se legau cu fundă. Fetele se purtau cu capul gol. Părul era împletit într-o coadă groasă, care atârna pe spate sau în două care se aduceau din
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
mâneci largi, din pânză de bumbac sau de in. Cămășile erau lucrate cu diferite modele de râuri, în culori, cusute cu mătase sau mouliné. Peste mijloc flăcăii purtau un veșmânt original: fusta. Ea era alcătuită dint-o bucată de pânză albă, împodobită cu râuri ca pe cămașă. Încrețită în partea de sus, fusta se înfășura peste mijloc, cuprinzând sub ea partea de sus a pantalonilor. Fusta se lega peste mijloc cu bete țesute din lână. Poalele fustei cădeau cam la o palmă
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
fustei cădeau cam la o palmă deasupra genunchilor. Pe cap, flăcăii purtau căciuli de miel, de obicei, negre. În picioare aveau ghete. Bătrânii purtau cioareci albi, lucrați din dimie groasă, dată la piuă. Cămășile și fustele lor nu mai erau împodobite. Peste mijloc ei se legau cu un brâu lat cam de o palmă, țesut din lână roșie, iar peste brâu puneau chimirul din piele, lucrat la târg. Brâul și chimirul protejau mijlocul bărbaților. În zilele mai puțin căduroase, bărbații aveau
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
La cele așezate în pantă prispa este mai înălțată, iar la cele așezate pe loc mai drept apar două niveluri de locuit prispa situându-se la etaj. (Fig. 17) Ceea ce dă o notă aparte caselor provițenilor este abundența ornamentației ce împodobește porțile curților, stâlpii cerdacurilor, brâurile de sub streașină, foișorul. Cornișele acoperișului „în patru ape” și ale foișorului „în două ape” prezintă ornamentații geometrice de la simple stilizări de creneluri până la complicatele îmbinări de unghiuri, cercuri și arcuri de cerc. Precipitațiile mai abundente
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
le păzește pe ele, acela este cel ce Mă iubește (Ioan XIV, 21). Și așa adăugăm nevoințe peste nevoințe pentru a ne arăta iubirea prin fapte. Iar iubindu-ne, ne iubește și Tatăl Său la fel, venind înainte Duhul, Care împodobește casa noastră, ca prin întâlnirea ipostasurilor în noi să ne facem locaș al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh". 2 Ibidem, p. 19. 3 Sfântul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și cunoștință, în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cel Nou, prin împărăția Raiului. Precum Beatrice a lui Dante, Teodora îi arată nevăzutele de o cerească frumusețe, iar nu pămîntească, iar cînd ajung în dreptul acelui prea înfricoșat scaun, care ni se arată în nemărginită înălțime, care era acoperit și împodobit cu adevărul și cu bunătatea și cu dreptatea, am văzut atîta de mare slavă, pe care nu poate cineva să o spuie... Despre Teodora, ne spune Grigore pe cînd vizitau cele ale Raiului: "mergea înaintea mea purtînd haină de in
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Credinciosul urmează spunerea lui Tertulian credo non quod, sed quia absurdum est (cred nu că este absurd ci fiindcă este absurd). Este o performanță ce aparține cu adevărat numai omului religios. Ceilalți, înlocuiesc religia cu un surogat prin "care își împodobesc sufletul asemeni unei capele private ornate, din capriciu, cu tot soiul de obiecte religioase de un gust îndoielnic adunate din toată lumea. Sau își creează un surogat din toate formele posibile ale experienței trăite, le conferă demnitatea unei sfințenii mistice și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Tot timpul vizitelor am fost entuziastă din cale afară, observând fiecare detaliu ca un copil curios. Seara la bowling și balul anual la care am participat, ne-a mai dezmorțit puțin din programul de vizite. Nu am plecat înainte de a împodobi bradul cu familia Davies. În aceeași seară, mi-au arătat cum este la ei o masă specifică de Crăciun, întinzand în față fel și fel de prăjiturele, un fel de cozonac și niște jucărioare ciudate, dar amuzante cu oameni de
Sfera by Larisa Pristavu () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93596]
-
și dorința de depășire a condiției provinciale apare și într-o notă apăsătoare, semnată de către Asociația foștilor elevi ai Liceului "Laurian" din Botoșani: [...] Firește că, în cămara ascunsă a inimii noastre, cei mai mulți ne închinăm acelora cari, prin strălucirea culturii lor, împodobesc poarta orientului european, dar, rotind ochii împrejur nu trecem cu vederea nici pe cei cari, ca și noi, viermuiesc în neștire, aci, în tina acestui oraș. [...]Suntem convinși că țara aceasta mândră nu este numai opera oamenilor de geniu, a
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
17,3-6 face o descriere a curvei care era o femeie ce stătea pe o fiară de culoare stacojie ce avea șapte capete și zece coarne și fiecare cu numele ei de hulă. Femeia era îmbrăcată cu purpură și stacojiu, împodobită cu aur, pietre scumpe și mărgăritare iar în mînă ținea un potir de aur plin cu spurcăciunile și necurățeniile curviei ei. Ea era îmbătată de sîngele mucenicilor și sfinților lui Iisus, faptă care i-a fost iluminatului Ioan de mare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
istoria ei. Negustorii care nu mai au cui să vîndă atîtea scumpeturi, stau departe și se căiesc la 18,16: ,,Vai, vai! Cetatea ce mare care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpu- ră și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare! Atîtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!” Cum stătea Ioan cu ochii beliți în stele mai vede la 19,16 pe un credincios de-al lui care vine să lovească Neamurile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
zicerile lui Ioan privind cununia sacră între credincios și divinitate prin comuniunea religioasă. ,,19,7 Căci a venit nunta Mielului, soția Lui s-a pregătit. 21,2 Și eu am văzut coborîndu-se de la Elohim ce-tatea sfîntă, gătită ca o mireasă, împodobită pentru bărbatul ei. 21,9 Vino să-ți arăt mireasa, nevasta Mielului. 21,11 avînd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă’’. Tăblița care povestește vizita lui Zamolxe în insula Samos unde i-a botezat pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în căutarea lui Attis. După găsirea acestuia se sacrifica un taur de șase ani pentru asigurarea fertilității cîmpu- rilor. După șapte zile de post începea adevărata sărbătoare, se aducea un pin ce simboliza trupul mort al zeului și care era împodobit cu panglici colorate de lînă și ornat cu ghirlande de flori. Următoarea zi, credincioșii îl plîngeau pe mort iar în ziua de 24 se făcea înmormîntarea lui Attis ca pentru orice muritor. preoții se flage- lau și urlau de jale
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
faptelor bune. înșiși psalmii ne cer să lăudăm pe Domnul fără încetare, iar prin lucrarea faptelor bune aducem laudă lui Dumnezeu. în psalmi, este o sinteză a teologiei Vechiului Testament. Virtuțile creștinești sunt prezentate ca o coroană, care trebuie să împodobească pe fiecare bun creștin, ca fiind: „un bun foarte înalt, ce trebuie să fie în oameni și între oameni.” în toate zilele vieții noastre, noi, oamenii, suntem întâmpinați de obstacole și încercări, necazuri și chiar primejdii de moarte. în aceste
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
noi n-am putut să-l izgonim pe el? Iar Iisus a zis lor. Pentru necredința voastră... Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post”. Iată cele două aripi cu care trebuie să-și împodobească sufletul fiecare creștin: postul și rugăciunea. Fiecare creștin trebuie să ducă până la capăt osteneala rugăciunii sfinte și stăruitoare care este o lucrare a minții și a sufletului. Rugăciunea ne sfințește viața și ne ajută să ne schimbăm modul de a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și nu uita toate bunătățile Lui. Pe Cel ce te iartă de fărădelegi, pe Cel ce te vindecă de toate bolile tale, pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări.” Recunoștința și mulțumirea pentru binefacerile primite trebuie să împodobească sufletul adevăratului creștin. Cel ce în sufletul său este pătruns adânc de credință și dragoste față de Dumnezeu, de iubire față de aproapele, nu poate rămâne străin la binefacerile primite și să nu arate recunoștință față de Dumnezeu. Din învățătura Sfintei noastre
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
acest pământ. Prin harul lui Dumnezeu, omul reușește să urce duhovnicește, se schimbă, devine o altă ființă, consideră viața ca un dar a lui Dumnezeu și frica morții îl părăsește. Răspunsul credincioșilor la acest dar este nevoia de a-l împodobi cu credință, rugăciune și fapte bune. în fața morții, omul iubitor de Dumnezeu își dă seama că sufletul are o valoare infinită și trebuie curățit cu sângele lui Hristos. în ceasul din urmă creștinul pătrunde mai adânc sensul vieții și al
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
acolo sunt și eu în mijlocul lor.”. Cea dintâi pildă pe care părinții creștini trebuie să o dea copiilor lor este pilda rugăciunii. în familie, când toți se roagă, se simte prezența și ajutorul lui Dumnezeu. Colțișorul din cameră care este împodobit cu chipul unei icoane sfințite, în fața căreia părinții îngenunchiază împreună cu copii lor, devine o mică Biserică, un altar asupra căruia se revarsă ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu. Rugăciunea familiei, povețele și exemplele părinților se vor întări prin slujbele religioase și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
asupra amintirilor recente, evocând episoade în care energia Monicăi e molipsitoare. Și mai ales zboară spre acel prezent în care figura, chipul fetei sale iubite îi este înnebunitor de inaccesibil. Zadarnic așează poze ale ființei iubite ca într-un altar împodobit cu lumânări și flori proaspete, chipul i se ascunde. Vocea, rar auzită, o îmbată de bucurie. Conservată prin mijloacele media, îi potolește dorul devastator: „Ieri seară am plâns de nu mă mai opream. Ca să uit, ca să sper, ca să trăiesc, am
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
prin prezența semului comun, regnul mineral (v. infra). Preafrumoasa Arghira (Arghira reproduce numele personal grecesc Argyra, femininul de la Argyros (Argyrios), format de la substantivul grecesc de origine indo-europeană, argyros, încadrat în aceeași familie cu latinescul argentum și românescul argint 478) cea împodobită cu toate darurile omenești, dar lipsită de vedere, este vindecată, după îndelungi și zadarnice străduințe ale tuturor doctorilor și meșterilor în lentile, de către o fată simplă, Zamfira. Numele, vechi și frecvent românesc 479, corespunde substantivului samfir sau zamfir, forme mai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]