48,029 matches
-
manetele tăioase, pe lăncile proeminente ale indicatorului de direcție și ale schimbătorului de viteze. În cele din urmă, i-am lăsat mâna să-mi zăbovească pe penis, liniștit de apăsarea ei fermă pe testicule. M-am întors spre el, plutind împreună pe amniosul aerului iluminat, încurajat de morfologia stilizată a unui interior de mașină, de sutele de gondole radioase planând de-a lungul autostrăzii de deasupra noastră. Când l-am îmbrățișat, corpul lui păru să-mi alunece în sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe spate în scaun și uitându-se țintă la mine cu pantalonii coborâți în jurul genunchilor. Îngrozit de aceste scurte repuneri în scenă, o țineam pe Catherine de mâini în timp ce ea îmi apăsa umerii, încercând să mă conving că stăteam așezați împreună lângă o fereastră închisă ermetic în apartamentul nostru. O întrebam deseori în ce perioadă a anului ne aflam. Schimbările de lumină de pe retina mea amestecau fără veste anotimpurile. Într-o dimineață, când Catherine mă lăsase singur pentru a merge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cumva în spatele vreunui copac. Am dat ocol mașinii, după care am împins la loc cu mâna panourile rupte ale caroseriei. În timp ce făceam asta, cauciucul drept din față se dezumflă încet. Catherine coborî și se uită la mine. Ne-am dus împreună prin lumina tot mai limpede spre intrare. Pe când traversam porțiunea de pietriș, în garaj se auzi huruitul unui motor. O mașină lucioasă de culoare argintie, pe care am recunoscut-o imediat ca fiind mașina mea, țâșni pe rampă în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urmărit pe ocupanții mașinilor, ocupați să se uite cu ochii mijiți prin parbrize în timp ce potriveau frecvențele radiourilor. Mi se părea că-i recunosc pe toți, oaspeți la cea mai recentă dintr-o serie nesfârșită de petreceri rutiere la care participaserăm împreună în vara ce trecuse. La locul accidentului, sub puntea înaltă a podului, cel puțin cinci sute de oameni se strânseseră pe ambele margini ale drumului, sprijiniți de fiecare parapet, atrași acolo de vestea că actrița de film scăpase de la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
schimb, s-au bucurat și înainte și după căderea oficială a comunismului, de privilegii și mai ales de iertare, chiar din partea victimelor, foști deținuți politici. Au fost tolerați și nu rareori s-au protejat unii pe alții și au prosperat împreună în afaceri, mai mult sau mai puțin legale. Un proces al foștilor comuniști și mă refer la cei care au comis fărădelegi și crime indiferent de legile existente atunci, este încă așteptat de opinia publică din România, chiar dacă ea s-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sociale. În ceea ce privește cauzele revoluției „ putem deosebi două categorii generale de cauze: 1) materiale; 2) ideale. Prin cauze materiale întelegem în special pe cele economice, iar prin ideale cauzele juridice, politice, istorice, religioase și psihologice. Acestea toate sau sunt unite, provocând împreună revoluția sau una dintre ele poate predomina, dând revoluției un caracter special.” Cea mai cuprinzătoare și mai importantă pare a fi revoluția socială. Dar „ ce se înțelege prin revoluție socială? Putem deosebi două concepții referitoare la esența revoluției sociale și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se va împăca niciodată să fie dominat de resemnare. Trebuie explicat de asemenea oamenilor că sărăcia materială nu e un viciu sau un handicap rușinos, că optimismul nu dăunează ci chiar este foarte sănătos și că putem învinge definitiv sărăcia împreună. Prin urmare, o prioritate națională trebuie să devină sectorul educației și culturii. Învățământul trebuie modernizat și racordat la parametrii internaționali (calitativi) pentru a pregăti specialiștii de mâine. Numai comuniștii l-au neglijat, considerându-l în general neproductiv. Investiția în educație
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
încercați și voi... nu este greu... dacă nu, atunci totul se duce... of... dracului... nu înțeleg, îmi pare rău, dar nu pot să înțeleg... măcar un deget dacă... la noi, dacă se dărâmă un oraș, îl reconstruim... în cinci luni, împreună... Și voi... ce păcat... ce păcat... jur, am vrut... am încercat... de-aia nu vă înțeleg... eu am încercat... Hohotind, Takamura trecu de controlul din pașapoarte și se pierdu undeva îndepărtare. Cei care îi ascultaseră cuvântarea dădură din umeri. - Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe plajă cu sticla de vin în mână. O urmez. Se oprește în spațiul îngust dintre corturi și apă. - N-ai un cort, zice. - N-am. Ne întindem pe nisip. Este rece, dar plăcut. Cu dezinvoltura unui cuplu care este împreună de mult, ne îmbrățișăm, ne sărutăm, ne mângâiem. Frumos. Mă simt liber. Dintr-un cort se aud râsete și alte zgomote. Alții care fac ce facem noi, deduc. Simt corpul Deliei alunecând în jos, mâinile ei îmi descheie pantalonii. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în orchestra lui Jean Moscopol, făcuse una-alta, trăia dintr-o pensie mizeră și o moștenire uriașă ce îi căzuse în gheare după revoluție și care venise de la fufa din Paris. Mă înțelegeam bine cu bătrânul și petreceam mult timp împreună: jucam table sub vița-de-vie din curte, înregistram piese scurte pentru soneriile telefoanelor mobile, ne uitam la televizor la meciurile din campionatul bulgar și, în fiecare seară, ieșeam la plimbare printre blocurile care înconjurau strada pe care locuiam amândoi. În timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
voia să însemne energia; o mai simțisem și de alte ori, mai precis de fiecare dată când urma să mă despart de o fată. Ceea ce se întâmpla, conform unei reguli stabilite de mine, după cel mult șase luni de când eram împreună. Știu, era o regulă idioată, dar aveam doar 21 de ani; ce băiat de vârsta asta nu are cel puțin o regulă idioată? Unii nu se culcă de două ori cu aceeași fată, alții nu sărută roșcate, sau blonde, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
știu. De ce mă despărțeam de ele? Teribilism ieftin, cum se spune. Voiam să dovedesc că sunt tare, că sunt bărbat, că sunt Humphrey Bogart, fără sentimente, fără regrete. Eram un imbecil. Oricum, cert este că Soniei îi sunase ceasul. Eram împreună de pe 1 iulie. Îmi notasem data, bineînțeles. Ne întâlniserăm la o petrecere - întâmplător sau nu, în apartamentul din Romană din care tocmai plecasem - și mai mult sau mai puțin ne îndrăgostiserăm și petrecuserăm șase luni de vis, în care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tigru obosit, sau un iepuraș, un motan, un broscoi... Cam asta era Sonia, dar, de fapt, era mult mai mult decât atât. Era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai dulce, cea mai orice; în cele șase luni petrecute împreună, fusesem la câteva petreceri, la zeci de baruri, întâlnisem grămezi de fete, și nici una nu îmi trezise vreo poftă. Sonia câștiga în fața lor la scor de forfait. Și văzând luminile de la McDonalds-ul de pe Polizu colț cu Buzești, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
picioare rar întâlnite în emisfera noastră. Și în rest era mișto, corp, față. Blondă cu ochii albaștri, cum altfel. - Așa vă trebuie, a zis râzând. - Da, așa îmi trebuie, am râs și eu. Sunt cam împrăștiat. Nu bem o cafea împreună? - De ce nu? a acceptat ea. Dar să ne prezentăm mai întâi: eu sunt țarina Ecaterina Teodoroiu, dar în viața anterioară am fost Laika, poate vă aduceți aminte, cățeaua care a zburat în cosmos. - Aha, da, știu. Erați foarte frumoasă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
el doar 16, nu era greu de observat că suntem frați. Diferența dintre noi era că eu îl aveam pe acel indefinibil „vino-ncoa“, iar el nu. Sau da, dar mai puțin decât mine. De exemplu, dacă ne aflam undeva împreună - ceea ce, din fericire, se întâmpla foarte rar, Fred ocolindu-mă când avea cum -, lumea se aduna în jurul meu, mă asculta pe mine vorbind, se simțea bine în apropierea mea. Și în a lui, dar mai puțin. Era conștient de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ce faci, bă Johnny? i-am zis. Era Johnny Depp. - Alex! s-a bucurat el că mă vede. Ce faci, moșule? Unde zbori? - Păi, la Dallas. - Și eu! Nu vrei să vorbesc cu fata de la ghișeu, să ne dea locuri împreună? - Ba da, cum să nu, vorbește! Și a vorbit, firește. 24-26 august 2004 CAT’S AVENGER Muzica: Peter Gabriel, Prodigy, David Bowie Stăteam pe balcon fumând niște țigări și ascultând Astral Weeks, și chiar așa și simțindu-mă, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
treburi cu adevărat importante. Vă rog să o acceptați (demisia), părerea de rău este de partea mea, țin să vă asigur. Am petrecut momente de Lumină și Adevăr alături de frați - amintesc de transmisia meciului Olanda-Cehia pe care am urmărit-o împreună -, dar a sosit momentul să pășesc pe altă cale. Cu metalele, lemnul, fiarele vechi și sticlele goale sunt la zi, după cum știți, și am plătit și lumina pe anul 4781. Chitanța o găsiți în plic. Toate bune vă urează Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Asta e, își zise Shuoke și sorbi o gură de supă. Trei-patru zile mai târziu - sau poate într-o joi -, Shuoke o întrebă pe Suki ce face sâmbătă. - Pentru că, îi zise el, am putea merge la un meci de fotbal împreună, dacă te interesează, Joacă F.C. cu Verdy, pe Ajinomoto. Suki șovăi. „Aualeu, sper că nu-i pe stop“, gândi Shuoke în japoneză, pentru că nu știa cum se spune „pe stop“ în engleză. „Oh, bine că nu-s pe stop“, gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acum. Shuoke închise din nou telefonul, luă cheile de la mașină de pe birou și năvăli pe ușa apartamentului, trântind-o după el. Se grăbea, trebuia să se întoarcă repede, să aștepte instalatorii. Și Shuoke și Suki trăiră fericiți încă cinci luni împreună. FRIGIDERUL Cele ce urmează s-au petrecut într-o seară de vară într-o curte din satul 2 Mai, comuna Limanu. Nici nu se puteau întâmpla altundeva, deoarece mă aflu în fiecare vară (cu rare excepții menite să întărească regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
malul lacului către parcare, încercam să găsesc un argument moral - de fapt, să dărâm un argument moral - pentru ceea ce avea să urmeze, adică trădarea unui prieten destul de drag. Îl cunoscusem pe Yves în liceu. Ne împrieteniserăm, vizitaserăm aceleași petreceri, umblaserăm împreună după gagici, petrecuserăm împreună mii de ore în tabere, în vacanțe la mare, în baruri... După plecarea mea în Germania, relațiile dintre noi se răciseră puțin, dar de fiecare dată când mă întorceam în țară îmi petreceam majoritatea timpului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
încercam să găsesc un argument moral - de fapt, să dărâm un argument moral - pentru ceea ce avea să urmeze, adică trădarea unui prieten destul de drag. Îl cunoscusem pe Yves în liceu. Ne împrieteniserăm, vizitaserăm aceleași petreceri, umblaserăm împreună după gagici, petrecuserăm împreună mii de ore în tabere, în vacanțe la mare, în baruri... După plecarea mea în Germania, relațiile dintre noi se răciseră puțin, dar de fiecare dată când mă întorceam în țară îmi petreceam majoritatea timpului cu el. Greșise cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
garderobă. - Atunci trebuie găsit administratorul, zise Lupescu, privind chipurile în gol, dar de fapt trăgând cu ochiul la țâțele doamnei Ciobanu, pictorița de la trei. Tâțe mișto, nimic de zis. De sfârcul stâng atârna un lănțișor de argint. - Bem o cafea împreună? am întrebat-o. Treceau ore și zile, săptămâni și luni. Mă combinasem cu pictoriță, din când în când vizitam ședințele de locatari care se țineau în continuare în baia publică. Despre administrator nu se aflase nimic, dar oamenii își dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pula. - Nu poți să-l faci ca lumea? am întrebat-o. Nu seamănă deloc. - Mhuh, răspunse ea. - Of. Cel puțin sexul era ok. Sudorile noastre amestecate miroseau a morgă, a cavou, a necrofilie. Destul de excitant. Într-una dintre serile petrecute împreună, după ce ea adormise, am aprins televizorul. Pe programul unu erau știri. Prezentatoarea, o frumusețe bâlbâită, anunța că alegerile fuseseră câștigate de nu știu ce partid. Nu știam că avusesere loc alegeri. Probabil că nu știa nimeni. Imaginile arătau o clădire impozantă - guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de nimic altceva, ajunseseși la un punct în care nu poți sări nici măcar o pagină. Iată din nou pagina 31, 32... Ce vine apoi? Iar pagina 17, pentru a treia oară! Ce fel de carte ți-au vândut? Au legat împreună atâtea exemplare din aceeași șaisprezecime, încât nu mai e nici o pagină bună în toată cartea. Dai cu cartea de podea; ai arunca-o pe fereastră, chiar și prin fereastra închisă, printre șipcile obloanelor, ca să macine colile ei incoerente; frazele, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să nu schimbăm numerele noastre de telefon? - (Uite unde voiai să ajungi, Cititorule, învârtindu-te în jurul ei ca șarpele cu clopoței!) - Așa, dacă unul dintre noi găsește că în exemplarul lui e ceva ce nu merge, poate cere ajutor celuilalt. Împreună avem mai mari șanse să alcătuim un exemplar complet. Uite, ai spus-o. Ce e mai natural ca între Cititor și Cititoare să se stabilească, prin intermediul cărții, o solidaritate, o complicitate, o legătură? Poți ieși din librărie mulțumit, tu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]