3,579 matches
-
a oferit o detaliată analiză asupra modurilor în care avocații folosesc diferite construcții gramaticale în întrebările pe care le pun, în funcție de răspunsul pe care vor să-l obțină de la martor. Presupun însă că am merge prea departe cu ideea de înșelăciune considerînd că legendara întrebare " Cînd ai încetat să-ți bați soția?" este o încercare de a păcăli și o capcană. În sistemele juridice pe care le-am avut în vedere, audierile au scopul de a descoperi și/sau de a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Într-adevăr, Klockars sugerează că în societatea americană "paznicii de închisoare, cei de la spitalele de boli mintale și părinții", ca și poliția, au dreptul legitim de a face uz de forță și de minciună. Avînd în vedere această autorizare a înșelăciunii, n-ar trebui să fim surprinși că polițiștii, ca și politicienii, mint în unele situații în care ar fi în interesul public să spună adevărul. Totuși, minciunile poliției, ca și ale altora, au succes numai dacă cei păcăliți sînt convinși
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
stîlpi ai societății. Într-adevăr, tocmai pentru că persoane importante ajung să se implice în asemenea înșelătorii, situațiile sînt considerate scandaluri și se bucură de o largă publicitate. Atunci cînd sîntem indignați de aceste scandaluri, ar trebui să ne amintim că înșelăciunea, în special minciuna care are scopul de a proteja confidențialitatea informației, este o trăsătură acceptată a activității birocratice. Asemeni guvernului sau membrilor poliției, birocraților li se cere să fie cinstiți și mincinoși în același timp. ISTORIA ȘI TRADIȚIA Dacă putem
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fel încît să servească intereselor prezentului poate avea sau nu la bază intenția de a înșela. Dacă persoana care expune un punct de vedere contesta asupra trecutului nu crede în adevărul spuselor sale, atunci avem de-a face cu o înșelăciune. Pe de altă parte, modificarea sau traducerea unei serii de evenimente dintr-un limbaj mai puțin familiar într-un limbaj mai ușor de înțeles nu este neapărat motivată de intenția de a induce în eroare, chiar dacă o persoană care privește
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a cinstei. Sistemul justițiar are proceduri fixe prin care impune corectitudinea, însă sinceritatea este privită uneori ca un defect și este necesară doar cu excepția cazurilor pe care Bok (1978:30) le numește "speciale" și care permit în mod oficial prezența înșelăciunii. În capitolul 4 ne vom îndrepta atenția spre un domeniu unde sinceritatea este o obligație. 4 Știința ȘTIINȚELE NATURALE La prima vedere, știința ar fi ultimul domeniu în care ne-am gîndi că am putea întîlni minciuna. Punînd știința în contrast cu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de știință și profanii, în privința evoluției umane. În acest caz, instrumentul minciunii n-au fost cuvintele, ci oasele; rapoartele despre descoperirile Piltdown erau parțial sau poate în totalitate scrise de cercetători sinceri. Astfel, putem spune că deși a existat o înșelăciune, nu a existat nici o minciună propriu-zisă. Poate că Newton a avut dreptate să îi ajute pe cititorii neavizați să înțeleagă lucrarea sa Principia. Babbage (1830:178) susținea că "ajustarea", cum își numise acea procedură, nu era atît de negativă ca
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din cazurile enumerate de Broad și Wade par să fi fost exemple de plagiat, care se apropie de minciună, deși nu toate celelalte implicau minciuna, erau fiecare cazuri de inducere în eroare, dacă bănuielile sînt justificate. Un motiv pentru care înșelăciunea apare atît de des în știință este faptul că deși în multe sectoare ale științei naturale există posibilitatea ca alți cercetători să repete investigațiile colegilor, acest lucru nu se întîmplă atît de frecvent cum ar sugera imaginea ideală a științei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
validarea trebuie făcută pe baza altor criterii sau să abandonată complet. Devotamentul specialiștilor în științele naturale față de paradigmele dominante, accentul pus pe prioritatea descoperirilor și importanța publicării unor lucrări pentru avansarea pe plan profesional sînt elemente care, împreună, favorizează apariția înșelăciunii, fie chiar și în scopul progresului științei. După cum remarcă și Bridgstock (1982: 379): "tocmai factorii care dinamizează de obicei mersul științei favorizează în unele cazuri frauda". Specialiștii în științele naturale se compară în mod pozitiv cu sociologii, în multe aspecte
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
postmodernist, popularismul epistemologic, după cum l-am numit eu (Barnes 1981:15, 22; 1990: 4-5), are tendința de a înflori, și afirmații pe care Griaule le considera minciuni au devenit nu obstacole, ci informații cu o semnificație anume. Diferite genuri de înșelăciuni apar în cercetările evaluative. Deși informațiile culese într-o asemenea anchetă pot fi uneori incorecte, investigarea bazată pe chestionare rămîne un instrument important și este folosită la o scară mult mai largă în cercetarea socială decît orice alt fel de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
generalizare are și excepții; de exemplu, despre populația San Blas Kuna, din nord-estul regiunii Panama, se spune că "le place să se păcălească unii pe alții" (Howe și Sherzer 1986:684). De asemenea, Basso (1987:355-356) scrie despre "preocuparea pentru înșelăciune" existentă în cultura populației Kalapalo, un grup amerindian care trăiește în centrul Braziliei, și despre modul în care acestor oameni chiar le place să fie păcăliți. Unul dintre primii etnografi care au acordat mai multă atenție tipurilor de minciună a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care să susțină existența unui egalitarism al cunoștințelor. De fapt, textele antropologice abundă în excepții: culte secrete, relații de evitare, restricția accesului la învățăturile rituale și ceremonii, în funcție de sex, vîrstă, rude ș.a.m.d. În menținerea acestor restricții, tăcerea și înșelăciunea sînt armele principale. Însă există o diferență esențială între societățile industriale și cele preindustriale. În societățile industrializate, interzicerea accesului la informații se realizează prin confidențialitate și dezinformare, care, în linii mari, afectează în mod egal numeroase categorii de persoane. În
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
6, în legătură cu relațiile dintre parteneri. GRECIA În Liban, în anii '70, onoarea familiei era apărată prin violență, însă și prin minciună. În introducerea unui simpozion care analiza mai multe societăți mediteraneene, Peristiany (1976: 23) se referă la "folosirea defensivă a înșelăciunii și folosirea ofensivă a ridicolului", secretivitatea fiind cea de-a doua strategie defensivă practicată de familiile care țin să-și apere onoarea. Atitudinile grecilor față de minciună, conformîndu-se acestei generalizări, au fost menționate în capitolul 1, pe baza descoperirilor lui Ernestine
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spuse copiilor sau bolnavilor au justificări mult mai solide decît cele în care cetățenii perfect sănătoși sînt mințiți "spre binele public". RELAȚIILE DE SUBORDONARE Gourevitch (1990:100) comentează nefavorabil punctul de vedere al lui Rousseau asupra legăturii dintre subordonare și înșelăciune, spunînd că "numai într-o societate în care toți oamenii sînt egali, sinceritatea va triumfa în mod absolut". El citează afirmația lui Rousseau (1991:101) că legea supunerii este cea care provoacă necesitatea de a minți, deoarece supunerea este obositoare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acest fel. O persoană care minte nu poate ascunde prea mult timp nesinceritatea sa. Putem ascunde multe lucruri, însă nu absolut totul, oricît de talentați am fi. (Werth și Flaherty 1986:297) R2 vorbește și despre reacția ei la aflarea înșelăciunii: Mi s-a făcut rău de la stomac, greață. Purtarea lui îmi dădea o senzație care practic avea consecințe fizice. Erau lucruri care îmi păreau necurate. Însă, cînd mă gîndesc mai bine, cred că o parte din mine nu voia să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și copii. Aici se întîlnește mai des acordul tacit decît colaborarea deschisă, deși copiii pot fi complicii părinților pentru a păcăli pe altcineva. Părinții pot considera nereușite minciunile pe care le spun copiilor lor, dacă aceștia își dau seama de înșelăciune și pretind doar că nu știu nimic; atunci părinții sînt tentați să considere că mincinoșii sînt copiii și nu ei, deoarece primii încearcă să-i convingă pe aceștia din urmă că minciuna lor a avut succes. Eck (1970:71) relatează
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu mărturisim adevărul" și "O societate în care s-ar dezvălui întreg adevărul ar semăna mai degrabă cu un infern decît cu un paradis". Într-adevăr, în alegoria peșterii, Platon (1966:123-125) observă că omul care ar încerca să dezvăluie înșelăciunea la care au fost supuși tovarății săi de activitate ar fi ucis de către aceștia (cf. Arendt 1968:229). Presupunerile lui Eck sînt susținute de Scheibe (1980:18) care vorbește despre sfaturile care sînt date uneori tinerilor căsătoriți, de a fi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
e drama Mila Iacșici. Mergând pe urmele lui A.I. Odobescu din Mihnea Vodă cel Rău, P. inventează o relație erotică între pretendentul la domnie, ascuns de urgia Craioveștilor la conacul „fratelui său de cruce” Dumitru Iacșici, și sora acestuia, Mila. Înșelăciunea și trădarea justifică uciderea lui Mihnea de către încrâncenatul frate al Milei, ca și gestul sinucigaș al acestuia. Tentativa de a face din Mihnea un personaj complex, aidoma lui Vlaicu Vodă, eșuează, însă tribulațiile sufletești ale Milei, între iubire și ură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
convenite sau să își schimbe între ei produsele, sau dacă vrem să facem altuia un împrumut sau un dar, ce ar trebui să facă legea? Nimic altceva, mi se pare, decât să solicite executarea convențiilor, să împiedice sau să pedepsească înșelăciunea, violența și frauda. Vrea să însemne acest lucru că va interzice actele de devotament și de generozitate? Cine ar putea avea o astfel de gândire? Dar va merge ea până la a le ordona? Iată exact punctul care separă economiștii de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mod liber, după cum ar fi determinat de interesul său, de înclinația sa, de aptitudinea sa sau de circumstanțe; nu ar exista nici privilegii, nici monopoluri, nici restricții de vreun fel. Apoi, toate forțele guvernului fiind aplicate la prevenirea și reprimarea înșelăciunilor, fraudelor, delictelor, crimelor, violențelor, este de crezut că ele vor atinge cu atât mai bine cu cât nu vor fi diseminate, ca astăzi, asupra unei mulțimi numeroase de obiecte străine atribuțiilor lor principale. Adversarii noștri nu vor nega că a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
statutul. Femeia cunoaște la mare un Flaviu înțelegător, dar e abandonată pe loc când în zonă apare o tânără și tentantă Iulie, amanta doctorului Spiru, căsătorit cu prietena Suzanei, Daria. Cele două femei trebuie să facă față coliziunii cu descoperirea înșelăciunii și, în fond, a singurătății lor iremediabile. Ideea (creștină) a speranței este soluția romanului Dincolo de adevăr (1993), centrat pe figura unui chirurg care operează cazuri extreme. În intervalul dintre primul și ultimul roman, în perioada de mare productivitate a scriitoarei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
regiune. În mod similar, unitățile de măsură a greutății variau de la o zonă la alta. Aceste diferențe erau importante datorită faptului că tarifele se impuneau mărfurilor comercializate între regiuni diferite, astfel, diferențele de greutate și măsură prezentând un pericol de înșelăciune și nedreptate. Deși s-a instalat treptat din cauza satutului rudimentar al căilor de comunicație din timpul Evului Mediu și a rezistenței opusă de provincii, monarhia a reprezentat o forță de unificare și standardizare în fața acestei mari diversități. Chiar și când
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
personală, indică tocmai în corupția inimii cauza primară a corupției atitudinilor și a comportamentelor existențiale ale oamenilor: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. Toate aceste rele ies dinăuntru și-l fac pe om impur” (Mc 7,20-23). Aici nu ne găsim în fața unei judecăți nete negative din partea lui Isus asupra naturii umane, asupra faptului că inima ar
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
un frate avusese o minunată viziune: l-a văzut pe Domnul Isus Cristos coborând din cer și oferind fratelui Walter un sul pe care era scris: «Locul secerișului tău nu este aici, ci în altă parte». Domnul i-a revelat înșelăciunea unei femei pioase, care prin intermediul unor presupuse viziuni dusese în eroare un frate inteligent, în așa măsură încât el le-a transcris. Însă fratele Agnello, necrezând acestor lucruri, poruncise fraților din convent să se roage pentru ca Dumnezeu să-l ilumineze
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Ordin și l-a demis... și a voit ca imediat să aibă loc o nouă alegere... Papa Grigore l-a demis pentru ca să nu mai fie ministru general, deoarece era un mare distrugător al Ordinului Sfântului Francisc și voia ca prin înșelăciune și violență să conducă Ordinul împotriva voinței miniștrilor și custozilor, care erau îndreptățiți, conform Regulii, să facă alegerea (p. 157-159). O viață de episcop și de principe 28. A șaptea vină a fratelui Elia a fost că voia să trăiască
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nesustragerea părții canonice, atât de la legații pontificali referitor la drepturile lor de a primi ajutor în cai și arme pentru Țara Sfântă, cât și privitor la veșminte și alte obiecte pentru cultul divin, cu condiția să nu fie comisă vreo înșelăciune și astfel să-i fie sustrasă episcopului sau bisericii parohiale partea cuvenită. 10. Dacă vreunul dintre voi, încălcând această decizie a noastră, va îndrăzni să acționeze împotriva dispozițiilor menționate anterior sau a uneia dintre ele, în afară de păcatul neascultării și al
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]