4,115 matches
-
ce găseau pe flancuri, fără a intra În adâncimea dispozitivului spahiilor, apoi dispăreau iarăși. Se vădea faptul că moldovenii cunoșteau fiecare palmă de teren, pe când spahii erau nevoiți să păstreze formația de apărare, fără a putea lansa șarje În pădurile Înșelătoare, acoperite de cețuri, din apropierea fluviului. Esențialul era ca prizonierul să fie transportat pe malul celălalt și de acolo, contrar tuturor previziunilor, să fie dus nu pe țărmul Dobrogei, spre Marea Neagră, ci spre ținuturile locuite de bulgari, la cetatea Vidinului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o viață Întreagă. Ogodai așteptă o vreme. Apoi, cu o clătinare aproape tristă din cap, făcu semn călăilor să Înceapă. 21 ianuarie, Marea Adriatică, Laguna Venetă Prin cețurile albe ale iernii, țărmul se zărea ca o superbă inexistență. Ca o linie Înșelătoare trasă de un pictor care trăia doar În imaginație. Alexandru privea, de la prova corabiei care navigase de la Istanbul, și nu recunoștea nici aerul rece și sărat al brizei, nici siluetele fantomatice ale insulei San Giorgio și cele care se ghiceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din gloria unui imperiu apus. Amir era tăcerea unei neliniști și zbuciumul unei așteptări. Era mai tânăr și, parcă, mai trist. Tăcerea lui ascundea infinitul stepelor Asiei și dorul de a trece mai departe, de a lupta cu orizontul mereu Înșelător. Alexandru nu auzi ce vorbeau cei doi și nici nu era sigur că, până la urmă, Își spuseseră ceva. Dar văzu că Angelo Înclină capul, ca și cum ar Încuviința, iar Amir se apropie de căruța În care se afla căpitanul Oană. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe neașteptate, Întunericul nopții care se pierde În amintire. Zgomotele. Oamenii. Lui Îi venea să se ferească, să se retragă În somn, unde nu sunt primejdii și totul pare mai puțin Îndoielnic. În lumea asta a zilei lucrurile sunt grosolane, Înșelătoare și nestatornice. În acest mare oraș nimic nu dăinuie. și-a spus că fusese și el cândva aparte, diferit de ceilalți, nu demult, undeva pe malul mării. Dar acel loc era departe, iar acum era și el aidoma tuturor celorlalți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care pun bombe. În principal, însă, e vorba despre un dezrădăcinat sărac, dar ambițios, care părăsește orașul de pe malurile Dunării, cutreieră lumea și se întoarce acasă cu o femeie bogată, pentru ca acolo, în Budapesta, să se lase pradă unui amor înșelător, difuz. Romanul acesta își mai păstrează prospețimea la lectură și el făcea parte din zestrea de cărți a mamei mele, o colecție de literatură amestecată și pestriță, pe care fiul a terminat-o de citit destul de curând și ale cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puteai să ai totul, aproape totul. Vitrine încă mai ieri sărăcăcioase se lăudau cu mărfuri dosite până atunci. Cine avea ceva pus deoparte, dădea repede de bani noi. În aparență, ai fi zis că nevoia era doar mimată, o relicvă înșelătoare a trecutului. Și, pentru că tot ce ținea de trecut fusese devalorizat, tot omul privea cu curaj, chiar dacă nu tocmai fără efort, spre viitor. Nu știu ce anume mi-am cumpărat de cele patruzeci de Deutsche Mark cuvenite fiecăruia, în numele dreptății care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oglindă în care și-a privit copilăria, adolescența, viața în cele mai adânci simțiri. Privește și acum. Își trece o mână tremurândă peste chip. Mâna sau chipul sunt înscrise cu dâre aspre de care nu scapă nici o rătăcitoare pe acest înșelător paradis. E oglinda. Sau poate doar cartea amintirilor își pâlpâie filele sale peste față, ca o adiere ușoară, într-o zi tristă de prier. Crede că nu va regreta nimic, nici nopțile de mai inundate de parfumul valerian al liliacului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
scorojit din camera lui minusculă, Alexandre experimentează pentru prima oară senzația greu de pus în cuvinte că odaia îl strânge, că pereții se adună ca un veșmânt strâmtat la mijloc de brâul care se petrece peste cute, falduri și îndoituri înșelătoare de mătase. Sare în picioare, se spală pe față, își pune cea mai bună că mașă (bumbac de culoarea lavandei, un dar de la Dominique) și iese în oraș. Bulevardele pariziene îl primesc cu brațele larg deschise, îmbiindu-l cu patiserii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Rațiune Să fim raționali să nu ne-amăgim cu vorbe să lăsăm ideile să curgă să nu grăbim înșelătoarele cuvinte, să privim cu ochii minții dragostea noastră bolnavă. Poate înșelăm reflecțiile aspirăm gândurile suntem victime ale imaginii din noi, conceptele noastre sălbatice cu noțiuni multiple ocolesc himera acest animal terestru care ne bântuie cu sugestii, cu explicații savante ivite
Ra?iune by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83895_a_85220]
-
e doar un divertisment de consumat.” Tînărul V. zîmbește. Știe că oamenii par niște pigmei oniroizi. Cum dau de disperare și înțeleg că nu-și pot sparge zidul, că timpul le va șterge îngîmfarea, pretind că lumea e o capcană înșelătoare și se închid în temple sau inventează arte perfecte să le mai așeze tulburarea. Fără talent sau putere de renunțare e însă mult mai ușor să te îmbeți ca porcul, să te droghezi cu ce-ți pune viața la îndemînă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pat și fac sex și își spun bancuri și se apropie din ce în ce mai mult. Și deseori, acești doi oameni nu reușesc să se cunoască nici măcar într-o viață în treagă, așa cum ei au făcut-o doar într-o oră. Timpul e înșelător. Poate că au trecut ani. Poate că stă de zeci de ani în mașină lângă omul ăsta care miroase a bărbat. Poate că nu și-a dat seama cum a trecut timpul. Poate că deja ei doi au trecut în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mă nu au existat niciodată. Ele s-au topit din memoria lui, în mai puțin timp decât îi ia unei gărgărițe să-și des chidă aripile. Apoi e liniște totală și neant. Dar asta nu durează. E doar un moment înșelător. Creierul se trezește imediat din amorțeala blândă a uitării de sine și de tot și creierul devine activ într-o clipită și strigă zeci de ordine pe o mie de voci mute și adună infor mații cu o mie de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și în momentele lipsite de glorie, sub nori apăsători, cu valuri care se lovesc unul de altul și fac cea mai robustă navă să se simtă singură și vulnerabilă iarna, chiar înainte ca apa să se transforme în gheață; pe timpul înșelătoarei primăveri; pe durata ploilor de vară, cînd apa este deodată scoasă din indolența sa și plesnită de un torent neașteptat la sfîrșitul unei zile și am ajuns să iubesc toate aceste înfățișări ale sale. Rîul mi-a dezvăluit înțelesul mișcării
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
noastră de mers. "A fost un crab", a spus David. Nu auzisem expresia pînă atunci, dar am înțeles imediat ce vrea să zică. Astfel, modul în care vîsla mea s-a preschimbat deodată dintr-o unealtă de încredere într-o creatură înșelătoare cu o voință a ei, proprie, care plonjase în adîncuri cu viteza luminii, purta numele de crab. Era tipic pentru David să știe de îndată numele potrivit pentru ceea ce ni se întîmplase. Dar ceva din vocea sa trăda totuși faptul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
firesc, judecînd după adierea firavă de vînt, de aici, de jos. Valurile erau mici, dar apa era fără odihnă și după noul pod, al nostru, cel cu lămpile electrice care marca de asemenea și marginea orașului, începea deodată un curent înșelător încrucișat, ca și cum ar fi trecut un vas mare cu motor puternic, ori un remorcher. Dar nu se zărea nici o ambarcațiune cu motor, am depășit numai un șlep cu baza plată cu o pînză mare, cafenie, care se vedea a fi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
față de viață pornesc dintr-o totală lipsă de iubire față de vreo creatură, obiect, idee sau preocupare. Toate astea compun viața. E posibil, n-am ce spune, îngăimă împăciuitor Carol. Dar toate elementele enumerate de tine sunt atât de schimbătoare și înșelătoare, încât iubirea de care vorbeai devine schimbătoare și înșelătoare, până la transformarea ei într-un sentiment obscur și inutil. Ceva ce ține de rutină, de tic involuntar, de obișnuința de zi cu zi. Or, când realizezi asta, atașamentul se schimbă în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
față de vreo creatură, obiect, idee sau preocupare. Toate astea compun viața. E posibil, n-am ce spune, îngăimă împăciuitor Carol. Dar toate elementele enumerate de tine sunt atât de schimbătoare și înșelătoare, încât iubirea de care vorbeai devine schimbătoare și înșelătoare, până la transformarea ei într-un sentiment obscur și inutil. Ceva ce ține de rutină, de tic involuntar, de obișnuința de zi cu zi. Or, când realizezi asta, atașamentul se schimbă în opusul său. Ce bine e să te scoli dimineața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic. Lucraseră mult timp împreună, angajați de armatorul grec
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o cortină, formând acum nori albi-pufoși cu marginile tivite în roșu, anunțând apropiatul răsărit al Soarelui. Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
obiectele lor, într-un patetic trecut fabulos, suferind de oroarea vacuului și zvâcnind sub poalele de praf ce-l acoperă, exasperându-i imobilitatea. Vom afirma de la început că ambele proze sunt un exercițiu de pură asmuțire a verbului, mijind, dar înșelător, sensuri și ridicând întrebări cu răspuns suspendat, cu impenitenta voluptate a alcătuirii și distrugerii de forme, pe modelul nu numai al naturii oarbe, dar și al artefaxurilor omenești, cărora autorul le cunoaște resorturile, materia, grandoarea și decadența, Cutia cu Bătrâni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
puse atent într-o pungă de plastic. Lipi patul de perete și mai aruncă o privire înapoi ca să nu fi uitat ceva. Nimic. Doar pereții obosiți și scrijeliți cu tot felul de simboluri și diferite inscripții susțineau liniștea profundă și înșelătoare ce cuprindea încăperea, de parcă ar fi ascuns ceva: o absență atât de puternică, încât devenise prezența coșmarului care domnea după gratii. A doua zi dimineață Vladimir se trezi brusc. Bătăile în ușă erau tot mai insistente. Nu îi plăcea să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sunt adesea contradictorii. nu-și mai pun întrebări cu privire la realitatea și limitele acestei puteri, nici cu LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 71 privire la amestecul celor veridice cu iluzia însăși. Ignoră faptul că omul care visează poate lua ca real orice lucru înșelător (II, 58). Acestuia i se întâmplă uneori precum corăbierilor aflați de multă vreme pe ape, sau celor care suportă efecte optice bizare, de pildă când privesc o lampă și văd două lumini în loc de una. Ar putea fi asemuit uneori celor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Dacă și acestea au origine divină, rezultă că nimic nu e mai capricios decât divinitatea. Căci ce poate fi mai nesocotit decât să agiți spiritele muritorilor prin viziuni false și amăgitoare? Dacă imaginile adevărate au o proveniență divină, iar cele înșelătoare și zadarnice țin de natura umană, carei criteriul de a distinge visul divin de cel natural? Nui mai bine să spui că toate visele sunt date fie de zei, ceea ce voi, stoicii, nu acceptați, fie de natură? Și dacă respingeți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se ivesc numeroase griji și spaime ( plurimae curae metusque)“ (II, 72). Visul și celelalte vedenii apar ca un refugiu, atât pentru cel care visează, cât și pentru cel care caută să le interpreteze. Doar că este un refugiu complet nesigur, înșelător, generează la rândul său multe griji și spaime. 74 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Varietatea de nestăpânit a unor astfel de apariții îi atrage pe oameni și îi încântă, chiar dacă le aduce destule griji. O face cu atât mai mult
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]