384,087 matches
-
Edenului. Parcă Îl aud când Începea prelegerile de educație”a la Crețu”. Mâ mârlane mâ. Stai ca un bolovan și aștepți să treci iar un an.. Bolovanii clasei... Sau când Într-o zi vine inervat la culme și Înainte de a Începe lecția, spumegând de furie ne spune: Mâ mârlanilor, ieri a venit la mine acasă tata lui Slătineanu... (Noroc că nu era de la noi din clasă) cu un coș În care erau 5 fâțe de pești ca să-i trec copilul clasa
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
mea?-) și m-a scos după tipic la tablă. Crețu, cunoscându-și mârlanul stâtea pe catedră cu o mâna sub falcă și cu alta mângâind prăjina. Mi-a cerut să descriu inima. La care eu, luând un aer patetic am Început: Înima, lăcașul tuturor sentimentelor omenești, ( În clasă s-a făcut liniște) Inima, de unde izvorăște iubirea, pasiunea, ura, (clasa a Început să pufnească iar Crețu să mă privească lung). Inimă, sentimente, pasiune... ură...treci la loc, nota trii. Știu lecția, domn-profesor
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
falcă și cu alta mângâind prăjina. Mi-a cerut să descriu inima. La care eu, luând un aer patetic am Început: Înima, lăcașul tuturor sentimentelor omenești, ( În clasă s-a făcut liniște) Inima, de unde izvorăște iubirea, pasiunea, ura, (clasa a Început să pufnească iar Crețu să mă privească lung). Inimă, sentimente, pasiune... ură...treci la loc, nota trii. Știu lecția, domn-profesor. Păi dacă știi, zâ. Inima este un fel de pompă (Crețu s-a Întors cu fața spre mine dând aprobator
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
și mai mic știind ce Îl așteaptă. Petrică se ridică, În trecere uitându-se spre clasă, a: vai de pielea mea: Grena, domne profesor. Grena... inimă grena... și jap Petrică precaut, s-a aplecat sub bancă, Încasând Vasilescu lovitura. Crețu, Începând să se inerveze de-abinele, Îndreaptă nuiaua spre Diaconu Vasile, un tip serios Încă din liceu,(avea să ajungă director general În nu știu ce minister), Întrebându-l: Ce culoare e asta mâ? Diaconu, serios serios, dar cum era să facă opinie separată
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
iertat de ciomăgială. Dându-și seama că a intrat pe un teren ce-i scăpa de sub picioare, pentru a ieși din această situație penibilă (va găsi el mijloacele să ne-o plătească) se adresează către fiul său Nelu, care de când Începuse mascarada se foia În bancă de nu-și mai găsea locul. Crețu abia a putut rosti Întrebarea căci Începuse să-i joace bărbia de furie, Ce culoare e asta mâ? La care Nelu, s-a ridicat anevoie din bancă, s-
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
ieși din această situație penibilă (va găsi el mijloacele să ne-o plătească) se adresează către fiul său Nelu, care de când Începuse mascarada se foia În bancă de nu-și mai găsea locul. Crețu abia a putut rosti Întrebarea căci Începuse să-i joace bărbia de furie, Ce culoare e asta mâ? La care Nelu, s-a ridicat anevoie din bancă, s-a Întors spre noi trântindu-printre dinți: Luava-r Dracu. Apoi, cu mutra cea mai senină din lume, privindu l drept
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
Noroc că domnișoara Puchiu, fină și delicată, a ieșit cu demnitate din o situație care se putea, dacă ar fi fost o altă profesoară țâfnoasă, să se termine cu eliminare. Aveam la italiană o lecție care descria Roma și lecția Începea cu: Adică cele o mie de curbe ce duc la Roma. Și Într-adevăr, cei ce ați fost la Roma, mai ales dacă ați luat-o pe națională, prin pasul Futa, știți că așa este. Numai că noi golanii, făceam
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
Fără nume e această femeie care mă așteaptă pe o banchiză de iarbă, ea crește dropiile din visul trădării - ah, ce misie Înaltă primește Poetul, Înscrisă adânc pe hrisoave de fulgi nevăzuți, ca un drog hibernal Înaintea ultimului zbor! De unde Începe desfrâul iubirii? Dar aurora boreală, frigul polar? Pod de gheață spre inima ta, cu reni din secunde Învinse. Hei, Rudolf, așteaptă o clipă! Ia În sanie și inima mea! De drag de tine ard toți trandafirii... Sus se adună lumina
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
tare dorul lui de-a te găsi, te cheamă din neant să-i dai un semn! O, dacă-ai izbuti să-i spui atunci cum ai fi vrut să fii dar n-a fost chip... 7 februarie 2007 Lacune Au început să cadă Din rame poze pale Și din prăfoase plicuri Se risipiră file. Eram ca un scafandru Visând printre epave S-aducă naufragiul întreg la suprafață. înfățișări desprinse Din numele pierdute, Scrisori de mult trimise Soseau, luate de ape, Din
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
un concurs de contrarii, răspunzând cu fidelitate nativului în Vărsător. Lectorul este nutrit cu un prozaism de cea mai vie coloratură, un patent al scriitorului în postura sa de Ianus, obiecte vivante aduc în scenă - la ceasul în care pietrele încep să vorbească - șirul de morți dragi: "Ei rămân în pulberea de pe haine/ în murdăria de sub unghii/ în noroiul de pe ghete/ în funinginea din dosar// morții pururea/ morții noștri dragi". Autoportretului de mai înainte i se substituie altul, de asemenea tragic
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
o parte. Privirii mele i se dezvăluia treptat urma unei galerii subterane ce avea din loc În loc pereții atât de bine lustruiți Încât căpătaseră consistență de sticlă. M-am oprit. L-am chemat alături și pe colegul , alături de care Îmi Începusem lucrările de cercetare la această temă. Privește! Ai mai văzut așa ceva? l-am Întrebat sperând să aflu un răspuns de la el, ca unul ce-și desfășura activitatea de-a lungul anilor aici, nu ca mine care veneam de la centru de
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
Auzi ce aud și eu ?! l-am Întrebat din nou pe Joo spre a-mi verifica mai mult simțurile. Desigur, dar nu știu ce să spun. De parcă i-ar fi deranjat vocea noastră, eventualii locatari Își Încetară zgomotele. Împinși de curiozitate am Început să dezvelim centimetru cu centimetru galeria ciudata. După câțiva centimetri, am constatat că traseul ei se modifica brusc, luând o Într-un unghi drept spre centrul pământului. Am continuat să scap până când, transpirat, m-am văzut nevoit să-mi las
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
tocmai ce trebuia. Am mai continuat să răscolesc pământul Încă o oră, când au apărut din nou antenele, agitându-se de data asta mai mult ca altădată. M-am oprit, așteptând. De parcă ar fi dat curs așteptării, din galerie a Început să apară mai Întâi măturicile apoi antenele din ce În ce mai mult, de parcă aș fi asistat la unul din filmele noastre speciale cu care urmăream creșterea plantelor. După aproape treizeci de centimetri de antene apăru suportul lor. Un cap chitinos, mărginit de niște
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
ei sunt mici. Doar În parcela asta tratată peste limitele normalului cu izotopi radioactivi care ne-au distrus faimoșii tuberculi. Că nu ne mai ajunge odată cât avem. De parcă n-am fi Învățat nimic din cataclismul Înaintașilor noștri. Ajuns aici, Începusem să mă enervez din ce În ce mai mult. Și pe bună dreptate. De nenumărate ori mă Împotrivisem Marelui Consiliu În aplicarea planurilor radioactive. Când imense suprafețe rămăseseră pârjolite și necultivate de atâtea milenii, noi ne intoxicam puținele zone fertile de după cataclism cu tot
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
bălăbănindu-i-se fără nici un rost. Și acesta era un semn de inferioritate. Cei mai evoluați dintre noi, Își găsiseră cu prisosință rost pentru mâinile cu care venisem pe lume. Trupul ușor aplecat din bazin, dispăru după ușile institutului. Curând Începură să apară cercetătorii. Femelele ușor iritate și mai ales stăpânite de curiozitate iar masculii gravi, impasibili, pășeau cu grabă spre locul unde mă aflam. În urma tuturor, târșindu-și Încălțările de protocol, venea bătrânul Lobo. Smocuri lungi de păr Îi atârnau de peste
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
Un fascicol luminiscent ioniza abia perceptibil. Îl apropia cu Încetineala specifică ființei echilibrate din fața mea. Pecetea fototermică se așternea cuminte pe fiecare coală din lucrare. Apoi mi-a Întins lucrarea fără nici un cuvânt. S-a ridicat cu greutate și a Început să-și maseze sacrumul obosit de cât șezuse pe scaunul căptușit. Nu-mi mai trebuie! i-am zis deodată. O las lui Joo. Pentru unii ca el poate să mai fie de vreun folos. Bătrânul mă privi contrariat. Nu se
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
liniștit în vene, toți m-au crezut mort, numai ele, nu, chicoteau și se pierdeau prin circumvoluțiuni ca prin cearșaful prin care s-au tăvălit toată noaptea - ce moarte frumoasă a avut, spuneau, mie mi se părea că abia atunci începeam să trăiesc: să vezi cum o mie de femei îți iau trupul și ți-l spală, și-l așază în ele ca într-un mormînt și tu învii de o mie de ori, și încă de o mie și o
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
La mulți ani!" și se așeză la masă. Pe scrinul din față, sub vitrina cu cristale și argintărie, pachețelul auriu reflecta lumina plafonierei. Sfârșiră cina cu un lichior de migdale amare, un Amaretto, și trecură în camera de zi, căci începea ultimul episod din serialul pe care-l urmăriseră timp de patru luni. Apoi, mulțumit și obosit, se retrase în dormitor după obișnuita igienă de seară. Ca în fiecare seară din ultimii patruzeci de ani. Era deja ațipit când, câteva minute
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
îi căzuse pe frunte, acoperind sprânceana stângă. Poate de aceea zîmbetul ei părea trist. ...Costel era în deplasare, departe, undeva în Maramureș. Poate că mai era îndrăgostit de ea, căci îi telefona în fiecare zi. Frumos din partea lui, dar... Tocmai începea vara. O vară mult așteptată. Rodica și Felicia o invitaseră la o plimbare pe faleză. Era o seară în care luna plină răsărea din mare. Și veniseră la întâlnire cu un fost coleg de liceu, inginer piscicol sosit în delegație
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
lin prin mătase La ele și nu pricepe, Pricepe, nu-i vine-a crede C-a strivit un flutur verde Cînd încet pleoapa își lasă. Vița mea nu e în mine, Ci în roua grea și moale A minunii ce începe, În păduri mari de rășine, Sub rochia largă-n poale, De la coapsele matale Îmbrăcate cu ațică Umedă, la o adică....
Viața mea nu e în mine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9582_a_10907]
-
Ion Pop Semn N-ai deschis bine ușa, că un pumn de piatră izbindu-te în obraz te-a și umplut de sânge. Sunt semne că lumea se mișcă, sunt semne că lumea e vie, sunt semne că ziua începe bine. Temă cu variațiuni Mi se pare, albină, că ești absurdă. Tocmai am citit undeva că nu vei trăi decât vreo treizeci și cinci de zile (da, trei-zeci-și-cinci!) și-ncep să cuget adânc și încep să număr, unu, doi, trei... printre zumzete
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
se mișcă, sunt semne că lumea e vie, sunt semne că ziua începe bine. Temă cu variațiuni Mi se pare, albină, că ești absurdă. Tocmai am citit undeva că nu vei trăi decât vreo treizeci și cinci de zile (da, trei-zeci-și-cinci!) și-ncep să cuget adânc și încep să număr, unu, doi, trei... printre zumzete și zigzaguri și pulbere de polen și sclipiri de aripi, cu urechile pline de sunete sfărâmate, cu ochii pândind prin cețuri până mă dor - degeaba, nu pot ghici
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
lumea e vie, sunt semne că ziua începe bine. Temă cu variațiuni Mi se pare, albină, că ești absurdă. Tocmai am citit undeva că nu vei trăi decât vreo treizeci și cinci de zile (da, trei-zeci-și-cinci!) și-ncep să cuget adânc și încep să număr, unu, doi, trei... printre zumzete și zigzaguri și pulbere de polen și sclipiri de aripi, cu urechile pline de sunete sfărâmate, cu ochii pândind prin cețuri până mă dor - degeaba, nu pot ghici în atâtea ocoluri, în atâta
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
din peșteră și bâjbâi Doamne ce mă fac căci nu sunt învățat cu binele? Eu mereu am crezut că omul emite un crin călător peste veacuri. Până nu se întunecă Parcă treziți din anestezie pe un pat costeliv de spital începe purificarea prin vomă Moartea menajeră pregătește în bucătărie o salată de cruzături Surorile de mizerie albă ale urgenței ne scot vata din nări și din gură Aleluia! Ura cojește icoanele-n biserici la rigolă aurește flegma învingătorilor Din vremuri barbare
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
de fină nemișcarea lucrurilor mari. - Să scrii că mi-ar plăcea să trăiesc mult. Strâns, foarte strâns înghesuiți amândoi în cabina de telefon Așteptăm să sune cineva. Chircit la picioarele noastre Câinele așteaptă și el. Telefonul sună, Răspund, Iar când încep să vorbesc Bărbatul de lângă mine își ferește privirea și-și lipește obrazul de geam. Oamenii pe care-i iubesc Se tem de mine. Cabina de telefon E pentru noi un costum uriaș de reclamă, E un animal caraghios care știe
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]