4,058 matches
-
2001, p. 24 275 Ibidem, p. 93 276 Ioan Neacșu, Instruire și învățare.Teorii. Modele. Strategii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999, p. 84 277 Emil Păun, Sociopedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982, p. 38 278 Georges Snyders, Încotro merg pedagogiile nondirective?, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978, p. 234 279 J.-J. Rousseau, Emil sau despre educație, op. cit., p. 70 280 I. Gh. Stanciu, Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX, op. cit., pp. 235-236 281 Ion Orghidan, "Reprezentanți
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
ploaie a-ncercat să mai spele puțin pământul din Piața Victoriei, care cu greu mai poate să fie spălat, grenadele lacrimogene ne-au făcut să plângem în loc să râdem și să ne punem cu toată seriozitatea întrebarea: Cum se naște și încotro duce violența? Mi-am pus această problemă în toate momentele de cumpănă de după 22 decembrie, mi-am pus-o cu stăruință și acum, când bubuiturile necontenite pe care le auzeam de acasă, m-au făcut să ajung din nou în mijlocul
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
ea pare să-și fi pierdut orice sens. Cred totuși că lumea nu ar trebui să fie atât de impacientată pentru că ne-am oprit o vreme la această răscruce a istoriei și a istoriei culturii ca să vedem de unde venim și încotro ne-am putea îndrepta. Criza cuvântului este, totuși, singura criză care are și o dimensiune benefică. Ea dovedește că poetul adevărat nu a trecut prin tragedia în care au fost împușcați atâția oameni în stradă, așa cum trece gâsca prin apă
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
o infimă parte a unui univers în expansiune, mai mult sau mai puțin conștientă de rolul său în această veșnică mișcare 47. Rămânem în continuare, deși am avansat mult pe drumul cunoașterii, măcinați de întrebări fundamentale: "Cine suntem?", "De unde venim?", "Încotro ne îndreptăm?". Întrebări dificile, la care nu poate răspunde un economist ce deține un bagaj de cunoștințe redus și a cărui știință tânără, nici măcar nu-și propune să abordeze asemenea întrebări. Dincolo de asta, am considerat oportun ca într-o dezbatere
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
am considerat oportun ca într-o dezbatere despre bani și societate, să ne recunoaștem, dintru început, nivelul încă redus de percepție și cunoaștere. Referirea la "întuneric" este necesară tocmai pentru a sublinia că nu știm cu exactitate de unde venim și încotro ne îndreptăm. Omul nu are conștiința nașterii sale, pentru că nu are memoria trecutului său primar. Familia sa, eventual, îi poate arăta câteva fotografii sau imagini din primele clipe de viață, dar nu se va recunoaște în ele și va spune
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
a-l supăra pe Dumnezeu. Cu toate acestea, Darwin ne face cu ochiul de pe umărul lui Dumnezeu și ne provoacă. Fără a răspunde la întrebarea filosofică ultimă " Cine suntem?", el ne provoacă încercând să răspundă la întrebările "de unde venim și încotro mergem?", îl provoacă subtil pe Dumnezeu și ne provoacă și pe noi să ieșim din rând și să privim cu alți ochi lumea. Și chiar reușește pentru că viziunea sa, fără a nega existența lui Dumnezeu, este genială și perfect argumentată
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
să te afli și pe baricade, să fii în rând cu lumea în cunoașterea performanțelor literare de aiurea, în condițiile în care mizeria materială ia proporții alarmante. Mă întrebam cum e mai bine, dar, până la urmă, vezi că n-ai încotro... și această risipire mă doare... Ești judecat după cărți, și nu după actele tale de eroism. C.Ș.: Cine a mai intrat în partid la Cluj în perioada aceea? A.B.: Nu mai știu. Oricum, mulți din jurul meu plecaseră la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
compromisuri. Intri într-o lume a compromisului în care nu te mai regăsești. Dar, în momentul în care aceste probleme nu ar mai fi vitale, pentru că aici fiecare om își joacă într-un fel viața, supraviețuirea, existența biologică, nu are încotro, deci, când n-ar mai fi vitale, situația ar fi alta. E îngrozitor ce se întâmplă, pentru că problema asta a mâncării nu se pune o dată pe lună, nici măcar o dată pe zi, ci de dimineață și până seara la cină. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
o dovadă că personajul a evoluat? A.B.: Că s-a schimbat. Că poate să fie altul, dar, luând bilet de tren pe o anumită rută, trebuie să meargă exact pe ruta pe care merge trenul și atunci nu are încotro decât să se uite la peisajul din jur. C.Ș.: Obligat de traseul pe care merge trenul? A.B.: Da, dacă este comunist, are anumite reguli obligatorii de urmat. În momentul în care încearcă să înțeleagă regulile respective, în funcție de care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
voi ajunge și la gestul la care sunt îndemnat acum: să-l înjur pe Ceaușescu. Dar voi ajunge în clipa în care nu voi mai putea să scriu și să public acasă, în clipa în care nu voi mai avea încotro... C.Ș.: Se poate spune atunci că atâta timp cât nu ai fost lovit direct... A.B.: Dar am fost lovit tot timpul. Însă nu contează. Aici e o diferență de optică. Nu contează cât suferi pentru o carte, deoarece asta intră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
mare, istoria pretindea mult mai mult și, în plus, nu îți dădea certitudinea că va evolua în direcția dorită de tine și de lume, dar cerea imperativ răspunsul fiecăruia dintre noi. Și, se știe, erau multe răspunsuri la acel inevitabil „încotro?” Iar fiecare răspuns/tendință putea fi ilustrat(ă) de numeroase exemple, unele convingătoare. Nu puțini confrați se pierduseră în exerciții formale - scriitura mai presus de orice - reactivând sau imitând tendințe eșuate în Occident; alții puteau să trăiască liniștiți în afara istoriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
a Încredințat tiparului În zilele de amurg din care cităm: - ”Nu dispera, nu-i asta clipa cea mai grea”; Nu mă feri Doamne de durere, dă-mi putința să o trec”;” Când mi-am dat seama că nu mai am Încotro am devenit optimist”; - ”Am trăit În țară fără sat; ai mei făr’de țară”; - ”Învinsul cât și Învingătorul sunt vremelnici”; Nimic mai jalnic; o limbă biciuită de altă limbă”; - ”Toți ne Închinăm Într-un fel Patriei; unii doar cu viața
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
obosită. S-a smintit, cred, de prea multe griji inutile. Dacă "lumea e prea mult cu noi", înseamnă că a venit timpul să căutăm esența lumii, să vedem ce înseamnă lumea cu adevărat, de ce ne aflăm aici, de unde venim, și încotro mergem. V.P.: Muzica este limbajul lui Dumnezeu", spunea Beethoven. Ce muzică preferă Stanley H. Barkan? S.H.B.: Cât privește muzica, o parte din mine iubește barocul, sunetele de flaut, de orgă (la care cântam cândva), de corn îndoit, de flaut mic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o purtase în suflet toată viața este, în sfârșit împlinită, Sayuri și omul iubit au plecat în New York, unde ea a deschis o ceainărie. Mesajul cărții se află în motivarea vieții de gheișă: Am devenit gheișă pentru că n-am avut încotro... Nu știam că lumea noastră nu e cu nimic mai durabilă decât un val care se ridică din ocean.... Ne trăim viața ca apa care curge la vale, mergând într-o direcție, până ne izbim de ceva care ne forțează
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
109 2.20. Concluziile capitolului / 112 III. Managementul diversității /115 3.1. Delimitări conceptuale și prezentare generală / 115 3.2. De ce este nevoie de un management al diversității? / 121 3.3. Unde ne aflăm în prezent referitor la gestionarea diversității? Încotro ne îndreptăm? / 125 3.4. Cum este percepută diferența între șanse egale/acțiuni afirmative și managementul diversității? / 132 IV. Discriminarea / 145 4.1. Ce este discriminarea? / 145 4.2. Discriminarea pe criteriul dizabilității / 148 4.3. Discriminarea pe criteriul de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
impune asigurarea egalității șanselor la locul de muncă. Conform teoriei multor specialiști organizațiile trebuie să respecte și să pună în valoare specificul indivizilor în paralel cu preocuparea pentru grupuri. 3.3. Unde ne aflăm în prezent referitor la gestionarea diversității? Încotro ne îndreptăm? Sensul diversității a evoluat din anii 1970 când termenul era folosit în mod preponderant cu referire la minoritățile și femeile din cadrul forței de muncă. Mult timp a fost o practică obișnuită a managerilor să înțeleagă că diversitatea la
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
săptămâni. De la ecograf, iese un țigan trăgându-și nădragii. “Tot piatră?” “Tot. Da’ parcă mi-a trecut. Io nu mă internez, dă-i în morți’mă-si! Am copii, tre’ să trag pă taxi... Te duc undeva?”. Ezit, n-am încotro, accept. De-aici, plec la medicul de familie. “Te-aștept!”, spune Zubar Parpală. Intru la “doctorița de familie”. M-am ajuns, am șofer, am doctorița mea! Scot plicul. “Ce-aveți?” “Colică renală”. Nu mă consultă. Scrie pe trimitere ce vreau
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
alt aparat? Sună la Brăila: șefii nu acceptă nici un dialog cu presa! Se relaxează din nou. Se va judeca pentru calomnie oricât pentru ca fiul să vadă că tatăl a fost om de onoare. Mă pipăie din nou și n-am încotro: doar mă aflu în casa omului. Noroc că nu s-a uitat mai atent la pixul meu... Misterele de la Ascunsa (Trei ani de pușcărie pentru trei găini și «un cocoș cu gâtu chel») Dumitru Hahui și-a făcut «casă de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mai mic, agronomul. Escrocii s-au lăudat că este lucrarea lor. Ion Ceaușescu m-a chemat să mă cunoască. Dumnezeu să-i dea sănătate! Ia chemați-l pe omul de colo să-l văd și eu! Directorașii n-au avut încotro. I-am spus tot și i-am demascat. I-am zis că vor să mă dea afară. Acel om a înțeles răutatea directorașilor și mi-a dat o carte de vizită să-l caut la Comitetul Central. Parcă mi-a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de șaptezeci și două de ori pe zi. Nu după mult timp, directorii magazinului au descoperit un mic dezavantaj: puțini clienți foloseau calculatoarele. Problema este că nimeni nu admite, la șase pași de la intrarea în magazin, că nu va ști încotro să se îndrepte. În acel răstimp nici nu apuci să te uiți suficient în jur, ca să realizezi că nu știi încotro s-apuci. Faptul că acele calculatoare au fost așezate prea aproape de ușă le-a transformat în mobilă electronică scumpă
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
foloseau calculatoarele. Problema este că nimeni nu admite, la șase pași de la intrarea în magazin, că nu va ști încotro să se îndrepte. În acel răstimp nici nu apuci să te uiți suficient în jur, ca să realizezi că nu știi încotro s-apuci. Faptul că acele calculatoare au fost așezate prea aproape de ușă le-a transformat în mobilă electronică scumpă. Cei de la magazin au renunțat imediat la ele, dar eu sunt sigur că și-ar fi găsit rostul - poate în prima
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
a fost prin observarea multor oameni care treceau prin spațiul respectiv. Altfel, toate deciziile de a amplasa indicatoarele ar fi fost luate de proiectanții stației de metrou - singurii oameni din lumea asta care nu aveau nevoie de indicatoare ca să știe încotro să se îndrepte. Mai sunt captiv încă în sala asta de conferințe. Așa că, dacă tot sunt aici, voi face în așa fel încât să-i fac viața amară indicatorului acestuia. Îl voi pune pe podea, îl voi atârna pe perete
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
douăzeci de ani. Aceasta înseamnă că multe magazine, restaurante și bănci ar trebui să fie mai bine luminate decât acum. Nu trebuie să fie locuri slab luminate, dacă vrem ca cei care ne trec pragul să vadă ce cumpără sau încotro se îndreaptă. Trebuie ca lumina să fie bună, mai ales la momentele din zi când cei mai în vârstă își fac apariția. Și, din nou, tot ce este scris trebuie să fie cu litere îngroșate și să facă un contrast
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
mai fi folosite de persoanele în vârstă. Tot vorbesc despre, asta ca și cum se va întâmpla în viitor, dar nu e așa; deja fenomenul a început să-și facă simțită prezența. Lumea pieței de desfacere cu amănuntul are o reacție interesantă. Încotro se îndreaptă energia, inovațiile și cheltuielile de capital din mediile de comercializare cu amănuntul în ziua de astăzi? Să satisfacă cererile invaziei de bătrâni, nu-i așa? Nu, nu-i așa, cu toții se preocupă ca toate centrele comerciale mari să
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
influențează percepția lor asupra valorilor designului, și acest lucru ne îngreunează accesul tuturor. Am văzut site-uri cu scris mai mic decât pe unele ziare. Pe site-urile web, ca și în magazin, trebuie să-ți dai seama cu ușurință încotro trebuie să mergi, fără să trebuiască să ghicești prea mult. Iată un caz extrem. Un site care comercializa produse alimentare și de uz curent. Primele cuvinte pe care le puteai citi când ajungeai pe pagină erau „Întoarce-te la toate
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]