4,849 matches
-
domnule, am o problemă. Și te rog să mă lămurești. Domnule, cum e chestia asta cu aparența? Bei ceva? Val: Cum să nu? Dacă mă servești. Vecin 2: (îi dă o sticlă în mînă) Chestia asta cu aparența mă cam încurcă. Cum vine adică? Hai că matale ești filosof. Val: (nu scapă de rîs și pace) Păi... cum să vă spun... Știți, orice lucru pe care-l privim nu-l vedem cu adevărat... sau îl vedem numai la suprafață... înțelegeți? (V2
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ai mult timp... tu ești chiar timpul... Iartă-mă... Nu știu ce să fac...! Totul e altfel decît am crezut noi... Și nenorocirea nu e că e rău... ci că nu știm cum e... (pauză în care din nou ascultă) Da, sunt încurcat... Da, sigur, ca toată lumea... Știu, trebuie să aștept..., mi-ai mai spus asta... numai că această așteptare începe să miroasă a lehamite... Lumea, deja a început să miroase a renunțare... Și tu știi ce înseamnă asta... Și eu nu vreau
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ba nu mă invidiezi deloc. Și pentru că nu mai vreau să mă atragi într-o vorbărie în care să-ți exersezi tu unghiul de tragere, prefer să tac. (pleacă, face cîțiva pași și se oprește) Ascultă, dragule, știu că ești încurcat... chinuit... derutat... dar să știi că din asta nu se iese decît cu calm, cu înțelegere... și mai ales cu iubire... (pleacă) Octav: Exact ce mi-ai spus și tu, Ovidiu... Înseamnă că amîndoi mă iubiți..." (întorcîndu-se către Costache) Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
blugi, teniși, gumă... Femeia: A, hă, hă!, dar care-s pentru vii și care-s pentru morți? Octav: Păi toate-s pentru vii... și toate-s pentru morți... pentru viii morților sau pentru morții viilor... Nu? Femeia: Le-ai cam încurcat, mamă... Păi ce, Doamne iartă-mă, morții mănîncă gumă?! Octav: Da colivă mănîncă, scumpă doamnă? Femeia: (încercată de un oarecare realism) Păi... Octav: Ce bine-ar fi! (o clipă trist) Cu ce vă mai servim? Avem pînză de pus pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
descurc bine?! Așa e. Sînt dat naibii! Da, Ovidiu, sînt în așteptare... Sînt tolerant... sînt o casă de toleranță... Nu! Te rog, să nu-mi trimiți înapoi jumătatea... N-am ce să fac cu ea. Nu, pleacă cu ea! Mă-ncurcă..., încurcă pe toată lumea...! Pa, Ovidiu! Good by!" He, groparule, chiar dacă dormi ai putea să mă aplauzi! Groparul:...Să mă trezești la final... după aia aplauzele... Octav: Bravo, bătrîne, ochitor de elită... Ha!, numai în frunte țintești... Numai în frunte... Ucigașule
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bine?! Așa e. Sînt dat naibii! Da, Ovidiu, sînt în așteptare... Sînt tolerant... sînt o casă de toleranță... Nu! Te rog, să nu-mi trimiți înapoi jumătatea... N-am ce să fac cu ea. Nu, pleacă cu ea! Mă-ncurcă..., încurcă pe toată lumea...! Pa, Ovidiu! Good by!" He, groparule, chiar dacă dormi ai putea să mă aplauzi! Groparul:...Să mă trezești la final... după aia aplauzele... Octav: Bravo, bătrîne, ochitor de elită... Ha!, numai în frunte țintești... Numai în frunte... Ucigașule...! Te-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un golan. Octav: Cred că da... Da stați să-l întreb pe Socrate... el mă cunoaște cel mai bine... Socrate, ce spui, eu sînt un golan? Groparul: Ești. Octav: Sînt, părinte... Preotul: Măi golane! Dascălul: (vrînd să acopere vocea părintelui..., încurcat, cădelnițează) Aleluia... aleluia... aleluia! Preotul: Măi derbedeilor...! Dascălul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Preotul: (groparului) Nu mai pupi tu nici o groapă de-acuma... nici un... Groparul: Bine, părinte, pupați-le dumneavoastră pe toate... Preotul: Ei lasă că stîrpesc eu cuibul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Marieta..., la Melu... Dosar nr.:...da... așa e... Știi ce..., mai așteaptă-mă afară puțin, pînă predau dosarul... și semnez procesul-verbal... și mergem împreună... Soția: (cedează) Bine..., te aștept... (pleacă) Dosar nr.: (stînjenit, umilit) Ce să fac, asta e...: mă încurc... mă rătăcesc în orașul ăsta pe care-l știu... Dar și ăștia schimbă traseele una-două... că nu mai știi... ce să mai vorbim... De fapt... eu știu drumul pînă acasă... dar dacă mă apucă groaza că nu-l știu... nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
patrafirul pe cap... i-am spus ceea ce era de spus..., și cînd am terminat de mărturisit și-a luat mîna de pe umărul meu..., hai că merge bine..., îmi trebuie un valet..., da..., mi-a luat chestia aia de pe cap, și... încurcat... speriat... ăsta vine aici... vine el și valetul! Sursa dublă: Ești tare... tare de tot! Dosar nr.: Hai, zi... deci ți-a luat patrafirul de pe cap... și? Plutonierul: A, da... și cu glas preoțesc, adică blînd, bun... mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ăsta are stofă de povestitor... Plutonierul:... și după ce consumau... venea... altcineva... îi lua... și nu-i mai vedea nimeni... niciodată... Sursa dublă: Și atunci de ce ne-ai omorît, bă, cu crimele tale? Dosar nr.: Bă, tată, hai că ne-ai încurcat rău de tot! Plutonierul: Vă rog să mă iertați... (se așază la masa lui; bea un gît de rom și își face pasiența) Obiectiv nr.: (către Sursa dublă) Crezi că i-a arătat pisica? Sursa dublă: Și încă cu ghearele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
noi; atunci te făceai frate cu dracu' ca să scap de ei..., acum te faci frate tot cu dracul... ca să scapi de tine... Sursa dublă: Da... încurcate sînt căile Domnului... nu-i așa, Trimisule? Trimisul lui Dumnezeu: "Nu căile Domnului sînt încurcate, ci ale omului..." Plutonierul: Așa e părinte... Na, că m-a luat gura pe dinainte... Păi nu vezi cum le încurcă, le descurcă și iar le încurcă... și asta numai ca să amețească lumea... și pe ei... de te apucă scîrba
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tine... Sursa dublă: Da... încurcate sînt căile Domnului... nu-i așa, Trimisule? Trimisul lui Dumnezeu: "Nu căile Domnului sînt încurcate, ci ale omului..." Plutonierul: Așa e părinte... Na, că m-a luat gura pe dinainte... Păi nu vezi cum le încurcă, le descurcă și iar le încurcă... și asta numai ca să amețească lumea... și pe ei... de te apucă scîrba... Obiectiv nr.: Tu să taci! Crezi că ne-ai îmbrobodit cu povestioara aia de doi bani, și că am uitat cine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
căile Domnului... nu-i așa, Trimisule? Trimisul lui Dumnezeu: "Nu căile Domnului sînt încurcate, ci ale omului..." Plutonierul: Așa e părinte... Na, că m-a luat gura pe dinainte... Păi nu vezi cum le încurcă, le descurcă și iar le încurcă... și asta numai ca să amețească lumea... și pe ei... de te apucă scîrba... Obiectiv nr.: Tu să taci! Crezi că ne-ai îmbrobodit cu povestioara aia de doi bani, și că am uitat cine ești? Plutonierul: Ba tu să taci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cît o fi fost... m-au plimbat pe 1000 de străzi și străduțe... și cînd m-au dat jos... n-am știut unde sînt...: am rătăcit toată noaptea... și n-am știut să ajung acasă... și de atunci... mă tot încurc... Reporter 2: Da..., vă înțeleg... (către Sursa dublă) Dumneavoastră de ce veniți în fiecare zi să vă citiți dosarul? Sursa dublă:...Cum să vă spun... un dosar nu spune același lucru în fiecare zi... înțelegeți? Reporter 2: Nu prea... Plutonierul: Aiureală
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
generală de cartier. Erau diferențe mari la matematică, la română dar și la limbi străine. La matematică eu rezolvam probleme de algebră și de geometrie plană și în spațiu iar unul dintre colegii mei, unul foarte drăguț de altfel, se încurca la înmulțirea lui 7 cu 8 și 9 cu 6. La franceză eu recitam „Mircea et Bazajed”, fragment din scrisoarea a III-a de Eminescu iar colegii mei abia reușeau să citească și să traducă. Profesorii însă au văzut această
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
jocului" ne amintește de jocul arghezian în care sunt invocate construcții rămase memorabile: "acolo șezum și plânsem", "ala bala portocala", dar din poemul "Peste picioare", sensibile rămân doar ultimele versuri: "și-a venit pe vânt o mirare/ de ne-a-ncurcat, ne-a răsturnat,/ grele poveștile peste picioare". Volumul aduce schimbări sensibile, în sensul că versurile ne ademenesc prin adevăruri valabile pentru oricare din noi; I. Barbu va intra nu numai în muzica viitoarelor versuri, ci și în sens și imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
L. A., 1957; "Prințul Miorlau", Editura Tineretului, 1957; "Vârstele anului", versuri, E. S. P. L. A., 1957; "Chipuri hazlii, pentru copii", E. M., 1958; "Aventurile lui Trompișor", versuri, Editura Tineretului, 1959; "Sărbătorile zilnice", Editura Tineretului, 1961; "Spectacol în aer liber", E. P. L., 1961; "Încurcă lume", Editura Tineretului, 1961; "Curcubeu", Editura Tineretului, 1962; Să ne facem daruri", E. P. L., 1963; "Cele mai frumoase poezii", Editura Tineretului, 1963; "Disciplina harfei", E. P. L., 1965; "Sângele", Editura Tineretului, 1966; "Destinele paralele", E. P. L., 1967; Povestea cu doi pui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ochii mei parcă se uită la voi,/ Când, de fapt, eu privesc peste capetele voastre". În volumul "Suflete, bun la toate", poetul reia lirismul într-o expresie mai directă și mai definitorie pentru caracterizarea viziunii lumii și subiectivității sale. Poemul "Încurcat", care deschide cartea, realizează un dialog cu cititorii și încearcă o definire a operei, idee care va reveni în câteva poeme: "Evoluție", "Atavisme", "Pârghii": "Dar la urma urmei/ Ce trebuie să găsiți/ În rândurile mele cuvinte?/ Eu am fost pictor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
porc." ("Miez") Poetul încearcă să-și reprezinte sufletul; acesta este burete, perie, stea sau telescop. Privim cu sufletul lumea, întunericul și lumina; ca niște cârtițe, săpăm, suntem încă supuși instinctualității și nepregătiți să-l primim. "Mă gândesc că tu ne încurci/ Că ne ești prea de vreme, suflete/ O, suflete bun la toate". Poetul pare a ironiza obișnuința de a pune în toate suflet, când ar trebui să uzăm și de indiferență.10 În ciclul care le continuă pe cele precedente
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
literare Incertitudine Tudor Arghezi Îmi atârnă la fereastră Iarba cerului, albastră, Din care, pe mii de fire, Curg luceferii-n neștire. Sufletul, ca un burete, Prinde lacrimile-ncete Ale stelelor pe rând Sticlind alb și tremurând. Seama tristeților mele Se-ncurcă noaptea cu ele, Genele lui Dumnezeu Cad în călimarul meu. Deschid cartea: cartea geme. Caut vremea: nu e vreme. Aș cânta: nu cânt și sunt Parc-aș fi și nu mai sunt. Gândul meu al cui gând este? În ce
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de calitate socială, de problematică a timpului peste timp. Dacă ne mulțumim cu o prezență minoră, banală diurnă și trecătoare, dacă răspundem la problemele rezolvate de mult, nu facem nici politică demnă, nici artă expresivă, nu facem decât să ne încurcăm unii pe alții. E pericolul permanent și trebuie vegheat asupra toxicității lui. Gorki este unul din autorii la care vă opriți din când în când. Acum faceți un popas la Vilegiaturiștii. Întotdeauna când am citit schițele lui Gorki m-am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
susține o idee importantă, aceea a autonomiei. Problema este cum se realizează această autonomie, și dacă noi avem capacitatea, adică fiecare membru al acestei uniuni de creație care s-a născut. Uniunea Cineaștilor, să aibă puterea să ajute fără să încurce. Adică să putem să ne implicăm cu adevărat în activitatea care înseamnă dezvoltarea filmului românesc și în același timp să nu împiedicăm activitatea cu A mare a breslei. Importantă este, cum spuneam, selecția. Din acest punct de vedere am fondat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ori același drum. Căzături la fiecare pas și lașități când te înspăimânți de cel mai mic obstacol. Unul dintre schiuri mi s a desprins de la picior și mam căznit o mulțime ca săl prind. Mă așezam pe zăpadă, dar mă încurcam în cele două lemne, îmi scoteam mănușile, dar îmi înghețau degetele. Și dacă veneam la vale, mereu găseam în drum o trăsură sau un om, căruia naveam curajul săi țip să se dea la o parte, în timp ce eu, asemeni unei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
să se protejeze față de acuzațiile de psihologism (vezi I, 3A). Faptul că "perspectivismul sau relativismul rămâne totuși ultimul cuvânt" al lui Dilthey, este indubitabil și-o recunoaște autorul însuși. Dar de aici și până la a susține că "filozofia lui se încurcă astfel nu numai în niște aporii istorice, ci și în psihologism"39 (în sensul subiectivismului pur, neobiectivat vezi I, nota 213) este un drum prea lung, explicabil poate numai contextual, prin faptul că Schnädelbach tocmai încearcă să facă în acest
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
discurs public. Concepția lui Foucault despre cunoaștere Istoria este prima și, am putea spune, mama tuturor științelor despre om, cu toate că ea este, poate, tot atât de bătrână ca memoria omului. Michel Foucault, 1966 Percepția unor intelectuali care își imaginează că Foucault "a încurcat" treburile atât pentru istorici, cât și pentru filosofi este oarecum confuză. Nu știu în ce măsură Foucault "a încurcat" treburile pentru istorici sau filosofi. Poate că le-a încurcat pentru acei filosofi influențați de Linguistic Turn, pentru acei istorici mult prea angrenați
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]