4,863 matches
-
punct de vedere diplomatic, Finlanda era prinsă între speranțele aliate pentru un război de durată și între temerile scandinavilor de răspândire a războiului și în țările învecinate, sau de formarea unui val de refugiați finlandezi, dacă țara ar fi fost înfrântă în război. De asemenea, Wilhelmstrasse dădea sfaturi precise pentru acceptarea păcii în condițiile unor pierderi teritoriale — germanii afirmau că orice concesiune teritorială "poate fi oricând corijată mai târziu." În timp ce germanii și suedezii făceau presiuni asupra finlandezilor să accepte pacea în
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
Timoșenko era un militar competent, tradiționalist, care totuși era conștient de necesitatea urgentă de modernizare a Armatei Roșii, care urma să facă față, așa cum se aștepta toată lumea la vremea respectivă, mai devreme sau mai târziu, formidabilei mașini de război naziste. Înfrângând rezistența unor responsabili militari mai conservatori, el a inițiat procesul de mecanizare a Armatei Roșii și a crescut semnificativ producția de tancuri. El a introdus o disciplină mult mai strictă, inspirată din tradițiile armatei țariste. Când al treilea Reich a
Semion Timoșenko () [Corola-website/Science/302348_a_303677]
-
în maghiară "Apáti") un nou tratat, care respingea câteva din aspectele prevăzute în tratatul anterior. La începutul lui decembrie răsculații au cucerit cetatea Aiudului. În decembrie a murit împăratul Sigismund. Imediat aliații i-au atacat pe răsculați și i-au înfrânt. Armata nobiliară comandată de Desideriu de Losoncz a asediat orașul Cluj, care se alăturase răsculaților, pe care l-au cucerit la 9 ianuarie 1438. Conducătorii răscoalei au fost executați la Turda, iar Clujului i s-au retras privilegiile de oraș
Răscoala de la Bobâlna () [Corola-website/Science/302372_a_303701]
-
împiedicat pe germani să-și atingă obiectivele propuse pentru acea zi, în ciuda luptelor care s-au prelungit până la miezul nopții. Corpul al 2-a Panzer a lansat atacuri preliminare pentru cucerirea posturilor de observație sovietice, dar nu au putut să înfrângă rezistența apărătorilor până când nu au intervenit în luptă trupele special echipate cu aruncătoare de flăcări, care au curătăt toate avanposturile și buncărele. La 22:30, sovieticii au declanșat bombardamente de artilerie puternice în flancurile de nord și de sud. Acest
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
otomanii s-au îngrijorat de cutezanța lui Cornea și ca să regleze conturile cu domnitorul moldovean au dat domnia lui Petru Rareș, precum și oaste ca să cucerească tronul. Confruntarea a avut loc la Galați unde, părăsit de boieri, Alexandru Cornea a fost înfrânt de unchiul său. Pe 23 februarie 1541, Alexandru Cornea a fost decapitat iar la 11 martie au căzut și capetele boierilor trădători.
Alexandru Cornea () [Corola-website/Science/302054_a_303383]
-
cel Mare și corpurile de mercenari angajate de Laiotă. Radul cel Frumos iese în întâmpinarea armatei invadatoare probabil undeva pe lângă Gherghița în Prahova unde, între 18 și 20 noiembrie, are loc așa numita "bătălie de la Cursul Apei". Voievodul muntean este înfrânt și obligat să se refugieze în cetatea Bucureștiului unde pe 21 noiembrie începe un scurt, dar violent, asediu. Văzându-se fără perspectiva vreunui sprijin extern, Radu cel Frumos este obligat să fugă în noaptea de 23 noiembrie spre cetatea Giurgiu
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
fruntea unei armate turcești estimată în jurul a 30.0000 de oameni. Laiotă, lipsit de sprijinul protectorului său, este nevoit să renunțe la tron și să se refugieze în Moldova urmărit de oastea turcească ce înaintează până la Bârlad, loc unde este înfrântă de domnitorul Moldovei. Evident că revenirea pe tron a lui Radu cel Frumos nu îi convenea deloc lui Ștefan, care, în martie 1474, reia eforturile de înscăunare a lui Laiotă. Această expediție se pare că nu a avut succes căci
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
cel Mare asediază cetatea Teleajen, aflată încă sub ascultarea lui Radu cel Frumos. În numai câteva zile garnizoana formată din nobili este decimată iar cetatea incendiată. Aceste succese însă sunt insuficiente pentru a asigura tronul lui Laiotă Basarab care este înfrânt de armata transilvană într-o a doua bătălie ce are loc tot în cursul aceleiași luni. Dar nici Basarab Țepeluș nu urcă pe tron căci pe 20 octombrie o puternică oștire otomană în frunte cu fostul voievod Radu cel Frumos
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
unele relatări conteporane cu evenimentul, prins și decapitat. Laiotă se reîntoarce pe tron însă și această ultimă domnie nu avea să țină decât până în noiembrie 1477 când din nou voievodul Moldovei năvălește în Țara Românească și, în urma unei bătălii, este înfrânt și ucis. Tronul este dat nepotului său omonim, Basarab cel Tânăr, Țepeluș cum i s-a mai zis.
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
mult, iar în Balcani luau avânt mișcări naționale. Și meglenoromâni luau parte la revolte antiturcești împreună cu alți creștini, de exemplu la cea numită de "Ilinden" „din ziua de Sfântul Ilie” din 1903, împreună cu bulgari, sârbi și greci. Aceasta a fost înfrântă, iar printre cei întemnițați au fost și meglenoromâni. Totuși, cedând revendicărilor și presiunii Germaniei, Italiei, Austro-Ungariei, Rusiei și României, în 1905 stăpânirea otomană a dat și vlahilor (aromâni și meglenoromâni considerați împreună) aceleași drepturi culturale, religioase și politice pe care
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
Cetățuia. Și în mănăstire, înconjurându-ne, ne-au bătut. Și tâmplându-se și o seamă de tătari la sfânta mănăstire la Aron-Vodă, au venit și ei întru ajutor și am ieșit și noi din mănăstire și dând război nemților... i-am înfrânt și o samă dintre ei însăși au căzut la robie, iar o samă au pierit la război. Peste trupurile acelor pieriți s-au făcut movilă... în care movilă este Frință căpitanul cu alte trupuri." Pe cruce se află o inscripție
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
tot Matia l-a ajutat pe Vlad să recucerească tronul Țării Românești (Valahiei) de la Laiotă Basarab. Ulterior, după ce Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei a încheiat pacea cu Regele Cazimir al Poloniei, Matia l-a atacat pe Ștefan, dar a fost înfrânt în lupta de la Baia, oastea sa retrăgându-se, urmărită de cea a lui Ștefan, iar Matia a fost rănit în această luptă de trei săgeți și o lovitură de lance. Mengu-Timur A fost botezat în Biserica Sfântul Mihail din Cluj
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
Etiopia). Campania a fost condusă de mareșalul Pietro Badoglio din noiembrie 1935, ordonând bombardamente, folosirea de arme chimice precum iperită, și otrăvirea aprovizionărilor cu apă împotriva obiectivelor printre care satele lipsite de apărare și centrele medicale. Armata italiană i-a înfrânt pe slab echipații abisinieni și a capturat capitala Addis Abeba, în luna mai 1936, obligându-l pe împăratul Etiopiei, Haile Selassie, să fugă. Societatea Națiunilor a condamnat agresiunea Italiei și a sancționat-o economic, în noiembrie 1935, însă sancțiunea a
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
a fost sprijinită de trupele principelui Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea și ale Prințului-Elector de Brandenburg Friedrich Wilhelm. La sfârșitul secolului al XVII-lea, slăbitul stat polono-lituanian de sub conducerea regelui Jan III Sobieski mai avea destulă putere să-i înfrângă pe otomani în bătălia de la Viena din 1683. În următorii 16 ani, (în timpul "Marelui război turcesc"), turcii aveau să fie împinși la sud de Dunăre, Europa Centrală scăpând definitiv de amenințarea otomană. Din secolul al XVII-lea, statul polono-lituanian a
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
sistem unic își avea rădăcinile în victoriile șleahticilor în luptele sociale și cu monarhia. De-a lungul timpului, șleahta a cumulat suficiente privilegii, (așa cum erau cel stabilite de Actul Nihil novi din 1505), încât nici un rege nu putea spera să înfrângă puterea nobililor. Sistemul politic al federației nu poate fi încadrat cu ușurință într-o categorie, dar poate fi descris ca un amestec de: ("Vezi și: Lista șleahticilor"). Principalii participanți la viața politică a statului polono-lituanian erau: Magnații și șleahta nu
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
hotărît să îndepărteze această populație, de care era foarte greu să te apropii. Astfel, l-a trimis pe Lentullus și i-a alungat pe malul de dincolo al Dunării; dincoace au fost așezate garnizoane. Astfel, atunci dacii n-au fost înfrânți, ci doar respinși și împrăștiați". Cotiso este menționat și de Suetonius, într-un pasaj din biografia lui Augustus. Astfel, relatând conflictul deschis izbucnit între Octavian (viitorul împărat Augustus) și colegul său de triumvirat Marcus Antonius, istoricul-biograf scrie: "M. Antonius scrie
Cotiso () [Corola-website/Science/302113_a_303442]
-
vitejie a lui Indra a fost lupta sa cu asura (demonul) "Vritra". Vritra a luat forma unui dragon foarte puternic și a furat toată apa din lume, ținând-o numai pentru el. Până la nașterea lui Indra, nimeni nu a putut înfrânge acest demon. Auzind despre cele petrecute, Indra a jurat să ia înapoi lichidul dătător de viață. El s-a dus să-l întâlnească pe teribilul Vritra. A consumat o mare cantitate de Soma, pentru a dobândi puterea de care avea
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
după o domnie de 45 de zile este ucis de fratele său, Sogdianus (424 - 423 î.Hr.), care la rândul său este asasinat. Darius II (423 - 405 î.Hr.) se aliază cu Sparta în Războiul peloponesiac împotriva Atenei.Artaxerxes al II-lea înfrânge revolta fratelui său, Cirus cel Tânar, în bătălia de la Cunaxa din 401 î.Hr.. Este confruntat și cu tentativa Spartei, victorioasă în Războiul Peloponesiac, de a se erija în apărătoare a cetăților grecești din Ionia.Ca răspuns la ofensiva corpului expediționar
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
în iarna următoare, profitând de criză imperiala izbucnită după moartea lui Nero, catafractarii sarmați revin în număr mare de 9000, jefuind nordul Dobrogei. Legiunea III Gallica, sub împăratul Otho, venită din Orient împreună cu trupele Moesiei, condusă de Aponius Saturninus, îi înfrâng pe năvălitori. Tacitus descrie că lui Marcus Aponius i s-a dedicat o statuie triumfala, iar legații legiunilor au primit podoabe consulare. Legiunile Moesiei au fost trimise înapoi în Moesia și au trecut de partea lui Vespasian în 69, îndreptându
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
proporțiile au rămas neschimbate până în anul 1910, când a fost realizat ultimul recensămât al populației de către autoritățile austriece. Inrarea trupelor austriece a fost întâmpinată cu ostilitate de către musulmani, care s-au revoltat până în anul 1883 (când ultima rezistență a fost înfrântă). Populația creștină așteptase cu multă încredere schimbarea administrației însă atât catolicii cât și ortodocșii au fost dezamăgiți de măsurile adoptate. Austro-Ungaria nu exercita în mod formal suveranitatea asupra teritoriului, prin urmare a existat, inițial, o mare reticență în a investi
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Zenica (supranumit chiar de către musulmanii bosnieci corpul Allah Akbar) adoptă o atitudine agresiv islamică și încearcă să impună populației civile respectarea literală a preceptelor Islamului (inclusiv prin distrugerea magazinelor care vând alcool și carne de porc). Aceste unități reușesc să înfrângă forțele armate croate din centrul Bosniei și sa creeze teritorii care leagă orașele aflate sub controlului guvernului de la Sarajevo dominat de musulmanii bosnieci. Pe de altă parte, în alte zone (Tuzla sau Maglaj) croații continuă să lupte alături de armata guvernamentală
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
face apel la forța militară, care era atât de mare, încât era singura din Europa Răsăriteană care putea face față cu succes Hoardei de Aur. Aproape de fiecare dată când mongolii au încercat să oprească expansiunea statului lituanian, hoardele au fost înfrânte. În 1333 și 1339, lituanienii au reușit să învingă forțe importante mongole care au încercat să recucerească Smolenskul. Chiar și atunci când erau victorioși, mongolii nu-i puteau opri multă vreme pe lituanieni din înaintarea lor. Victoria Hoardei de Aur din
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
cu reședința în capitala Varșovia. De subliniat că ducatului nu i s-a permis să aibă propriile reprezentanțe diplomatice în străinătate. În 1809, a izbucnit un război de scurtă durată cu Austria. Deși în bătălia de la Raszyn polonezii au fost înfrânți și austriecii au intrat în Varșovia, în cele din urmă polonezii au executat cu succes o manevră de învăluire a inamicului, reușind cucerirea orașelor Cracovia și Liov și a celei mai mari părți a regiunii anexate de Austria în timpul împărțirilor
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
să ia decizii care să-i limiteze libertatea de mișcare înaintea unor aranjamente de pace cu Rusia. Aceste aranjamente de pace nu aveau să mai existe. Marea Armată Napoleoniană, inclusiv numerosul contingent polonez, mobilizată cu gândul îngenuncherii Rusiei, a fost înfrântă nu neapărat de rezistența rusească cât mai ales de iarna rusească. Puțini francezi s-au mai întors din această campanie. Eșecul campaniei în Rusia a reprezentat o cotitură în desfășurarea războaielor napoleoniene. După înfrângerea lui Napoleon în est, cea mai
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
numiți o dată cu el să-i cedeze comanda, care era înnoită în fiecare zi. El a așteptat propria sa zi de comandă (13 septembrie 490 î.Hr.) pentru a lansa hopliții greci asupra perșilor, în celebra Bătălie de la Maraton. Perșii au fost înfrânți și aruncați în mare. Ei au încercat atunci să surprindă Atena, lipsită de apărători, dar era prea târziu, căci învingătorii se întorseseră, în fugă, la cetatea lor. Flota barbară și-a ridicat pânzele, umilită pentru prima dată. Darius s-a
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]