8,846 matches
-
că sâmbăta doctorul Rosenberg nu venea la Casa de Sănătate, așa că se interesă unde era tânărul necunoscut adus ieri, de la Poliție, și fu condus de o soră cu șorț alb și basma albă legată la spate, într-o cămăruță cam îngustă, cu patru paturi de fier, dintre care numai două erau ocupate. Era aer închis și mirosea a sudoare și a dezinfectant. Într-unul din paturi îl recunoscu pe blond, cu ochii închiși, așa cum îl văzuse și-n ajun. Trebui să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
putem mânca îndeajuns, noi, toate, făceam exact pe dos. De altfel, tot ce ne interziceau ele ne doream să facem. Dacă nu puteam purta corsetul ziua, că mă prindeau, îl puneam noaptea și dormeam cu el, ca să-mi facă talie îngustă și șira spinării dreaptă. Iar acum, când am voie și ar trebui să-l port... Adevărul e că vinovatul că nu-mi mai place e numai și numai domnul doctor Gerota. Eram la cabinetul lui papa, acum două luni, când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
agățase ștergarul pe suportul de lângă chiuvetă și se îmbrăcase pe jumătate, cu niște izmene lungi și-o cămașă de corp din flanelă. A ajuns după-amiază în Capitala României, pe înserat, la Wilhelm, a trecut pe-o stradă lungă, dar cam îngustă, Galea Victoriei, apoi a trecut de Palatul Regal, era ca un hotel mare, cât a fost în armată a văzut Viena și putea să compare, și a ajuns la un bulevard cu lumină electrică și tramvaie, a luat-o la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Sistemul nostru e mult mai simplu. Dacă ai zice că nu vrei să ieși cu banii la zar, ori ai încerca să atragi atenția cuiva, aș descărca drăcia asta energetică drept în inima ta. Lucrează cu o rază atât de îngustă încât nimeni n-ar observa găurica din hainele tale. Tu ai rămâne mai departe încoțopenit acolo, oftând poate un pic toropit de somn, dar pe nava asta cât toate zilele, cu toți tipii ăștia ocupați și grăbiți, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
alta. Primele șase se dovediră înțepenite, de parcă îndărătul lor s-ar fi aflat un zid imposibil de urnit din loc. Cea de-a șaptea se deschise ușor, dovedindu-se a fi o ușă turnantă. Trecu prin ea într-un coridor îngust, numai un pic mai lat decât trupul ei. Ștergea mereu pereții cu umerii și avea un sentiment tulburător de claustrare, o senzație clară că se află într-un spațiu prea strimt pentru a fi confortabil. Și nu era vorba numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
organizarea respectivă. Neliniștea ei putea proveni perfect din teama ca motivele care o îmboldeau să nu fie cumva descoperite înainte de a-și atinge scopul propus. I se părea rezonabil ca obișnuiții acestui local să nu fie speriați de un coridor îngust deoarece, fără îndoială, ei știau unde se termină acesta. Dar temerile i se spulberară tot atât de repede cum se stârniseră. Le luă locul sentimentul brusc al așteptării, al perspectivei unei bucurii imense pe care avea s-o simtă. Ajunse la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
termină acesta. Dar temerile i se spulberară tot atât de repede cum se stârniseră. Le luă locul sentimentul brusc al așteptării, al perspectivei unei bucurii imense pe care avea s-o simtă. Ajunse la capătul coridorului aproape fără suflare și împinse peretele îngust care-l închidea. Acesta se deschise ușor și, de astădată, spre marea ei ușurare, văzu că a ajuns într-o cameră mică, dar foarte plăcut mobilată. De cum intră, dădu cu ochii de o femeie așezată la un birou chiar în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
este lungă se ține seama de detalii, o mână exagerat de lungă arată o personalitate maniacă; dacă mâna este deformată și degetele sunt torsionate, există o oarece vulgaritate. O mână scurtă presupune o personalitate cu percepție rapidă. Doamnele cu mâna îngustă au dificultăți la naștere. Dacă mâna este deformată și degetele sunt torsionate, există o oarece vulgaritate. Forma mâinii indică personalitatea (indexul depărtat de police arată un om care ordonă, ori un independent, mica distanță între police și index denotă o
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Lunii este moale (semnul este nesemnificativ); MUNTELE LUI VENUS muntele lui Venus (e plasat între degetul mare și linia vieții): dacă muntele lui Venus este plin și rotund (persoana are un comportament entuziasm, viril, energic); dacă muntele lui Venus este îngust și plat (persoana are un comportament plin de inhibiții, sentimente vulnerabile); dacă muntele lui Venus este elastic (persoana are un comportament excelent); dacă muntele lui Venus este moale (persoana este leneșă); dacă muntele lui Venus este mare (persoana este lăudăroasă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
emoție. Fiecare rotire a discului o apropia de locuința tânărului și Melania își imagina fenomenul plastic, ca și cum ar fi parcurs drumul într-o mașină. A patra, a cincea, a șasea cifră... Prin fața ochilor i se perindară statuia Pache, Foișorul, străduța îngustă cu o cofetărie mică pe colț, în sfârșit garsoniera unde se ascundea Raul Ionescu și pe care și-o închipuia în dezordine, plină de ziare și reviste, cu haine agățate pe scaune și poate fotografia unei fete înfiptă în vitrina
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu zâmbi. ― Îți plac, draga mea? Fetița o privi surprinsă. Înclină capul răspunzând serioasă: ― Foarte mult, doamnă. Bătrâna o mângâie pe obraz și-i strecură în buzunar trei bancnote de 25 de lei. ― Cumpără-i! Își continuă drumul urcând strada îngustă." Copiii cu ochelari au un aer dramatic. Te înduioșează..." Îmbrăcase o haină neagră, strâmtă care-i accentua suplețea. Voaleta îi cădea până în dreptul buzelor. Își privi ceasul: 5. " E foarte bine, draga mea. Dacă intenționează să te privească, va veni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
te rog, telefonul Melaniei Lupu. Locotenentul Azimioară îl privi surîzînd: ― Personajul vă obsedează. ― îhî... Dacă aș fi fost mai tânăr mi-e teamă că m-aș fi îndrăgostit de ea. Azimioară examină amuzat chipul maiorului. Fuma dus pe gânduri, ochii înguști zâmbeau. ― Ea, vreți să spuneți... ― Nu, nu, dragul meu, vorbeam despre mine. Încep să cred că olandezul avea dreptate. Pentru Melania, vârsta rămâne un amănunt lipsit de semnificație. Locotenentul își aminti silueta fragilă a bătrânei, mâinile uscate cu articulații șubrede
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gânduri. " Ce ciudat! Are exact ochii Doinei... Același albastru de oțel, aceeași patimă..." Își scotea rar ochelarii cafenii cu rame grele. Pe stradă lumea întorcea capul după ea. O apariție stranie, plutind absentă, alunecând ca o nălucă pe lângă ziduri. Trupul îngust, înfășurat în voaluri, părea de fum. În magazine, în troleibuz, într-o sală de așteptare oamenii îi vorbeau în șoaptă. Un act reflex de care nu-și dădeau seama. " Mă întreb ce ai tu adevărat, Doina, în afară de whisky și morfină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se pare că numesc domnii de la poliție acest fel de operație ― cu greu ar putea demonstra că tu ești autoarea biletului, dar nu strică să-ți iei toate măsurile de precauție." Se uită întîmplător la Florence și se înspăimîntă. Ochii înguști dispăruseră sub pleoapele umflate, părul alb răvășit și obrajii congestionați o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o probă împotriva Melaniei Lupu, că de indicii sânt sătul până în gât. Dau toate indiciile contra celei mai șubrede dovezi. Dar unde s-o caut? De unde s-o scot?" Instinctiv privi spre geamul bătrânei. Ochii i se izbiră de gratiile înguste de lumină și un oftat greu, ca un geamăt scăpat din fundul pieptului, i se urcă pe buze. Abia a doua zi spre seară maiorul se hotărî s-o viziteze pe bătrână. Sosi neanunțat, subțire și amabil, cu o expresie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rău, declară Cristescu urmărindu-i degetele delicate cu un singur inel subțire ― o marchiză ― și așteptând să pună pe masă ceașca, îmi pare rău că trebuie să vă dau o veste proastă. Bătrâna se sperie. Își duse mâna la decolteul îngust. ― Ce s-a întîmplat? ― Doru Matei a murit ieri dimineață. Un accident. ― Accident? ― L-a izbit un troleibuz în timp ce traversa neregulamentar strada. ― Dumnezeule! exclamă Melania cu ochii plini de lacrimi. Ce nenorocire! Ce destin necruțător după aproape un an de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
camufleze surpriza. Melania Lupu zâmbi modest. Obrazul roz deveni brusc carminat. ― De mult... Eram, bineînțeles, mai tânără. Tuși, încercînd să-și ascundă tulburarea: Domnul Van der Hoph este o persoană foarte respectabilă. ― De, făcu Popa cu capul înghesuit între umerii înguști. Să vedem până la urmă. Să vedem... Sculptorul șopti la urechea lui Panaitescu: ― Ăsta se suspectează și pe el... Auzi un foșnet și întoarse capul. Manșeta unui ziar apăruse sub ușă. Făcu câțiva pași. Glasul lui Popa îl opri: ― Pardon, tinere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
filme cu cowboy și motanul Mirciulică! Așa-i cheamă. În fiecare seară, îi citește din Andersen și Frații Grimm. Duminica povestește Scufița Roșie. O aud bombănind până noaptea târziu. Conchise bătând cu degetul în tîmple: Soni... Cristescu își privi mâinile înguste apoi ochii i se opriră la vârful pantofilor. ― Sînteți convins că Panaitescu s-a sinucis? ― Bine, dar... Sculptorul apucă strâns de spătarul unui scaun: Orice altă ipoteză mi se pare de neconceput, absurdă! Maiorul îl măsură calm: ― Nu chiar atât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a bătrânilor, reflectă Cristescu. Cum se simt în încurcătură, fac aluzie la vârstă. Se uită la Melania Lupii: Oare se simte în încurcătură?" Femeia se chircise. Își pierduse sprinteneala și părea jignită până în adâncul sufletului. Îl impresionă trupul cu umerii înguști, brațele subțiri lipsite de putere. Părea neajutorată, vulnerabilă, o fetiță colilie și cu riduri care n-a învățat încă să-și poarte de grijă. Pe comodă era așezată o păpușă veche, foarte frumoasă. Cristescu încercă un imbold ciudat. Să pună
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Oricum, reflectă amintindu-și de obiectele ovoidale din atelierul sculptorului, e un progres. Seamănă cu ceva." ― Scuzați-mă că v-am lăsat să așteptați. Melania Lupu, proaspătă, zveltă și elegantă, îi zâmbea îmbietor. Purta o rochie cenușie cu un cordon îngust de lac negru, iar din buzunar îi ieșea o batistă verde. După discuția cu olandezul, Cristescu era tentat s-o privească mai atent și din alt unghi. O femeie capabilă încă să intereseze... În tinerețe fusese probabil mai puțin faimoasă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adaugă și un nartex cu trei încăperi), atașându-i-se din secolul VI și un atrium mare la vest de nartex și o criptă mică pentru relicve (1,35 m x 1 m), care datorită prezenței unei intrări pe scara îngustă ce accede într-însa, ne indică nivelul de călcare în bazilică. Cripta construită sub altar, din piatră legată cu mortar, are o mică absidă spre est și un vestibul în trepte spre vest, pavimentat cu plăci de piatră, datorită fundației
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
APĂREAU ȘI CREȘTEAU TINERI, SPORIND GREUTATEA BALANȚELOR CARE COMANDAU ASTFEL CANTITĂȚI SUPLIMENTARE DE MÎNCARE, DE ÎNDATĂ CE GREUTATEA ȘOBOLANILOR DE PE PODEAUA CUȘTII AJUNGEA LA O ANUMITĂ GRADAȚIE, SE DESCHIDEA O UȘIȚĂ ȘI MAI DEVREME SAU MAI TÎRZIU INTRA UN ȘOBOLAN PE CORIDORUL ÎNGUST DE DINCOLO. UȘA SE ÎNCHIDEA ÎNDĂRĂTUL LUI ȘI NU SE MAI DESCHIDEA NICI O ALTĂ UȘITĂ DE LA VREUNA DIN CELE PATRU CUȘTI PÎNĂ CÎND NU SE TERMINA PRIMA PORȚIE. LA CAPĂTUL CELĂLALT AL CORIDORULUI ERA MOMEALA, ÎNĂUNTRUL CĂREIA SE AFLA UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lame înalte și cenușii care înțepa cerul prea jos, la vreo sută ― o sută douăzeci de metri, o clădire cu o înfățișare ciudat de sinistră. Afară nu era nici un semn care să arate ce se petrece înăuntru, doar o alee îngustă care ducea de la trotuar la o ușă simplă, deloc impresionantă, la nivelul străzii. În timp ce suna, încerca să și-l închipuie pe Gilbert Neelan îndreptîndu-se pe aceeași cale spre ziua morții, pășind în fața ușii și apoi dispărînd definitiv. Imaginea mintală nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
da buzna înăuntru. Avem instalate în poziție opt tunuri de o sută de milioane de cicli. Aceste arme sînt atît de puternice încît fiecare va trage o singură lovitură, cu efect de dizolvare. Opt tunuri care să lovească o porțiune îngustă a peretelui vor produce în trei minute o spărtură suficientă. Acesta este planul și așa se va aplica. La douăzeci și patru de ore de la izbîndă, vei primi o răsplată uriașă pentru ajutorul acordat. Glasul ei plin de intensitate se stinse. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
sculptura, pentru care nu aveam nici un fel de har. Mi-am încropit un atelier și m-am apucat de treabă. Într-una din zile a venit la mine să se ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă de lăcustă, care-i dădeau un aer ațâțător. Avea ceva ciudat, absent și trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să-i surprind cât de cât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]