4,199 matches
-
vocifera fără să ia notă de prezența altora, că pot chiui ca pe câmp la ora trei dimineața. Bucureșteanul de azi e suveran. Se simte bine. Se plimbă prin târg ca printr-o ogradă de uz privat: rage, ambreiază viril, înjură, se lăfăie, euforic, într-o mare de decibeli. Cei încă „neadaptați“ trebuie să se resemneze: să asculte „în direct“ manelele care explodează din câte o bronzată mașină decapotabilă, să mănânce auzind, de la masa vecină, vreun manager harnic care distribuie ordine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu par vitale. Sigur că libertatea de a călători e bună. Dar se poate și fără, mai ales dacă n-ai cu ce. Există nevoi mai mari decât drumeția. Libertatea de expresie e bună, de asemenea. Dar în particular poți înjura și sub dictatură, iar înjurătura publică, odată îngăduită, nu mai are nici un haz. Egalitatea cu ceilalți, mai ales cu puternicii, cu bogații și cu șmecherii, e un țel limpede și cvasiunanim. Solidaritatea fraternă e excelentă, mai ales când ai nevoie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de pământ cu guvernul, gazetele dau de pământ cu oamenii politici, partidele se atacă unele pe altele, sau se împart în „aripi“ și grupuri care se sleiesc în interminabile lupte intestine. Președintele e în conflict cu primul ministru, populația, năpăstuită, înjură în dreapta și-n stânga, biserica ortodoxă se războiește cu papistașii, cu protestanții și cu greco catolicii, ungurii cu românii, românii cu ungurii, ungurii cu secuii și toți cu țiganii și cu ce a mai rămas din evrei. Ardelenii îi beștelesc
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
flirt și seducție. Am avea multe de învățat de la partenerele noastre: cum se valorifică un compromis, cum se profită dulce de pe urma unui conflict consumat, cum se fentează galeș încăpățânarea adversarului, cum se tace, cum se vorbește în dodii, cum se înjură cu zâmbetul pe buze, cum se ucide din priviri, cum se mimează umilitatea, cum se exercită puterea cu consimțământul tandru al victimei, cum se obține compasiunea, cum se cere iertare, cum se smulge o promisiune, cum se calcă o promisiune
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
codru, de Bărăgan, de zaiafet. Și când muncește, românul își cheltuie jumătate din energie strigând. Chiar și micile șantiere curente (cele care, de pildă, dau găuri în asfalt) provoacă tămbălău. „Coechipierii“ se cheamă non-stop unii pe alții, își dau indicații, înjură cu năduf, sau, măcar, fluieră a pagubă. Nici noaptea nu-i potolește. Ba dimpotrivă! Stimulați, cumva, de liniștea din jur, se străduiesc încă și mai abitir s-o umple cu interjecții. Să fie un reziduum ancestral al singurătății pastorale? Al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e incompetent. În fond, e mai curând o victimă: plasat brambura într-o funcție fără legătură cu alcătuirea lui mentală, ipochimenul bate câmpii candid și face porcării din stupiditate și inadecvare. Dacă încerci să-l trezești, nu-nțelege ce vrei: înjură, se învinețește și te pârăște „la centru“. E și obedient (cu cei „mari“), e și sărăntoc, dar e, mai ales, adumbrit intelectualmente și tembel. Nu poate fi vindecat, reorientat, strunit. E un ticălos somnambulic. Mai mult decât indignare, stârnește uimire
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ce-i arăți, decât dacă n-are de ales. În ultimii ani ai epocii Ceaușescu, când postul național de televiziune nu emitea decât două ore pe zi, dintre care una de propagandă, lumea se uita la ce i se dădea. Înjura și se uita. Dar când avea parte de un film bun, de o piesă de teatru „normală“, de o muzică decentă știa să se bucure. Cei care „prindeau bulgarii“ n-o făceau ca să afle niscaiva intrigi amoroase din Bal cani
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pentru dezvoltarea comunei Racova, într-o gospodărie frumoasă și, nu în ultimul rând, prin cei doi copii ai săi, Mariana (profesoară) și Vasile (inginer). Aceștia au luat exemplu de la tatăl lor, pe care nu l-au văzut beat, fumând sau înjurând. Și care, deși sever, deborda de o bunătate extraordinară, acest lucru fiind evidențiat de faptul că oriunde se ducea trebuia să aducă ceva copiilor săi, prin strădania sa de a face în așa fel ca să nu le lipsească nimic la
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
știu eu câți metri de stradă reparată, scutindu-mă și de jumătatea de pâine pe care o voi mânca În plus, și de pomenirea lucrurilor sfinte când nu voi Încăpea În tramvai. Ah era să uit: poate că și Natura Înjură că, În acea zi, vruta neagresiune devine agresiune sadea. Iar de răzbunarea ei mă tem cel mai tare. „Meridian“, 13 septembrie 2002, ora 12,26 9. Tot răul spre bine. I Pentru ce-am de gând astăzi, nici mai mult
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care îl făcea plăcut și dorit în comunitate. Deși suferise mult, era o fire jovială, extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate cotloanele sufletului său prin har divin, fierbânțeala jocului, patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival regional de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
loterie." Și ce să facă bietul Ion altceva decât să se alinieze la moda lingvistică a noilor meleaguri? "El PENTUIEȘTE, nu vopsește / Toyota lui o DRĂIVUIEȘTE / Fundația o DIGUIEȘTE (...) Numai atunci când se lovește / Și-și dă cu HAMARUL în dește / Înjură neaoș românește (...) A pus și FOUM, a tencuit / FLORUL vechi l-a SENDUIT / Își ia ceva de DRINKUIT / Ba și un MUVI-a RENTUIT." Desțărarea o accentuează distanțarea vinovată de cultura patriei: "Ăsta-i Ion Americanu' / În casa lui nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
e încă foarte mic și prostuț... Grivei, cățelușul, îmi era tare drag. Îmi petreceam clipe-n șir privindu-l, urmărindu-l. Când ieșeam din casă în ogradă, venea tot o fuguță la mine. Mi se împleticea printre picioare. Se rotea înjur, îmi aținea calea, mârâia ori mă prindea cu gurița de pantaloni, se oprea înaintea mea, lătra scurt și dădea din coadă și parcă-mi zicea: "Lasă dracului latina! Hai să ne jucăm oleacă! Numai oleacă!" Uneori legam o cârpă ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
moși-strămoși, Costel Ursan era un bărbat înalt, roșcovan, molcom, blând și bun ca pâinea lui Dumnezeu, tăcut și supus, care scotea o vorbă o dată la două ceasuri. Și pe care nu știu să-l fi văzut cineva vreodată mânios sau înjurând. El mai avea un frate în Câmpulung Est, la care mergea de sărbători sau mai venea din când în când acesta la dânsul. Totuși, Costel era singurul care avea serviciu ca administrator la spitalul din oraș și aducea în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și mai aproape și mă ridic În capul oaselor În fața ei, pe locul de unde a plecat Viorel. Atunci am auzit scandalul din casă. Chiar nu-mi Închipuisem că vor ajunge vreodată să zbiere unul la altul În halul ăla. Se Înjurau În parte Viorel cu taică-său și numaidecât dispăru În casă și Leontina. Nu-i vedeam prin fereastră, Însă probabil că se luaseră deja de păr tot Întrebându-se de bani. Moș Victor zbiera după motor, unde-i și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Moș Victor zbiera după motor, unde-i și că ne-ai mâncat definitiv, iar Leontina sărise să-i țină parte lui bărbatu-său, nicidecum să-i Împace. Pe urmă s-au auzit numai zbieretele bătrânilor, amândoi grămadă pe Viorel și Înjurându-l În neștire de tot neamul, că de nimica nu ești bun și numai să cheltuiești și să toci la bani și mai bine te făceam un căcat lângă gard. Îi auzeam din ce În ce mai slab tot Încercând să disting o tresărire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lună și ceva, așa că o s-o cam ia din loc. — Mă duc la triaj la Cățelu, spuse ridicându-se de pe trepte. Au Început să descarce cartofi din vagoane. Cartofi din Polonia. Te interesează, moș Victore? Moșu’ se ridică și el Înjurându-și spatele de mama focului, ca să-și conducă oaspetele câțiva pași. Pune și mie deoparte trei saci, Costele. S-am la iarnă pentru copiii ăștia ai mei. Clipi șiret și deopotrivă Încurajator, spre noi și spre plutonier. I-oi ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vezi ce le fac, numa’ să vezi ce le fac, a fugit și m-a lăsat... Care dai, bă? Asta chiar Îl trezi. Un bolovan de pământ cât să-l iei Într-o lopată l-a izbit În gură și Înjură și scuipă sânge. De jos se aude Andrei strigând să-i deschidem, dacă n-om fi asurzit dracului cu toții. Steluța, da, nu și-a pierdut ea până Într-atât capul Încât să uite bunul obicei de a Încuia ușa În urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de afară. N-or fi ei atât de proști ca să pândească doar la ieșirea din bloc, să nu păzească și ferestrele, dar nici până Într-atât de deștepți... Atunci i-am auzit pe trepte, Împiedicându-se la ușa țarcului și Înjurând teroriștii. La dracu’, ușa asta de la bucătărie am mai vrut s-o blochez și altădată. N-ar fi fost mare lucru dacă ar fi dat Pepino peste mine călărind-o pe Steluța... Am sărit În Întuneric și-am aterizat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
apostol. Icoană de mântuitor în vremuri de restriște. Orizont de viața liberă pentru neamul său. Nu seamănă, cu niciun om politic din sudestul Europei. Disprețuiește oportunismul și nu-i plac imitațiile. Din cauza aceasta l-au atacat naziștii și acum îl înjură comuniștii. Iuliu Maniu luptă de 50 de ani pentru realizarea dreptății sociale, a moralei creștine și înălțarea neamului său. Nu poate rămâne nepăsător, când poporul român suferă. E doar nepotul lui Simion Bărnuțiu.!” Acest articol i-a înfuriat pe comuniști
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
om politic și patriot, Iuliu Maniu.. „Orizont de viață liberă pentru neamul său!..Iuliu Maniu luptă de 50 de ani pentru realizarea dreptății sociale, a moralei creștine și înălțarea neamului său. Din cauza aceasta l-au atacat naziștii,și acum îl înjură comuniștii. Nu poate rămâne nepăsător, când poporul român suferă..!” „ Hm ?!.. murmură în barbă, Baltă. E doar nepotul lui Simeon Bărnuțiu..!” Luminița stației de radio s-a stins... În ascunzătoarea de sub Toaca, se făcu tăcere.. o tăcere deasă de-și auzeau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fi în stare <să "vă scuipe între ochi">, însoțit de o gesticulație abundentă și amenințătoare. <îl recunoașteți, desigur, printre cei care vă împing "cu naturalețe în tramvai">,<care "bagă manelele" pînă vă dansează geamurile apartamentului>, <care vă înghiontesc sufletul cînd înjură de cele sfinte în fața copiilor dumneavoastră> sau care apreciază "calificat", după <o fluierătură semnificativă>, <"bă, da' bună e nevastă-ta!">. Un loc aparte îl deține și "scuipătorul cu principii" (21%). <El scuipă scurt și țintit>, <din frustrare>, <e nemulțumit că
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
destinul august pentru care s-a născut." Sean MacBride scria la mult timp după aceea că: "Padraig Pearse, Connelly și prietenii lor credeau că prin această proclamație pasionala vor atrage de partea lor poporul, dar mulțimea din jurul clădirii i-a înjurat și a rîs de ei". Prima confruntare dintre insurgenți și britanici a constituit-o surprinderea unor lăncieri regali derutați pe strada O'Connell. Că la parada, lăncierii regali, călare pe cai, s-au aliniat frumos și s-au îndreptat către
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
și d. Tăchiță, și Petcuș, și Zapisescu, toată gașca-n păr. Jocul era pe isprăvite... și fumărie de tutun... ieșea pe fereastră ca de la vapor. Mai juca popa și cu Petcuș. Ăilalți ședeau de vorbă. TIPĂTESCU: Și Cațavencu mă-njura? PRISTANDA: Grozav, coane Fănică, pe guvern și pe dv. ... și-și număra voturile. TIPĂTESCU: Dăscălimea, popa și moflujii. PRISTANDA: Curat moflujii! TIPĂTESCU: Las’ că le dau eu voturi. PRISTANDA: Da, să vedeți ce s-a-ntâmplat... coane Fănică. Din vorbă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
personal cineva, ci ghinion. Atunci Costăchel Gudurău care sta altă masă criticând guvernul gura mare, sculat și apostrofând directoru strigat ba pe al măti și ridicat bastonu. Directoru parând răpide lovitura aplicat agresorului palme și promițând cavalirește duel. Agrisorul plecat Înjurând...” (s.n.). Cafeneaua reprezintă evident un centrum mundi; fiind centrală, adică În centrul urbei, ea adună reprezentanții politici și ai puterii și ai opoziției. Directorul prefecturii pierde la table, dar are noroc În dragoste și se va căsători cu fosta soție
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
guvern. Costăchel Gudurău avocat, aleg. Coleg. I, fost deputat” (Telegrame; s.n.). O formă derizorie a spectacolului e și scandalul public, fie că e vorba de confruntări stradale („Directoru parând răpide lovitura aplicat agresorului palme și promițând cavalerește duel. Agrisorul plecat Înjurând amenințând guvern...”; „... directoru apărânduse tras două palme, atunci agrisorul smucind voit fugi și directoru prima furie lovindul piciorul spate gios.”; „Acesta apărat bastonu, lovit cap Iordăchel, Costăchel tras revolver spart glob lampa centrul grădinii electrică.”), fie că e vehiculat de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]