3,744 matches
-
o ferestruică înspre curte spre a spiona. Vecina scrie pe gard: "Nu sunt acasă". Saraha vopsește gardul cu păcură. Unguroaica scrie atunci cu cretă. Saraha trece în sfârșit la ostilități și ia de păr pe vecină. Amenințată cu toporul, cărturăreasa înnebunește și e internată la un ospiciu. Întuneric este o admirabilă analiză a "aurei" epileptice. TEODOR SCORȚESCU O singură grațioasă nuvelă cu subiect de comedie, Popi, face din Teodor Scorțescu un autor vrednic de reținut. Aci se zugrăvește, fără caricatură, volubilitarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ar fi prea puțin pentru fapta lor ce nu are seamăn în istoria omenirii pentru că mozaicii fac numai ce trebuie și spun numai adevărul, iar cei care le dovedesc minciunile și nelegiuirile sînt antisemiți! Pe la începutul secolului lV î.e.n. au înnebunit ei toți după atîta supt la țîța Sata- nei și au început să se maimuțărească cu tăierea împrejur că ar fi singurii aleși de tartorul lor Iahwiță cu cornițe ce trebuie să călărească și tîlhărească toată lumea. Este foarte important pentru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
negura vremii. Eram de 3-4 ani, când într-o iarnă am răcit foarte tare și am făcut temperatură atâît de mare încât aiuream. îi văd și acum pe mămica și pe tătica, lângă mine, la pat, seara, cu lampa aprinsă, înnebuniți că nu știau ce să mai facă pentru ca să-mi ia arsura, cum mă țineau de cap, cum mă mângâiau și mi cereau să mă liniștesc, cum îmi puneau comprese cu oțet pe frunte și pe piept. De la lampa care lumina
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
iubesc copilul, că sunt neserios, că am amenințat că mă voi sinucide. Ce duh îi va fi inspirat Martei această scrisoare? Cu această scrisoare a vrut să facă bine sau rău? Ca și cu telefoanele date la Volovăț că am înnebunit, că devin furios, că mă va duce la un specialist în boli nervoase și că trebuie să fie anunțată miliția.! De la Râmnicelu am venit la Suceava cu fratele Titi. Am cerut găzduire în propria-mi locuință. Mi-a răspuns soacrămea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în Canada pentru a servi interesele statului. Am spus că pentru studiul biblic e prea târziu pentru mine, că nu pot lăsa soția și copii de izbeliște și că dacă în timp ce aș fi la Toronto ar muri mama, eu aș înnebuni. Propunerea n-a mai fost de actualitate, iar eu m-am tot prezentat la securitate tot la două săptă mîni, cu întreruperi motivate de îmbolnăviri sau de servicii în parohie. Evitam absențele de la sediul miliției pentru că după fiecare absență venea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
recurs la provocarea desnodăntului penibil pe care îl regretă, în primul rând, Mișcarea Legionară. Prin felul în care a murit, profesorul Nicolae Iorga i-a învins pe legionari care l-auîmpușcat, dar a fost învins de întemeietorul Mișcării Legionare! Bătrânul istoric, înnebunit de obsesia lui Codreanu martirizat, a sărit din mersul mașinii, s-a împotrivt celor care sau luptat cu el pentru a-l ridica din nou în mașină, și pentru că, cei ce-l aduceau la București, la Jilava, n-au mai
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
că Eminescu mai putea să creeze după 1883 se dau la o parte ca netrebuincioși cei care atestă tocmai capacitatea de creație a poetului. Mai explicit și mai pe larg: „Dacă Eminescu ar fi avut o îngrijire desăvârșită, când a înnebunit pentru întâia oară în iunie 1883, desigur că ar fi fost pe deplin vindecat și astăzi l-am fi avut în mijlocul nostru teafăr. Dar... mersul fatal al întâmplărilor a vrut ca să fie uitat de amicii săi tocmai atunci, când, cum
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în lungile plimbări împreună”? Lăsând deoparte acestea, nu putem însă, să nu remarcăm cum îl reține Al. Vlahuță pe Eminescu poetul. El este printre primii care au citit finalul Satirei IV ca o mărturisire a autorului, Eminescu însuși, că a înnebunit. Poemul fusese tipărit în septembrie 1881, iar în „Convorbiri literare” versul ultim este: „Ah! organele ’s sfărmate și maestru e nebun!” în toate cele 11 ediții ale sale Titru Maiorescu păstrează aici nearticulat: „maestru” tocmai pentru a nu se da
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
maestro”. Este vorba de șeful de orchestră, acel „maestro” care dirijează cosmosul, acel „actor” sau „Demiurg” (cu sensul de administrator al Creației, de „zeu” pe care Vlahuță pare a-l înțelege astfel dar îl particularizează în omenescul bolnav): acesta a înnebunit pentru că „vechiul cântec”, acel „Carmen saeculare” care lustrează, nu se mai aude. Altfel, cum poate crede Vlahuță sau cei care citează acest vers cu același scop că Mihai Eminescu își spunea sie însuși „maestru”?! Satirele descriu degradarea lumii de la cosmos
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
actuale și n-ar fi lipsit de interes să cităm întemeierea teoretică a lui Aron Densușianu: „/Eminescu/ s-a născut din mamă bolnăvicioasă, care și-a transmis germenii de boală mai la toți copiii, din care doi deja mai înainte înnebunise și unul s-a sinucis. Boala se poate urmări în linie ascendentă în familie. Școala primară o face la Cernăuți. în clasa a doua gimnazială rămâne repetent. Părăsește școala și pleacă cu o trupă teatrală, nemaiascultând de părinți. Se reîntoarce
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
-i, aici nu e... A! Iacăt-o... Coană Joițico! SCENA IV Pristanda și Zoe Zoe: (venind repede din fund) Ghiță, bine că te găsesc. Pristanda: Și eu vă căutam, coană Joițico... Zoe: Ghiță, Ghiță, ce-am aflat? Ce ați făcut? Ați înnebunit? Adineaori, când ieșeam de acasă, am aflat de la doctorul că te-ai dus cu jandarmii, ai călcat casa lui Cațavencu, l-ai luat pe sus și l-ai dus la poliție, la arest! Cum ai făcut asta? Pristanda: Ordin verbal
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
fereastră în afară) Ajutor! Săriți! Mă omoară vampirul! Prefectul asasin! Ajutor! SCENA X Aceiași Zoe venind repede din dreapta Zoe: (repezindu-se între Cațavencu și Tipătescu, rugătoare și foarte emoționată) Domnule Cațavencu, domnule, pentru Dumnezeu! Te rog, nu striga... Fănică, ai înnebunit?... Domnule Cațavencu... mă rog... Cațavencu: (emoționat și el) Cum să nu strig, doamnă? Tipătescu: (zdrobit de mișcare, ștergându-și fruntea și căzând pe un scaun la dreapta) Mișel! Mișel! Mișel! Zoe: (rugătoare) Domnule Cațavencu, cer scuze pentru momentul de iuțeală
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Fiecare persoană care-mi iese înainte, fiecare figură pe care o văz, fiecare mișcare ce se face în jurul meu, îmi zdrobește toată puterea... Fănică, ai milă de mine, o zi încă de astfel de chinuri și nu mai pot trăi... înnebunesc... (își ia capul în mâini și plânge.) Tipătescu: Nu fi copilă, Zoe... Zoe... Zoe: (plânsă) Tu nu înțelegi, tu nu simți! Peste câteva minute se sfârșește alegerea și se proclamă deputat al vostru Dandanache; sunt sigură... sigură... că în același
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Ce face Cațavencu? Unde e ascuns șarpele? De unde o să-și arunce veninul asupra mea? Tipătescu: Zoe! Zoe! Fii bărbată... Zoe: (înecată) Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toată puterea, mi-au frânt inima... A! Înnebunesc de frică. (își ascunde obrazul.) Pristanda: (venind repede din stânga) Coană Joițico! Coană Joițico!... Tipătescu: Ghiță! Zoe: (tresărind) Ghiță... Ce e? Spune! Pristanda: (oprindu-se) Coană Joițico, voiam să... Zoe: (fierbând) Spune, nu mă chinui! Ce e? A publicat-o? Dămi-o
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și iar șade.) Fănică! (plâns nervos... după o pauză, se scoală zâmbind, se șterge la ochi și răsuflă tare.) A!... mi-a trecut... Fănică! (suie repede scările la dreapta și dispare.) SCENA XI Tipătescu: (singur) (intră repede din fund) A înnebunit Ghiță? Mă trimite la telegraf pentru nimica... Îmi face farse? Ce însemnează... Și Zoe... unde e Zoe? (se uită n toate părțile și iese repede în dreapta.) SCENA XII Trahanache și Dandanache vin din dreapta din grădină, planul al treilea Trahanache: A
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
chinurile la care au fost supuși.” Ați putut să comunicați În vreun fel cu familia cât timp ați fost Închisă? Eu n-am frați. Mama era cu mine și mi-a spus: „Dacă nu eram cu tine, mă spânzuram sau Înnebuneam”. În fond, mai era cineva În libertate? Nu. Au Încuiat ușa și-au plecat. Și porcii au rămas... Mă rog, a venit cumnatul mamei mele și a luat găinile, porcii. Pe mama au urcat-o-n mașină, au Încuiat ușa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și să semnez. Am semnat-o asta și exact așa o lăsat dosarul și l-o trimis la Tribunalul Militar. Asta a fost la sfârșitul lui martie... O trecut luna aprilie... a fost o perioadă În care-am crezut că Înnebunesc efectiv, nu că-mi lipsea ancheta, dar n-aveam ce face. Stăteam acolo ca nebunu’ În chichineața ’ceea de celulă și am Început să am halucinații. Eu am făcut și aeromodelism și, domne, mi-am făcut un plan de aeromodel
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sculam dimineața și stăteam și fixam un punct și făceam planul aeromodelului. Da’ la un moment dat, nu mai puteam răbda și-am luat săpunul și desenam pe pătură... Și cel cu care eram vecin, efectiv a crezut c-am Înnebunit. Caraliu’ se uita pe vizetă... Și-ntr-o zi, după o perioadă de vreo două săptămâni de liniște, sunt chemat la anchetă. Și mă Întreabă anchetatoru’: „Ce faci toată ziua?”. Zic: „Domne, stau și mă gândesc”. „Și desenezi?” „Da, mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am fost gata, zic: „Mai am o rugăminte. Dacă se poate, așa cum sunt, trimiteți-le cumva la mama acasă. Bine, bine”... Să vadă ce desenez eu... Vecinul de celulă mi-a spus dup-aia: „Domnule, eu am crezut că ai Înnebunit. De dimineața până seara ai stat și fixai un punct și tot te gândeai”... Când a avut loc procesul? Pe data de 18 iunie În zori ne-or Îmbarcat În ARO-uri, IMS-uri, ce-or apucat, și suntem duși
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era ca mort, stătea așa și mă privea Înnebunit când o văzut că plec... De la ușă m-am mai Întors o dată și i-am privit și n-am să uit toată viața tabloul pe care l-am văzut: soțul meu Înnebunit de groază, cu fetițele În brațe zbierând... Și v-au dus la post, așa cum au spus? Da, m-au dus la post, dar nici vorbă să dau declarație... M-au ținut acolo până dimineață, până i-au arestat pe toți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
te denunțe? Asta n-o puteam pricepe, vă spun sincer, până am ajuns la Închisoare. Pe noi nu ne-o ținut mult la Securitate, da’ au fost săracii care-au făcut ani de zile acolo... Nu mă mir c-o-nnebunit unii, c-aia a fost cea mai groaznică perioadă... Nu poți să știi la ce eram supuși... Noaptea ne scula din somn, ne duceau la anchetă, ne chinuiau, veneau cu fel de fel de minciuni... Vai, nici nu vă pot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
O dată m-au pedepsit de primul Crăciun pe care l-am făcut acolo... Când eram la Mislea la atelier și lucram, veneam la dormitor și ne culcam obosite de muncă. La Mircurea Ciuc nu făceai nimic toată ziua, aproape să-nnebunești... Și trebuia să faci ceva. Mai povesteam Între noi, mai stăteam culcate, da’ n-aveai voie ziua să te Întinzi și ne ascundeam unde nu se vedea de la vizetă, că de-acolo te pândeau. Și pe unde nu se vedea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și la școală, În ore, cum eram Înaltă și stăteam În ultima bancă, m-ascundeam și citeam din romane. Tare-mi plăcea să citesc, și acolo la Beiuș aveam o bibliotecă foarte mare și tot mereu am scos cărți... Eram Înnebunită după cărți... Și În Închisoare le povesteam la fete, no, mai făceam un fel de ședințe, și vorbeam despre scriitorii noștri, fiecare recita câte-o poezie care o știa, de Vasile Alecsandri, de Eminescu sau Coșbuc, ca să ne treacă timpul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apucat-o. La camera 101 o fost. Teroare mare o fost, asta-i tot... D-apoi am povestit cu băieți care-o fost la Pitești, cu studenții de-aici... Doamne feri’ ce-o fost acolo... Acolo mulți dintre studenți o-nnebunit, cu reeducarea aia, cu Nicolschi, că el o făcut-o. Și-apoi cine o fost În reeducare la Gherla l-o dus la mină la Baia Sprie... Și acolo o fost o grevă, că i-o băgat la izolare pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când prășești... Erai mereu ținut sub teroare... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? Pă mine nu m-au bătut cât am stat pe „Gironde”... Dar regimul de acolo era extrem de greu... La un moment dat nu mai puteam, simțeam că Înnebunesc... Eram așa... cu mintea năuc. Nu știu cum se pot descrie stările prin care am trecut atunci... Ajunsese atât de slab, Încât nu mai puteam lucra... De-abia mă țineam pă picioare. Aveam sub 48 de kilograme... Pielea și osu’ erau de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]