49,940 matches
-
creatorului, ca și "mesajul" său în planul existenței. Un scriitor va ezita întotdeauna să se vândă - pe sine, prin intermediul scrisului, al cărții - atât la propriu, cât și la figurat. În acest demers - al scrisului ca produs de piață - va funcționa întotdeauna o cenzură, între-ținută de conștiință - conștiințe de sine - și de condiția în sine de scriitor. Vor fi fiind și excepții, dar scriitorii, în marea majoritate, se vor comporta ca albatrosul baudelairian pe puntea navei atunci când vor fi invitați sau presați
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
de lideri în haine vărgate, al romanelor epistolare alcătuite din bilețele de influență... Vocea (scrisă) a scriitorului a fost acoperită de gălăgia mediatică. Dar toate astea nu țin de esența scrisului, chiar raportat fiind acesta la piață. Scrisul a fost întotdeauna - înainte și după '89, la noi sau aiurea - o profesie liberală. A conștiinței propriei valori și a propriului produs. O profesie a proprietății private. Cu înclinații spre stânga și spre dreapta într-un demers paradoxal, căutând tresăririle ființei umile și
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
dintre cele mai generoase (limba, geniul, națiunea...). Exigențele capitalismului barbar nu modifică realitatea, ci, eventual, o tulbură. Piața tulbură, dar nu învinge o realitate totuși infailibilă. Ea, piața, se insinuează în raportul scriitorului cu cititorul. Dar cerințele pieței nu sunt întotdeauna și cerințele cititorului, care este și el derutat de multe ori, abătut de la exigențele proprii. Nici acestea nu sunt ascultate sau cultivate întotdeauna. Cititorul este și el o ființă cu suflet, nu oricând înțeleasă. Influențat de comportamentul pieței, își modifică
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
realitate totuși infailibilă. Ea, piața, se insinuează în raportul scriitorului cu cititorul. Dar cerințele pieței nu sunt întotdeauna și cerințele cititorului, care este și el derutat de multe ori, abătut de la exigențele proprii. Nici acestea nu sunt ascultate sau cultivate întotdeauna. Cititorul este și el o ființă cu suflet, nu oricând înțeleasă. Influențat de comportamentul pieței, își modifică și el comportamentul. Își însușește așteptări generate de pretențiile pieței. Interesată de profit, piața îl transformă foarte ușor în furnizor de profit pentru
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
poate izbăvi. Nici măcar punerea lui Davidescu la respect. Vorbind, însă, de o nouă religiozitate, care-l are ca profet pe Rilke, trecut, peste curente, în "religioasa umanitate" de găsit, uneori, la Arghezi, Busuioceanu nimerește la țintă. Cum face, de altfel, întotdeauna cînd scrie despre afíni. Și, iarăși, în rafinate, de ajuns lor însele, demonstrații teoretice ale unor lucruri care nu se văd, nu se simt, dar se trăiesc prin breșe intelectuale, de-o subtilitate vecină cu nebunia: Când izbutim însă a
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
-ți strecoare în suflet ca licoarea unei pasiuni ce nu se va mai stinge. Presimțirea ori amintirea acestei neîncercuite spiritualități, pe care ai putea-o atinge de n'ar fi cercurile de oțel ale propriei tale rațiuni, te va chinui întotdeauna. E tocmai, presimțirea ori amintirea de care vorbește Platon, a unei lumi superioare, ideale, căreia i-ai aparținut o dată și-i vei aparține când te vei elibera de mecanismul vieții - Ethos!". Sar la epilog, pentru-al cărui titlu, de fapt
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
e umilit ca pe vremea lui Armand Călinescu, mai nedreptățit ca pe vremea legionarilor și mai hulit ca oricând. Niciodată, de la întemeierea lui, Ministerul Propagandei n-a avut parte de miniștri înțelegători față de nevoile gazetarilor și drepți față de revendicările lor. întotdeauna au fost respectate, însă, formele, și din când în când se făcea câte un simulacru de dreptate. D-l Nichifor Crainic n-a respectat nimic, n-a stimat nimic, n-a înțeles nimic din frământarea vremilor prin care trecem. Domnule
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
de citit. Și demn de premiat. Echilibrul - uluitor dacă ne gândim la anii autoarei și la domeniul imund în care aceasta a forat - și curajul de a expune o temă de cercetare peste măsură de actuală, cu implicații morale nu întotdeauna ușor de defalcat, cu verdicte adesea dureroase, sunt două calități esențiale. Fără de care hotărârea - singulară între cei ce s-au pronunțat pe această temă - de a nu-i acorda eruditului Edgar Papu prezumția de nevinovăție ar fi sunat nepotrivit. Seriozitatea
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
satisfacții, ieșiri din limită și din șabloane. Acolo s-au adunat și s-au împrospătat energii importante. Dar ceva mi se pare esențial pentru ținuta profesională și morală a acestui teatru: RESPECTUL. Nu toată lumea poate să iubească pe toată lumea, nu întotdeauna ai puterea să-ți recunoști neputința, să apreciezi împlinirea "celuilalt" într-un personaj sau altul, în viață. Respectul este un element de echilibru interior care obligă. Care nu permite bălăcăreala tradițională din lumea noastră teatrală conform căreia nu exist decît
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
Africa neagră sau, cum mai este denumită, sud-sahariană, a fost un continent foarte puțin cunoscut la noi, doar prin filme și scrieri ale exploratorilor și colonialiștilor străini care urmăreau senzaționalul, exoticul frapant și aspectele unei colectivități umane ne-evoluate, nu întotdeauna conforme cu realitatea. Prin eliberarea din condiția de colonii supuse unor puteri străine, îndeosebi franceze și engleze, țările din Africa neagră și-au dobândit identitatea statală și au ocupat locul cuvenit în complexul omenirii, putând astfel să se afirme și
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
trecem de articolele stufoase și indigeste semnate de redactorul-șef Cassian Maria Spiridon, găsim destule lucruri demne de a fi semnalate. Pe lângă tinerii, dar deja experimentații critici Mircea A. Diaconu, Antonio Patraș ori Bogdan Crețu, pe care Cronicarul îi citește întotdeauna cu plăcere, ne-a reținut atenția un text marca Florin Faifer, intitulat Un comunism "ilariant". Acest eseu, din nr. 11, ocupă numai o pagină, numai că (în oglindă față de amintitul C.M. Spiridon), interesul pe care îl provoacă e invers proporțional
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
ani directoare. Spectacolul, intitulat Voltes, a fost alcătuit dintr-o suită de momente în care, pe rând, fiecare dintre cele două interprete făcea câte o adevărată voltă de la un capăt la altul al pământului și de la o civilizație la alta, întotdeauna fiind însă vorba despre visele și amintirile unei femei. Deși cele opt piese din recital au fost create de-a lungul multor ani, din 1983 și până în 1999, și deși zonele de cultură evocate, cea rusă, sau franceză, sau japoneză
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
ai tuturor comprimărilor ce făceau din el un sclav, un client virtual al pușcăriilor și, vai, al gropilor comune. Spre a ajunge în lumea liberă trebuia să fugi încălcând legea, punându-ți în joc nu numai libertatea, dar, și aproape întotdeauna, viața. Cu precizarea că statele din jur erau, la rândul lor, comuniste și chiar Iugoslavia titoistă ce practica un comunism ambiguu întorcea destul de des refugiații pe teritoriul său, grănicerilor români. A fugi pe mare era o imposibilitate, așijderi pe calea
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
simbol recurent o domină și îi închide semnificația ultimă: este simbolul stelei, al astrului nocturn. Pentru Asachi, steaua înseamnă certitudinea eternității, idealul la care omul aspiră, principiul moral al unei vieți drepte, ca și permanența iubirii; ochii iubitei vor fi întotdeauna două stele. în sfîrșit, steua înseamnă și arta, înălțată pe cerul recunoașterii unanime. Aflată, poate, la început doar sub semn ilustrativ și pitoresc, steaua devine treptat, în cazul lui Asachi, simbol plurivalent, exploatat în cele mai variate situații și contexte
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
sertar de șocul lui 1989. Rezultatele acestei a doua etape sunt cele două volume de cronici literare, unele reduse la dimensiunile unor recenzii, din dorința criticului de a-și păstra concizia, spiritul incisiv și percutanța pe care le-a avut întotdeauna: Radiografii, I (1978), II (1983). Conciliant, duplicitar, corupt de interese conjuncturale, atras de ideologia oficială, Petru Poantă risca să devină un fel de Mihai Ungheanu clujean. Revoluția trebuie să-i fi produs un cutremur afectiv și ideologic, dar mai avea
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
insipizi de la Facultățile de Litere sau Limbi Străine, atîtor publiciști zgomotoși și fără substanță. Atrasă atît de cărți, cît și de spectacolul vieții, Mariana Neț pornește de la fapte mărunte din viața de toate zilele, uneori ciudate, suprarealiste, construind micronarațiuni aproape întotdeauna reușite, ce descriu ritualurile și rutina cotidianului, dar și aberațiile, patologia, mizeriile acestuia, în România și aiurea. Fiind vizat un public larg, jargonul de specialitate este evitat, iar Julia Kristeva și Roland Barthes nu sînt pomeniți defel. Destule pagini ce
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
din 1989". Omul de azi - afirmă N. P. - nu mai gîndește și lucrează în perspectiva viitorului, în cazul scriitorilor "nimeni nu-și mai pune problema supraviețuirii operei sale". Nu sîntem siguri că lucrurile stau chiar așa; există și acum, ca întotdeauna, năzuința firească de a beneficia de succes și tot ce aduce el cît ești viu, dar există și vocația obstinată, cu bătaie lungă (rară în toate timpurile) și sacrificînd confortul comun. Putem ști ce anonim pentru noi își scrie chiar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9069_a_10394]
-
Chiriac: "Alexandru Solomon este un autor special tocmai pentru că gândește documentarul - multă vreme considerat un gen desuet, prăfos, chiar agonizant - ca pe o structură vie, pe care imaginația sa o transformă creativ, cu umor autentic, de multe ori trist și întotdeauna profund, depășind șabloanele și anchilozele și modelând-o, chiar cu instrumentele ficțiunii, în direcția cea mai interesantă." Să vedem ce zic, în numărul următor, colegii de breaslă ai regizorului...
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9069_a_10394]
-
altitudinea ideatică de la care și-a efectuat autoscopia (căci e vorba de o dedublare: analistul îl scrutează pe poet), Paul Valéry se dovedește a fi un filosof autentic, chiar dacă, după propria-i mărturie, detesta această disciplină. Poeții însă nu trebuie întotdeauna crezuți pe cuvânt. Marius Ghica demonstrează pas cu pas semnificația și însemnătatea revoluției întreprinse de Paul Valéry în teoretizarea genezei poetice: este vorba de o radicală mutare de accent, de la abordarea biografică a operei, la receptarea ei ca proces nicicând
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
o oferă pe-a lui pentru a-l împușca pe ultimul dintre cei trei ucigași ai iubitului ei. Ea îl lichidează pe unul dintre interlopii împotriva căruia justiția se dovedește ineficientă, frontiera între bine și rău nu trece din păcate, întotdeauna, și proba actului de justiție. ( În treacăt fie spus, România constituie un exemplu trist al derizoriului actului de justiție, așa că filmul lui Jordan este cum nu se poate mai actual la noi.) Relația dintre acest detectiv și Erica are zonele
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
delicat ironic și bonom, are ușurința specifică ființelor cu adevărat superioare de a se adapta în orice clipă la dimensiunea intelectuală și preocupările interlocutorului său. Nu-și plictisește prietenii, ca atâția alții, cu interminabile apologii de sine, divagațiile sale au întotdeauna un tâlc, devin revelatorii pentru tema principală a discuției, chiar dacă la început nu oferă această impresie. În compania lui nu ai niciodată sentimentul că ai pierdut timpul. Te simți câștigat în planul cunoașterii, iar prezența sa stenică este în măsură
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
în acest an opt decenii de existență. Fără tamtam ori zurgălăi. Fără infatuări și vanități. Doar cu sentimentul moderat al valorii proprii. Și ce este mai virtuos decât să meriți laudele, dar să fugi de ele ? Pascal Bentoiu a respectat întotdeauna hotarele care-l despart de alții. S-a născut în 1927 la București, fiind, probabil, cel mai autorizat discipol al lui Mihail Jora. Încă din tinerețe i-a plăcut să se manifeste ca un artist liber, neînregimentat vreunei direcții estetice
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
Marina Constantinescu Nu întotdeauna putem să prețuim sau chiar să nuanțăm chestiuni din imediata apropiere. În timp și spațiu. Nu întotdeauna intuim imediat valoarea lor. Ne este la îndemînă, mai degrabă, o catalogare sau alta, introducerea sub o etichetă sau alta, fără să ne
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
Marina Constantinescu Nu întotdeauna putem să prețuim sau chiar să nuanțăm chestiuni din imediata apropiere. În timp și spațiu. Nu întotdeauna intuim imediat valoarea lor. Ne este la îndemînă, mai degrabă, o catalogare sau alta, introducerea sub o etichetă sau alta, fără să ne gîndim că ce se întîmplă sub ochii noștri este rar. Că aparține unui circuit mai larg, substanțial
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
fel, eu mă eliberam. Ploaia mă înviora. Mă ajuta să mă regăsesc, să evadez și să merg spre mine. Acum douăzeci de ani plecasem spre "Actorul" din același loc. Ieșeam de la Bibliotecă, locul care m-a făcut să mă simt întotdeauna liberă interior cînd acest lucru era interzis cu desăvîrșire. Fugeam pe străzi și atunci, așa cum fug și astăzi, ca să nu întîrzii. Am intrat în povestea lui Mălaimare fără prea multă pregătire. Auzeam textul lui Dinescu și îmi amintesc cum cineva
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]