104,540 matches
-
curajoase, paginile de jurnal din 1954-'60 și din '72-'73 conțin și o mulțime de însemnări despre scriitori cunoscuți, dispuși sau constrînși la compromisuri. Între ei, Beniuc, Zaharia Stancu, Demostene Botez, Arghezi (în 1957, cînd poetul "reabilitat" a fost întrebat de ce scrie în presa doar articole scurte, ar fi răspuns: "fiecare face pisălăul cît are"). Excepționale sînt notațiile despre înmormîntarea lui Camil (cu preot, după propria dorința) și a lui Bacovia (fără, din rațiuni oportuniste ale familiei), si despre prietenul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
uitat, acum dacă mă vei mai amîna și uită, n-a fi bine. Tu nu-t pot închipui cîtă suferință am eu unde văd că ești atît de strein de mine și de ai tei, încît dacă cineva m-ar întreba că de ce ești vrednic?! Aș zice că pentru mine nu ești nimic - cînd tu știi cît am suferit în case streine și ție nici nu t-a păsat că mamă-ta e pe drumuri. Șunt nervoasă și aștept răspuns." În
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
de la Música Catalana din Barcelona, de ăPalatul Poporuluiă din capitală românească, pentru a ți se dezvălui, limpede că lumina zilei, diferența dintre excrementul soarelui și excrementul pur și simplu. Iar acum, după 1989, cănd ăla vremuri noi, tot noiă, mă întreb dacă aurul murdar al nomenklaturii și Securității își va schimba vreodată duhoarea în strălucire. Mă tem însă că până atunci mai va... Întâmplarea a făcut ca, la aproape un deceniu de la un prim contact cu Orașul minunilor în franceză, să
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
poate veni trădarea, de unde îl scrutează ochiul trădătorului lăuntric." * * * "Nebun nu este cel ce și-a pierdut rațiunea. Nebun este cel ce a pierdut totul, în afară rațiunii." (Chesterton) * Un mort care nu se lasă, care nu se dă bătut, întrebînd de dedesubt: - O mai fi ningînd pe pămînt?...
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
lovitură cu bată/ bârfa în scris (vezi înjură turile de la o revistă pentru o altă revista , de la un scrib la altul), ritual sub deviza "divide et impera" triburile și treburile generațiilor literare. Cine este, care-cum-va-să -zică -Adela Greceanu?- s-au întrebat toți cei care nu au înțeles selecțiile operate de domnul Marin Mincu în antologia Domniei-Sale?! Așa... (că aproape toate debutantele '90-iște?!) și (...) poate 15% altfel. Cât de originală este poeta aflată în eternă că utare a unui titlu glorificator (...)? În
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
să-l credem, fie și pentru bunul (amarnicul!) motiv că textele sale radiografiază trecutul nostru nu prea îndepărtat, realul explorat aici făcînd parte din istoria noastră recentă: e chiar viata-viată de aici și de atunci (nu și de acum? ne întreabă malițios, printre rînduri, autorul). Ion Beldeanu este cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi. Iar "bacovianismul" sau nu e pastișa și nici semn de epigonism, ci model productiv, insula de originalitate în peisajul niciodată mohorît, mereu animat, al
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
a fost Elodie Bouchez, un talent foarte bine cotat în Franța (în timp ce Natacha Régnier, de origine belgiană, era, pînă la acea oră, o ilustra necunoscută, cu o experiență actoriceasca minusculă). Senmificativ: la conferința de presă de la Cannes, cineva le-a întrebat dacă acum, la sfîrșit, le-ar plăcea să reia totul, schimbînd rolurile între ele! Da!" a răspuns entuziasmată, fără să stea pe gînduri. Elodie Bouchez, actrița în stare pură. "Nu!", a zîmbit, rezervată, Natacha Régnier. E diferența dintre o actriță
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
Pavarotti, războiul din Golf, criza petrolului, Clinton care poartă, totdeauna, toata vină, deprecierea cursului dolarului etc. Adică lucruri despre care ar putea vorbi - și chiar o face - orice cetățean de nivel mediu al planetei tributar mentalității unei societăți globalizante. Mă întreb însă atunci dacă nuvelele în chestiune mai sînt texte literare. Nu mă las influențată, în această ezitare, de faptul că subiectul a noua nuvele din douăsprezece este, avuat, "din viața". Trucul e cu mult prea vechi și, oricum, nu are
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
contemporane - de ce nu? În această calitate, ele pot constitui materia literaturii. Cu condiția, aș adaugă, să nu se întrețeasă prea strîns cu "mică istorie". Un ultim exemplu: Noaptea furtunoasa, care a căzut, spectaculos, la premiera, în 1879. Adesea, m-am întrebat de ce. Explicațiile din istoriile literaturii mi-au părut întotdeauna palide. Piesă nu cred că a eșuat pentru că mică burghezie în ascensiune și-a recunoscut defectele în lumea de pe scenă. Umorul lui Caragiale e mult prea subtil, iar în relația Veta-Chiriac
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
într-o Polonie în descompunere. Am aflat ca Bashevis Sînger a scris și teatru doar atunci cînd Teatrul Național din Iași l-a invitat pe Alexander Hausvater să monteze, iar el a ales piesă Teibele și demonul ei. M-am întrebat dacă trupa este pregătită pentru o astfel de întîlnire, gîndindu-mă și la autor, dar și la acest regizor dezlănțuit, eliberat de orice fel de prejudecăți, un maestru al ludicului exersat pe foarte multe trepte de receptare. Experiență de lucru a
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
Palimpseste. Așadar, de la Figuri I la Operă artei, m-am ocupat în esență de practici literare. Apoi a venit un moment cînd am crezut că nu mai pot continua să mă interesez de teoria literaturii că arta, fără să mă întreb, în general, ce anume este arta. De unde aceste două volume... M.C.: Care dintre cărțile dumneavoastră va reprezintă mai bine? Pe care o iubiți cel mai mult? G.G.: E greu de spus... Poate că cea care mă reprezintă cel mai bine
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
tangibil. Făcînd întrucîtva - să recunoaștem - figură de eretic, Adrian Popescu evoluează frecvent în lumina întunecată, debordanta de humus expresiv, a acelor "zei chtonieni", a căror supremație o acceptă treptat, în defavoarea "zeilor uranieni", solari: Așezat în bancă plină de scrijelituri/ mă-ntreb: ăeu cărora le-am slujit în tinerețe?a/ celor solari, desigur,/ dar acum spre sfîrșit de cei chtonieni mă simt/ mai apropiat" (Chtonieni sau/ și solari). Dar în perspectiva divinei împăcări a contrariilor oare cele două tărîmuri nu comunica? Oare
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Ovidiu se explică mai departe, făcînd aluzie la două motive, unul mărturisit, celălalt tăinuit. "N-am făcut - zice el - nimic care să fi fost interzis de lege; și totuși trebuie să mărturisesc că greșeală mea e și mai gravă. Nu întreba care este; am scris o Artă absurdă (Ars amandi, n.n.). Această carte mă împiedica să consider că mîinile mele sînt curate. Dacă am înfăptuit altă greșeală (cea tăinuita, - desfrîul, sau desfrînarea Iuliei) te rog să nu-mi ceri s-o
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
a rahat cât timp, de câteva luni, ea e tot în pat, șoareci, șobolani, mâța, și asta a dracu, a mâncat mai știu eu ce, că parcă a turbat, și... - Și ce-ai vrea de la noi, to'arășu'? - l-a întrebat, pe un ton aspru, mai marele îndoctrinat. - Și toți, într-o cameră... - a continuat sluga de la stat. - Mda! a aprobat distinsul domn-to'arăși, apoi, pe un ton aparte, celui din față, zâmbind, i-a replicat: „Să trăim bine! Doar știi
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
îți va fi... ca-n rai, de când mă-ta te-a făcut, nici că ai visat! Și... să trăiți bine! - Bine! - a zis omul și, năuc, desigur, a plecat. Numai că nu a trecut o zi și, mirat, s-a întrebat: - Bine?! În zilele următoare, a turbat și, ca un normal, slugă veșnică la stat, s-a pus, cot la cot, cu mâța, pe marele urlat: - Iauzi bine! Care bine? De unde bine? Bă, orbeților, bă, fir-ați ai dracu cu binele
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
pe marele urlat: - Iauzi bine! Care bine? De unde bine? Bă, orbeților, bă, fir-ați ai dracu cu binele vostru cu tot!... La sfârșit de lună, din nou s-a prezentat la cabinetul tovarășului îndoctrinat. - E, cum e? - acesta l-a întrebat. - Rău! - Rău?! Mde! Atunci ști ce? Băgați cu voi în pat și capra. Dar vezi să stea cât mai aproape de aia, soacră-ta, care zici că pute a c... !” Cocoșat, omul s-a întors acasă. A făcut ce mai marele
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
greșit! Lumea, de-când lumea, aia de care am auzit, la noi, de prin '50, încoace, s-a schimbat. De, omul nou ne-a trebuit, omul nou avem! Acum, eu v-am povestit. Pe ici, pe colo, am mai și întrebat. Nu ați sesizat? Nicio problemă! Pun pariu că peste vreo doi ani, i-ar o să bate din pame. Gata potcoviți, o să luăm iar de la capăt. Nu mă credeți? Treaba voastră! Eu unul m-am cam săturat să tot văd. Dar
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
dacă nu te ia moartea... Până una alta să vă mai spun una: cică ar trebui să trecem prin criză, ca marinarul cu fruntea sus, prin ditamai furtuna! Chiar și când corabia e vai de mama ei! Machea!- s-a întrebat aceiași muică. De, ce să zic? Și eu cred că trebuie să fi criță și să îți dea Dumnezeu, cu carul, norc, altfel nu mai vezi uscatul! Încă una și mă duc: „Trebuie să avem grijă fiecare de noi înșine
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
uscatul! Încă una și mă duc: „Trebuie să avem grijă fiecare de noi înșine! Să nu mai stăm la mila statului, ca orbeții”... Cum, care stat? Ăsta căruia îi plătim taxe și iar taxe! Biruri, peste biruri! N-aud! Ați întrebat de ce? O iau și eu ca Titi-Par: cum de ce? Păi, de-aia! Ca să o ducă bine ei și cu ai lor! Ducea-o-ar cu cerga în cap!... Pst! Ia ascultați și voi ce ne spun ăștia, încă nenăscuți: cică
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
nu se adresau totdeauna către Dunga, ci mai mult pentru șefii politici din închisoare. Toate acestea sînt semne precise: "E India cea nouă". Plin de miez e descrisă stabilirea să, ca eremit, într-o mînăstire budhistă, primit fără a fi întrebat de religie, naționalitate și de bani. Leapădă hainele europene, se îmbracă în portul studentului brachmacarin, umblă în sandale și se supune regimului integral vegetarian. În schimb capătă un kutiar, adică o cameră solitara cu prispa de ciment, un pat de
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
a apărut volumul, nu șovăie a explica această "elocventa omisiune" făcînd trimiteri explicite la "marxismul" lui Jankélévitch. Nu contest argumentația lui Cornel Mihai Ionescu, pentru că ea e expusă sumar, fără răgazul unor explicitări detaliate, dar nu pot să nu mă întreb: oare orice reflecție despre timp trebuie să ne ducă la Heidegger, doar pentru că el e autorul unei cărți întitulate Sein und Zeit? Voi fi fiind eu naivă, dar nu mi se pare deloc un argument viabil. Vladimir Jankélévitch - Ireversibilul și
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
privim mai adânc în viață". Ce arată o privire mai atentă? Arată că în Orient maghiarii au un singur aliat firesc: pe poporul român. În Europa ei au un singur sprijin: rasă latină." 4. Nașterea unei națiuni. Trebuie să ne întrebăm câte dintre opțiunile serialului consacrat maghiarilor îi aparțin lui Slavici și câte dintre judecați se află sub semnul gândirii lui Eminescu. Eminescu, educatorul, e citat într-un lung șir de articole pe care el le scrie mai tarziu: " Deși tânăr
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
România (1866-1919). De la excludere la emancipare (traducere C. Litman, Ed. Hasefer, București, 1996, pp. 240-241) Carol Iancu atrage atenția asupra broșurii, citând câteva segmente mai avântate: "Dacă prințul Bismarck are dreptul să expulzeze pe iezuiți și pe socialiști, Slavici se întreabă de ce li se refuză românilor aceeași atitudine față de evrei, care reprezintă ao conjurație contra societății moderneă. ăNoi nu-i persecutam pe socialiști fiindcă avem mai puțini decât Germania, dar putem persecuta în anumite întrebări pe evreii pe care îi avem
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
prima lui vizită în Occident, după revoluție. Am citit în fața ziariștilor italieni și străini discursul de mulțumire pe care l-a adresat minerilor chemați de el. A răspuns că au venit spontan, că el nu i-a chemat. L-am întrebat cine a tras între 22 și 25 decembrie ^89, mi-a răspuns că nu știe. Dacă nu știe el, cine atunci, am zis. A replicat că nici pînă azi nu se știe cine a tras în Kennedy (leit-motivul răsuflat al
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
un limbaj ce, la o privire superficială, ar putea fi omologat drept propagandistic avant la lettre, Tudor Arghezi deplora starea precară a scriitorului român, sub o zodie filistină, care făcea cu putință că "un domn subsecretar de stat" să se întrebe, "în plină ședința publică, nedumerit, ce mîncare de pește este și aia, scriitorul". De la "salahorul" Eminescu, "scriitorul literar a fost disprețuit de personajele și partidele politice vechi și noi", declară poetul, făcînd, de fapt, o tranziție către... tranziție. Oricum imaginea
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]