5,591 matches
-
-l capeți doar prin expunerea la ultraviolete săreau în apă, alergau sau discutau pe margine. Lanark o luă la stînga pe gresia lunecoasă pînă ajunse la un zid străpuns de arcadele obișnuite. Urcă două-trei trepte și ajunse într-o cameră învăluită într-o lumină blîndă, cu fotolii din piele și covoare groase. Noakes stătea lîngă trepte și fuma un trabuc subțire, privind pe furiș trupurile bronzate refractate de apa albastrui-verzuie. Sînt doctorul Lanark, spuse el așezîndu-se în fața lui. — A, da. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu sînt micuț și n-am venit să-mi iau adio. Se cățără, se tîrî de-a lungul aripilor din bronz care se băteau sacadat, se așeză călare pe toracele din argint și se luptă să respire. Camera se întuneca, învăluită în vîrtejuri de abur. Ea rîse jubilînd și spuse: — Mai ești aici? Mă bucur că ai venit. îmi placi acum, cînd sînt pe punctul de a mă duce, dar nu-i cazul să mai stai. — Ascultă! Ascultă-mă! strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcîndu-i cu mîna și strigînd: — Nu-ți face griji! Nu-ți face griji! La naiba cu Kate Caldwell! Thaw merse mai departe, cu o imagine micuță și perfectă a lui Kate Caldwell zîmbindu-i și făcîndu-i cu mîna în interiorul său. Era învăluită într-o ceață atît de deasă de emoții disperate că, în cele din urmă, trebui să se oprească și să își tragă sufletul. Pe malul depărtat al canalului erau atelierele uzinei metalurgice Blochairn. Dinspre ele se auzeau lovituri și izbituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în spate și se ținea la distanță. La colțuri reapărea, apropiindu-și ciocul de urechea lui pentru a șopti: ia-o pe aici, ia-o pe acolo. La capătul unei străzi, o poartă ruginită era închisă cu un lanț și învăluită în tulpini de volbură, dar el se strecură printre două gratii strîmbe. Văzu planeta sîngerie între niște tufișuri în formă de pagodă din ale căror tulpini cărnoase și sfărămicioase se prelingea un sirop alb. Cioara bătea din aripe deasupra cărării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar Rima se prăbuși pe treapta unei macarale mobile. Ritchie-Smollet își vîrî mîinile în buzunarele pantalonilor și privi înainte cu un zîmbet satisfăcut. — Iat-o! exclamă el. încă o dată centrul administrației noastre. Lanark se uită la catedrală. La început, fleșa învăluită în lumină părea prea solidă pentru forma turtită și neagră care o susținea, o formă străpunsă de șiruri de ferestre galbene și întunecate; apoi ochiul lui distinse turla, acoperișurile și contraforții unei bolte gotice solide, gurile de scurgere a apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul era surprinzătoare, dar nu neliniștitoare. Se simțea pătruns de măreție, de o pace interioară, cum nu i se mai întâmplase vreodată în viață. Parcă se afla într-o lume în care scurgerea timpului nu există. Dar totul se sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu degetul adâncitura marcată "regional". Ochiul reapăru pe ecran. Dar la solicitarea lui, vocea răspunse impasibilă: ― Îmi pare rău, dar de la acest post nu pot da legătura exterioară decât domnului Crang personal. Clic! Gosseyn se ridică. Tăcerea din apartament îl învăluia ca o mare fără valuri. Totul era atât de liniștit încât până și propria respirația i se părea zgomotoasă și-și putea auzi bătăile inimii, neregulate. Vocea robotului îi răsuna încă în urechi. "Care stea?" Și când se gândea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vreun roboplan sau alt aparat solarian. Dar cel care prinse viață fu transportul aerian, nu plafonul. Nava deveni luminiscentă. O vagă radiație verzuie, atât de palidă încât, prin comparație, un clar de lună terestru ar fi părut lumina soarelui, o învălui în întregime conturându-i fiecare centimetru pătrat al structurii. Imaginea începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor ochii. Gosseyn își aminti că distorsorul îi provoca aceleași efecte. Gândi: "Nava! A fost acordată pe altă destinație, vreo altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Zenobiei (n-o cunoșteam încă, nu știam nici măcar cum se va numi), ea venea voalată printre ceilalți vizitatori care îmi populau odaia de pe coridor, nu scotea o vorbă, ceilalți se retrăgeau, nu-i vedeam fața, nu-i distingeam trăsăturile, mă învăluia în căldura ei, îi spuneam Isis sau altfel, nici nu contează. Când începeam s-o iau razna, ea se destrăma, îmi era greu pentru că rămâneam singur în apele pe care le tulburasem, îmi ardeau ochii încă nu îndeajuns de pregătiți
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acelea ea continua să țeasă în jurul meu o aură ocrotitoare pe când eu, împotmolit în mâlurile trecerilor, începusem să nu-i mai aud șoaptele și să nu-i mai văd toate gesturile care, cu siguranță, m-ar fi scos la mal. Învăluit în orgolioasa axiomă a iubirii noastre, o sim țeam atât de legată, de încorporată mie, încât aproape că n-o mai vedeam, cum nu ți vezi propria retină. Astfel, fanatica, adânca noastră uniune se topea într-o singurătate dublă al
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să realizeze decât imaginea unei femei de statură uriașă, cât lumea. Mamă a mamelor, feroce și indiferentă, blândă și generoasă, surdă, primitivă și infinit superioară grosolanei mele masculinități, ea mă ferea, mă ocrotea, mă conducea prin aparența complicată care ne învăluie cum ne învăluie aerul pe care îl respirăm ignorându-l. Brutalitatea imaginii, tragismul dimensiunii întunecau strălucirea conceptului intuițional, îi amputau promisiunile, îl transportau în zona anomaliei și a grotescului, acolo unde numai promiscuitatea s-ar fi putut simți în largul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
imaginea unei femei de statură uriașă, cât lumea. Mamă a mamelor, feroce și indiferentă, blândă și generoasă, surdă, primitivă și infinit superioară grosolanei mele masculinități, ea mă ferea, mă ocrotea, mă conducea prin aparența complicată care ne învăluie cum ne învăluie aerul pe care îl respirăm ignorându-l. Brutalitatea imaginii, tragismul dimensiunii întunecau strălucirea conceptului intuițional, îi amputau promisiunile, îl transportau în zona anomaliei și a grotescului, acolo unde numai promiscuitatea s-ar fi putut simți în largul său. În plus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care te înglobează, călăul poate să pară și chiar să fie înger, iar îngerul călău, pe când partea arhiintimă aflată în miezul miezului ființei tale așteaptă într-o neputincioasă mâhnire sfârșitul timpului de trecere. Toate acestea, inevitabil obscure, apar de obicei învăluite în aparențele unei perfecte banalități, care constituie crusta însăși a desfășurării lor. Abia observabile, ele se mențin la limita unui echivoc gata oricând să-ți demonstreze că nu poate fi vorba decât de simple coincidențe... În ceea ce mă privește, un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
când în când se repezea spre mine ca un uliu cu aripile desfăcute. „Maestre“, îmi striga Jeni Pop, „eu l-am iubit, maestre...“. O priveam cu inima strânsă, trecea prin fața mea în cărucior, nu mai avea rochia cu franjuri, era învăluită în pânze transparente, roz, mov, portocalii, fâlfâitoare. Îmi arăta buricul, pântecele... Sălta din umeri după ritmul charlestonului care nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să pun capăt
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
luminatorului. O fâșie de lumină plutea în dreptul celei de-a doua ferestre de sub etajul nostru, formând o perdea ca de aburi. Dincolo de ea, bezna părea și mai neagră. Întors în cameră, m-am întins iar lângă Zenobia. Simțeam cum mă învăluie liniștea ei adâncă și încercam eu însumi să mă liniștesc. M-am zvârcolit multă vreme, până am auzit tânguirea lui Petru. Atunci mi s-a ridicat o piatră de pe inimă : așadar, trăia... Acolo, jos, dacă văzusem cu adevărat, zăcea altcineva
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul era surprinzătoare, dar nu neliniștitoare. Se simțea pătruns de măreție, de o pace interioară, cum nu i se mai întâmplase vreodată în viață. Parcă se afla într-o lume în care scurgerea timpului nu există. Dar totul se sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu degetul adâncitura marcată "regional". Ochiul reapăru pe ecran. Dar la solicitarea lui, vocea răspunse impasibilă: ― Îmi pare rău, dar de la acest post nu pot da legătura exterioară decât domnului Crang personal. Clic! Gosseyn se ridică. Tăcerea din apartament îl învăluia ca o mare fără valuri. Totul era atât de liniștit încât până și propria respirația i se părea zgomotoasă și-și putea auzi bătăile inimii, neregulate. Vocea robotului îi răsuna încă în urechi. "Care stea?" Și când se gândea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vreun roboplan sau alt aparat solarian. Dar cel care prinse viață fu transportul aerian, nu plafonul. Nava deveni luminiscentă. O vagă radiație verzuie, atât de palidă încât, prin comparație, un clar de lună terestru ar fi părut lumina soarelui, o învălui în întregime conturându-i fiecare centimetru pătrat al structurii. Imaginea începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor ochii. Gosseyn își aminti că distorsorul îi provoca aceleași efecte. Gândi: "Nava! A fost acordată pe altă destinație, vreo altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a fi ajuns relativ nemuritori, corlii obișnuiau și ei să doarmă noaptea - își adusese aminte de acest obicei privindu-i pe oamenii care moțăiau în bibliotecă. Un zgomot stăruia totuși: pașii a doi oameni continuau să răsune în liniștea care învăluise nava. Pașii treceau mereu prin fata cuștii, se depărtau puțin, apoi se întorceau. Din păcate, paznicii mergeau separat. Întâi trecea unul dintre ei, iar celălalt îl urmă, la o distanță de vreo zece metri. Corl îi lasa să treacă de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu energie. Îi mai rămân, firește, reactoarele, dar, după părerea mea, monstrul nu-i în stare să le acționeze. Peste câteva minute veți înțelege ce vreau să spun... sper că veți înțelege. Gata, Selenski? - Gata. - Atunci, întrerupe alimentarea! Coridorul fu învăluit brusc de întuneric - de fapt nu numai coridorul, ci întreaga navă, după cum prea bine știa Grosvenor. Acesta își aprinse miniproiectorul atașat de costumul lui spațial. Ceilalți făcură la fel. Fețele lor păreau livide și încordate în lumina proiectoarelor. - Foc! Ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întors și aparatul de zbor, lung de vreo patruzeci de picioare. Trupul i se chirci sub fluxul electric emanat de generatoare. Perii de pe urechile sale lansară drept asupra peretelui navei acest flux formidabil. Simți că ia foc și că-l învăluie o durere cumplită. Înțelese că se apropiase în chip primejdios de limita maximă a capacității sale de absorbție a energiei. În ciuda eforturilor pe care le depunea, peretele nu voia să cedeze. Metalul acesta era mai dur, mai rezistent decât oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
elibereze instantaneu întreaga cantitate de id din organismul lui. Un ultim mârâit de sfidare îi schimonosi buzele. Tentaculele i se mai zvârcoliră o clipă, apoi Corl se prăbuși brusc, obosit să mai lupte. După atâtea ore de zbucium, moartea îl învălui ca o liniște. Căpitanul Leeth nu obișnuia să riște. În clipa când focul încetă, iar nava putu să se apropie de ceea ce mai rămăsese din navetă, oamenii găsiră, printre bucățelele de metal topit, rămășițele trupului lui Corl. - Biata pisicuță! oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
plecarea chimiștilor din secția de nexialism era o victorie personală. Totuși, această soluție era preferabilă unei lupte care ar fi putut deveni prea aprigă. 13 Ixtl aștepta nemișcat în noaptea nemărginită. Timpul se scurgea încet spre veșnicie, iar spațiul era învăluit într-o beznă de nepătruns. Prin această beznă întrezărea niște pete de lumină rece. Știa că fiecare dintre ele era o galaxie de stele scânteietoare, deși de la distanța asta pâlpâiau ca niște fuioare de ceață. Acolo clocotea viața, înmulțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
costumul lui spațial vocea iritată a celui care pusese întrebarea. Oamenii se strânseră și mai mult unii într-alții, parcă neliniștiți de întrebare. Pentru Grosvenor, însă, prezența celorlalți nu era de ajuns, căci își dădea seama de imensitatea beznei ce învăluia, ca un giulgiu, nava, lipindu-se până și de hublourile ei luminate. Abia acum simțea aceasta imensitate, în toată grozăvia ei. Privise de atâtea ori, prin hublouri, noaptea de afară, încât devenise indiferent. Acum, însă, își dădea seama că până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
răsări ca un uriaș bulgar de lumină, arzând în noaptea spațiului. Lester și oamenii lui localizară cinci planete îndeajuns de apropiate de acest soare, pentru a merita să fie studiate. Una dintre ele părea locuită: o lume de păduri virgine învăluite în ceață și pline de animale gigantice. După ce zbură la mică altitudine deasupra unei mări interioare și a unui imens ținut mlăștinos, nava se depărtă. Nu exista nici o urmă de civilizație, cu atât mai puțin vreun indiciu al civilizației superioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]