3,948 matches
-
vreo două luni la Veneția, fără să se distreze prea grozav. Bănuia că făcuse icter și, neavând Încredere În medicii locali, ceruse sfatul doctorului american William Baldwin, care deservea comunitatea expatriaților din Florența, trimițându-i prin poștă probe de urină, Învelite cu grijă și marcate „a.m.“ și „p.m.“. Elaboră un raport autocompătimitor pentru Fenimore, care Îi propuse cu generozitate să se Întoarcă la Florența, menționând că În Casa Brichieri erau apartamente libere. Îi urmă sfatul și imediat după aceea Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
amarul. S-ar putea că am și băut nițel cam mult. Țin minte cum în mașină mi-am pus capul pe umărul lui Angi și rămasei așa, cu ochii pe drumul frumos luminat. Îmi era bine, atingerea lui Angi mă învelea și îmi doream cu disperare să dureze cât mai mult acel moment, vroiam casa cât mai departe. Și în casă Angi mă purtă în brațe, ca pe o mireasă, iar eu îmi băgai unghiile în brațul său, însemnându-l. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în miniatură, să te uiți bine la ele. Mici și delicate. Mici și delicate erau și mâinile mele, care se jucau în părul lui. Și vântul care bătea, cam rece, mă făcea să-mi ascund degetele prin păr, să mă învelesc cu vreo șuviță pe care o găseam rebelă. Atunci el mă luase în brațe, protector. Îi simții atunci masculinitatea și îl simții, deasupra tuturor, și mai aproape de mine decât era. Vântul bătea din ce în ce mai tare, îmi șfichiuia fața, așa că mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pauză. A cui a fost ideea? De ce eu? Nu contează. Must be the reason why I'm king of my castle! Însă noaptea apăsă pe noi, ne înconjură cu izolarea ei. Și sentimentul realului era mai apăsător ca oricând. Eram înveliți cu noaptea. Cu întunericul. Cu nimicul. "Eram" deci se întâmplase deja. Fără intenție, gândire, pur și simplu eram. Ne doream. Și exista acel impuls. Acel impuls. Acel impuls era viață, energie. Puritate. Viteză. Acel impuls era un I mare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Eu îngenunchez, îmi dau lacrimile și numai pot țipa. ei pleacă, nu-i mai văd, îi pierd. Mă las la pământ și refuz să mă mai mișc de aici. Mă ridică în brațe și mă poartă până în casă, înapoi. Mă învelește și sufăr, căci răcii afară. Iarna-i rece, eu sunt în pat. Vreme de somn. Mă simt O.K. Ne-am învățat lecția? Are noroc că nu-mi displace de el. Nu vorbesc, mi-e lene (lenea e cucoană mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
etapă superioară a construcției societății, în care avem de rezolvat probleme hotărâtoare, într-un spirit revoluționar și militant". Își dezbrăcă fluierând blana, coada, coarnele și copitele și săpă grăbit cu un cuțitaș o groapă măruntă, împingîndu-și înăuntru accesoriile făcute sul, învelite în blana cu păr negru, lucind murdar și stins precum floacele unui câine, înnodate strâns cu mânecile fără manșete, și astupîndu-și-le cu mișcările ritmate ale unui parașutist ce-și îngroapă parașuta și stația de emisie-recepție, imediat ce-a fost desantat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a poporului și c-o mână să hrănești porumbeii... 38 DANIEL BĂNULESCU minus luminițele roșiatice ale cubului, zimțând întunericul, din dreptul etajului întîi. - Uite!... Drojdeală! Pileală! R.D.V.-uri! Acolo crește lanurile de rachiu din drojdie de vin!... Au uitat damigenele învelite în împletituri de răchită... Bate luna în ele. Și băutura dinăuntru, săraca, ne face nouă semn... Cică de ce nu ne suim mai iute la ele și nu le ajutăm ca să le golim?! Hotărâră, judecând după cascada de lumini ce se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rezistam. Și mă hotăram să le fac un pustiu de bine. Și săream, către ele, gardul din unitate. Fermecătoarea își masa fruntea de roșcovană, zdrobind, ca pe niște insecte transparente, picăturile de sirop cu care fusese împroșcată. Revenindu-și, se înveli la loc cu jumătățile chimonoului, se săltă, își aranjă poalele de mătase sub ea, înțolindu-se, tuși cu vocea ei de la început, de jazzistă și, regăsindu-și gestul strângerii buzelor, semnală că se străduia, cu disperare, să se reia sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dumnezeu era însă treaz și veghea. - Și atunci, care era problema? Le era cumva frică că Dumnezeu, îmbrăcîndu-și deja bluza de la pijama și pregătindu-se de culcare, înainte de a stinge lumina, să nu-l cheme la dânsul, pentru a-l înveli, și pe Sfântul Părinte Secund? - Nu cîrti!... Nu cârtiți, domnule Floyd. Dacă vreți să blasfemiem împreună despre lucrurile pe care nu le înțelegeți, am face mai bine să abordăm subiectul jocurilor sportive... Toma d'Aquino frecventa o maximă: "Vorbește cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dughenele Hotelului "Grivița". Trecu și pe alături și-și făcu frățește mendrele și pe dreapta, la "Cerbul", magazin de încălțăminte. Un cearceaf cu bancnote trimise, c-o mașină, acasă, în "Calomfirescu". Celălalt mușuroi de bani, produs mai către dimineață, îl înveli într-un cupon de stofă, îl piti pe terasa unuia dintre blocurile la parterul cărora făcuse onoarea de operase. Balot suspendat, c-o frânghie, deasupra troliului liftului, urmând a fi recuperat și degustat, peste o săptămână, două, când lucrurile se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era furioasă și înfricoșată. De cum a văzut-o pe maică-sa, urletele Jessicăi au crescut în intensitate, iar mânuțele grăsuțe i s-au avântat în aer. —Mama! — Doamne Dumnezeule! Femeia și-a ridicat copila din apa rece ca gheața, a învelit-o într-un prosop, după care i-a pus scutecul și pijămăluța care fuseseră pregătite lângă cadă. Fetița tremura din toate încheieturile, probabil din cauza unui amestec de frig și frică, așa că Fiona s-a așezat pe capacul de la WC și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
câteva trepte, Fiona și-a pierdut răbdarea, a luat copila în brațe și-a coborât-o ea. Fetița a început să urle furioasă. —Trebuie să ne grăbim, altfel se închide la Muzeul Științei, a murmurat mama mângâind cu tandrețe poponețul învelit în scutec. Apoi femeia a intrat în sufragerie, tocmai când David încheia convorbirea cu Belinda. —Bine. Vin în cinci minute. Bărbatul părea tulburat. — Ce s-a mai întâmplat acum? Tonul Fionei îi exprima exact gândul: că Belinda era o isterică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a văzut coada. Rochia ei mulată pe corp nu fusese gândită ca să susțină și o vezică plină. Julia și-a făcut loc până în dreptul ușii de la toaletă, unde i-a zâmbit radioasă femeii care umplea cadrul cu șoldurile ei generoase, învelite în tafta de culoarea cireșei coapte. —Bună! Îmi dai voie să intru? Nu vreau să merg decât la oglindă, să-mi verific machiajul. Femeia s-a uitat la ea neîncrezătoare, dar s-a dat la o parte și-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lor, poziționată în dreptul ferestrelor franțuzești deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă în ghips. Piciorul drept era încălțat cu o sandală roz, în vreme ce stângul era învelit într-un soi de cizmuliță de casă, de un roșu întunecat. Îmi pare rău, draga mea, dar n-o să dai tonul modei cu chestia aia roșie, a rânjit Julia dând din cap înspre piciorul lui Susan, în vreme ce aceasta continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am rupt-o. Vultur-în-Zbor s-a simțit prost. Punând o asemenea întrebare se expusese ridicolului răspunsului. Bagheta era folosită la demonstrațiile ocazionale de talent vrăjitoresc ale lui Deggle. Individul stătea în picioare, cu nasul lui coroiat, întunecat la chip și învelit într-o mantie neagră, și făcea vrăji din nimic. Până și Vultur-în-Zbor era impresionat de demonstrațiile lui și-l displăcea și mai tare pe Deggle pentru că reușea să-l impresioneze. Magicianul nu-și dezvăluia niciodată secretele, dar o făcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din nou către cei dinăuntru: — Acum îl duc acasă. Puștiul De-Două-Ori . A murit în picioare. Nu existau nicăieri sicrie. Ignatius Gribb, Norbert Page și Puștiul De-Două-Ori fuseseră înfășurați în pături aspre de lână, luate de la magazin. Contele Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor află povestea muntelui Calf; o află atunci când credea că nu se mai putea face nimic. Ca de obicei, se înșela. Sculpturile îi priveau insistent de sus, de pe pereți, în timp ce Liv scotea de sub pernă caietul cel vechi, vechi de tot, învelit într-o pânză neagră și aspră. — în zilele acelea Virgil ținea un jurnal, spuse ea. E o lectură interesantă. O găină cotcodăci nebăgată în seamă pe raft. Voi citi acum din el, zise Liv, și începu să recite. Să recite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
recunoștință și respect, Alexa Mihaela - Mă duc la bucătărie să fac un ceai și să-ți pregătesc ceva de mâncare. Ai nevoie de ceva cât lipsesc? - Da, îmi e frig. Aș vrea să-mi aduci ceva cu care să mă învelesc, te rog! - După ce te încălzești, îți faci bagajul, da? - Bine. Ana aduse o pătură roșie, groasă, pufoasă și o înveli pe Karina, care tremura în fotoliul mare și rece în care se cuibărise de când venise în grabă Ana, îngrijorată de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Ai nevoie de ceva cât lipsesc? - Da, îmi e frig. Aș vrea să-mi aduci ceva cu care să mă învelesc, te rog! - După ce te încălzești, îți faci bagajul, da? - Bine. Ana aduse o pătură roșie, groasă, pufoasă și o înveli pe Karina, care tremura în fotoliul mare și rece în care se cuibărise de când venise în grabă Ana, îngrijorată de starea deplorabilă în care ajunsese prietena sa. Trebuia să o ajute să depășească acest moment delicat, dar se simțea neputincioasă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de plâns, dar știa că lacrimile nu puteau să-i rezolve problemele. Câteva ore uită de toate, visele oferindu-i clipe de relaxare în care toate problemele se dizolvară. Se trezi tremurând în aceeași poziție în care adormise. Nu se învelise cu nimic, iar aerul rece și umed din încăpere o cuprinse ca într-o îmbrățișare haină, accentuând frigul pe care îl simțea de obicei. Pleoapele se desprinseră greu din cauza lacrimilor uscate de pe genele mari care umbreau ochii aceia de un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva nopții. Aș fi vrut să o iau În brațe, să-i spun cât de mult o iubeam, să-i vorbesc, În sfârșit, despre Otilia. Dar zăceam În cea mai strâmtă celulă cu putință, Învelită cu piele, Între pereții propriului meu trup, conștient și Încărcat de suferință, dar lipsit de expresie, nemișcat, incapabil de a comite vreun gest, oricât de mărunt s-ar fi vrut el. Nu mai simțeam nici furnicăturile de la Început, nici vâjâiala
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de culoarea acadelei a veiozei cu Cenușăreasa, fiica mea doarme, așa cum Îi place ei, goală ca un nou-născut. (Hainele, dacă nu pui la socoteală rochiile de mireasă sau de prințesă, constituie pentru ea o sursă continuă de enervare.) Când o Învelesc cu plăpumioara, picioarele-i zvâcnesc ca unei broaște de laborator. Încă de când era bebeluș, Emily nu suporta să fie Învelită. I-am cumpărat un sac de dormit din acelea cu fermoar, dar atât s-a zvârcolit În el și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu pui la socoteală rochiile de mireasă sau de prințesă, constituie pentru ea o sursă continuă de enervare.) Când o Învelesc cu plăpumioara, picioarele-i zvâcnesc ca unei broaște de laborator. Încă de când era bebeluș, Emily nu suporta să fie Învelită. I-am cumpărat un sac de dormit din acelea cu fermoar, dar atât s-a zvârcolit În el și și-a umflat obrajii precum zeul vânturilor din colțul hărților vechi, Încât a trebuit să mă dau bătută și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cincisprezece minute de stat la coadă În Toad Hall - imitații de gargui făcuți din polistiren gri - ajungem la casă și Paula comandă chifteluțe de pui pentru ea, Emily și Ben. Pe motiv că puiul are toate șansele să fie antibiotice Învelite În pesmet, mă hotărăsc să iau atitudine. Sugerez că ar fi mai bine ca cei mici să mănânce quiche În loc de asta, În cazul În care aceasta ar fi făcută din ingrediente provenind de la o fermă, și nu dintr-o eprubetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dotări, ba legănat de moș Ene, la marginea firescului, Întinzând mâna spre cerul luminos și prinzând, cu gingășie și delicatețe, două steluțe strălucitoare, așezându-le, cu iubire dureroasă, În părul mamei sale. Apoi, legănat de bunul moș al tuturor copiilor, Învelit de aripile ocrotitoare ale somnului copilăriei, Va se trezea pe tărâmul celui mai duios vis al vieții sale, când frumoasa-i mămică, Viorița, se plimba prin livada cu pomi Înfloriți, sub ninsoarea florilor alb-roze, iar el, fericit În brațele mamei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]