4,027 matches
-
geofizică a planetei. În magmă, la temperaturi de câteva mii de grade, unde nu există decât atomi, nicidecum molecule, orice ar conține scoarța topită se va omogeniza, iar compușii chimici vor apare doar În zona În răcire, pe unde magma țâșnește la suprafață; și iată și viața geochimică a planetei. Ei bine, acele locuri, de subducție a plăcilor tectonice, sunt sursa principală, poate 95%, a cutremurelor, pentru că e zona de acumulare lentă de tensiuni și eliberare bruscă a energiei acumulate; scoarța
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Focul rămâne mereu În exteriorul ecosistemului; Însă legat de acesta. Și se spune că, În timpul conciliului de la Niceea, din anul 325, viitorul sfânt Spiridon ar fi făcut o atare demonstrație: strângând o cărămidă, din ea s’a scurs apa, a țâșnit focul, iar În mână i-a rămas pământul; dar nici un cuvânt despre aer și eter, Elemente mai greu de observat de entuziaștii contemporani ai experimentului. Toate Elementele purifică, fiecare după feleșag. Apa spălând, dizolvând; Aerul vânturând; Pământul putrezind; Eterul sublimând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
suflet îmi meniră/ Un viu isvor de suferinți/ Ce nu mai conteniră 197. Sau: Viața mea curge uitând izvorul 198. Dinamismul vital al izvorului este vădit în Sara pe deal: Apele plâng clar izvorând în fântâne 199. (În variantă: arcuri țâșnind din fântâne 200). Cât privește oglindirea, își schimbă și ea valențele, implicând ca o confirmare a plinătății semantic-ontologice mitul lui Narcis: Și Narcis văzându-și fața în oglinda sa, izvorul,/ Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul 201. Dacă în legătură cu lacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
până la capăt atmosfera de teroare absurdă în care se desfășurau aceste procese publice de tip inchizitorial. Și cu atât mai puțin să-și închipuie ce evantai de trăiri, între lașitate adâncă și eroism naiv se consumau acolo, câtă mizerie umană țâșnea la suprafață! Ședința cu pricina, condusă de Florian Dănălache, a fost organizată în sala Floreasca, cea mai mare a Bucureștilor anului 1959. Erau "judecați" de colegi, dar și de studenți, profesorii Dionisie Pippidi și Mihai Berza (pe parcurs au apărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
el. Un sat cu multe dealuri și păduri, Să pleci de-acolo nu te-nduri, Să cauți melci, fragi și căpșuni Iar atunci când e căldură Intri-n pădure la răcoare, Stai la tulpină, jos, sub arbor Și vezi un iepure țâșnind Și te întrebi, cum a trăit Aicea, singur în pădure, Și, el să plece, nu se-ndură. Și din pădure strângi tu vreascuri, Nuielele ce cad uscate, Le strângi, și tu le faci un braț; Le duci acasă și faci
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
acestei Alma Mater. Magistrul coboară treptele, una câte una, sprijinindu-se într-un baston cu mânerul aurit și oprindu-se din loc în loc, spre a-și tampona ușor fruntea îmbrobonită și palidă. Când mai avem patru-cinci trepte până la dânsul, pe lângă noi țâșnesc, nerăbdătoare, se strecoară venind din urmă, două zvârlugi de studente înalte, subțiri, sprintene, zorind și țopăind ca niște căprițe. Urcă valvârtej, vrând parcă să pășească peste două trepte, deodată, grăbind și chicotind. Bătrânul le privește. Se oprește. Și se trage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe fondul căreia n-are cum să nu meargă de la sine ce pune la cale gândul lui. Se gândește și meditează concentrat. Oftează. Desface cu dinții capsa altei sticle de bere și umple paharele, chiar În momentul când Dacia roșie țâșnește În mijlocul curții și ocolește În viteză grămezile de nisip și balastru. Frânele scrâșnesc, iar Viorel sare pe ușă cu o secundă Înainte ca mașina să se oprească. Așa face mereu, exhibându-și virtuozitatea În fața oricui se nimerește În preajmă. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-se să zâmbească. Era zgâriat pe frunte și se grăbea spre noi, mai avea probabil să ne spună ceva Înainte să plece, dar Ortansa Îl Întoarse din drum. Se urcară amândoi În Dacia roșie, care demară ca din pușcă și țâșni pe poartă petrecută de lătrăturile haitei de câini. * Gheorghe Restoiu e și el scriitor. Știu că-i mai vârstnic decât mine cu cinci sau șase ani, iar până să ajungă director al Editurii Calende a condus un ziar județean și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cap. Ce dracu’ mai faci acuma?! Te-arunci În cap de la etaj?! Hai s-o ștergem mai repede până nu se face ziuă! Parcă mi-ar fi dat ascultare, aducându-și brusc aminte că nu mai e timp de pierdut. Țâșni În picioare trăgându-și pantalonii și sări Între birou și fereastră cu țeava ridicată În chip de sabie și măciucă, gata să desființeze tot ce-i stă În cale. — Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, bolborosea Îngrozit, ăsta s-a ascuns aicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dar, în ochi cu o ură ucigașă și pofta de a ucide.. arma lui trosni, lovindu-l pe Baltă în piciorul stâng. În același timp o rafală scurtă și milițianul căzu pe spate ciuruit... de sub caschetă parul negru, țigănos, îi țâșni afară, și rămase cu ochii sticloși spre cerul înstelat. Trebuia să-și schimbe locul.. știa că în urma lui veneau, în valuri, ceilalți. O rupse la fugă, mai mult într-un picior, până ieși din bătaia gloanțelor... și gâfâind, se opri
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în ceruri lăsând în aer și în suflet dâre tremurătoare. Despărțirea s-a lăsat în sufletele noastre, ca o piatră grea... După ea urma, ca după o lovitură de ghilotină... hăul... Am plecat luând cu noi, scânteia de viață care țâșnea din școala iubită, a Iermonahului Veniamin și din sufletul sfânt al trecutului. În urmă rămânea pustiul. Dar, gândurile, amintirile, într-un ultim efort, îmi mai aduceau o rază de lumină în inimă. ... În clipa aceea, atât de mult îmi doream
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o condamne. Uneori până și peisajul tomitan ni se arată în chip neobișnuit, ca să amintească faptele înspăimântătoare al căror teatru a fost. Atunci se-ntâmplă că și frunzele copacilor, praful, aerul, apa par să dea la iveală sângele acela ce țâșnește șiroind din mâinile ucigașe ale Medeei. Și tot atunci, din senin, începe să plouă: o ploaie blândă, curată, picurând ca o muzică pură ce izbutește să domolească tensiunea interioară a lucrurilor. N-aș putea să explic în alt fel euforia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
copiii din sat se strâng pe țărmul mării. Se așează fiecare pe câte o piatră sau pe nisip și se uită pierduți la apă. Rămân acolo, muți, să privească cum se închide la culoare albastrul acela vinețiu și urmăresc delfinii țâșnind printre valuri, îmbătați și ei de culorile sângerii ale asfințitului. Izbutesc să-mi dau seama de fericirea suverană ce domnește pe chipurile lor: e ca și cum între ei și mare ar exista o comunicare agonică de care eu rămân complet străin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
îmi pare o altă ipostază a zeului egiptean Osiris, a cărui învățătură o cunoscusem din papirusurile funerare răspândite în Grecia. E însă mai tolerant și mai viu. Flori de nufăr Observ mica băltoacă din grădina mea; într-o noapte a țâșnit un izvor care curge de atunci fără să se oprească. Pe neașteptate, în apa strânsă au răsărit albe flori de nufăr. Dimineața, albeața lor reușește să-mi infuzeze o vigoare nouă. Mă simt exact ca un zeu vegetal ce renaște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
într-o succesiune al cărei sens ar fi trebuit decodat de-un părinte. Pe pagina stângă din mijlocul ei, un prinț bălai îngenunchease în fața domniței din pagina alăturată. Mâinile lor se uneau sub corola unei flori. Petalele de mătase roșie țâșneau prinse-ntr-un arc de hârtia cerată. Înflorea, nemaivăzut, floarea aceea când deschideai cartea! Ceva mai plin de frumusețe, sensuri și dorințe nu aflasem în cercul orizontului natal. În casa copilăriei mele nu erau nici flori, nici cărți, nici declarații
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
schimbe atât realitățile cât și idealurile, ceea ce ar fi foarte dureros pentru majoritate. S-ar sparge în felul acesta stabilitatea sensurilor sub care membrii societății și-au așezat viața, potolindu-și în felul acesta noianul de întrebări ce stau să țâșnească în cazul fiecărui "posesor" de limbaj. * Muzica este un excelent mediu al trăirilor afective. O dovadă: anumite melodii interferează numai cu dispoziții afective bine determinate. (Din acest punct de vedere, afectivitatea este un rezonator muzical.) Forțând, putem utiliza formula: "Spune
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
din grupul preistoric de animale care au făcut legătura Între reptile și mamifere, ca și echidna (Tachyglossus aculeata). Ornitorincii nu trăiesc În captivitate În grădinile zoologice. Echidna (furnicarul țepos), cu aspect ca de arici, bot tubular, gura Îngustă din care țâșnește limba lungă și subțire cu care prinde furnicile și alte insecte, trăiește În gropile de la rădăcina copacilor sau În scorburile dintre stânci. În Australia se găsesc 700 de specii de păsări, dintre care 530 sunt considerate endemice, 70% sunt insectivore
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
busolă: Înalte de doi trei metri, acestea au forma 351 Referindu-se la râul East Alligator, ce străbate Parcul Național, Ludwig Leichhardt scria: „Am pătruns Într-o vale minunată, mărginită la vest, est și sud de dealuri abrupte și stânci țâșnind brusc din câmpia aproape lipsită de copaci, dar Îmbrăcată În cea mai luxuriantă vegetație (ibidem, p. 230). 352 Vezi 100 din cele mai frumoase parcuri naționale ale lumii. O călătorie pe cinci continente, Editura ALL, 2009. 353 Aduși de europeni
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
delicioșii ursuleți koala, ghemotoace pufoase, mai mult adormite, cu care facem fotografii În brațe, Într-un moment de trezire a acestora, lucru ce se petrece destul de rar pe parcursul unei zile, privim țepoșii echidnas, cu aspect de arici, gură Îngustă de unde țâșnește o limbă lungă și subțire cu care prinde insecte. De obicei echidna Își face culcușul În scorburi sau sapă pământul de la rădăcina copacilor. Ne Îndreptăm În grabă spre o pajiște mai Întinsă unde pășteau grupuri de canguri, cu ochii umezi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai interesante formațiuni stâncoase, Three Sisters (Trei Surori). La amiază, căldura devine de nesuportat; pe marginea șoselei, nici un petec de umbră, doar câte o tufă pitică, nemișcată În aerul fierbinte. Numai din când În când, un cangur sau o șopârlă țâșnesc de-a curmezișul șoselei. La Întoarcere călătorim cu Scenic Railway (Calea Ferată Pitorească), cea mai abruptă cale ferată din lume, ce coboară spre un defileu Împădurit. Experiența este de excepție, plină de senzații tari, incandescente. Drumul Începe să coboare din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
453. Gheizerul a devenit inactiv, doar peste trei ani, atunci când nivelul lacului Tarawera, din apropiere a scăzut datorită străpungerii unei bariere naturale. Câmpia gheizerelor cuprinde șapte gheizere active, „cel mai spectaculos este Penajul Prințului de Wales, un gheizer triplu care țâșnește până la o Înălțime de 12 m și este urmat imediat de jetul gheizerului Pohutu, care ajunge la 30 m”, asociindu-li-se ochiuri de noroi care clocotesc. La 24 de km sud-est, la Waiotapu, se află gheizerul Lady Knox, al
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la câteva obiective de o mare valoare istorică, religioasă și militară: mormântul Gojong, Templul Sinheung-sa din secolul al VII-lea (653) și Fortăreața Kwongumsong (epoca Silla). În Parcul Național, de pe muntele Seorak ne Încântă frumusețea peisajului, piscurile de granit ce țâșnesc din dese păduri de arțar și pini. După o noapte petrecută la Andong, continuăm drumul la Templul Oksan Sowan, 567 dedicat filosofului antic Confucius, cu Dosan-seo-won, școala confucianistă fondată de celebra Yi Hwong (1501-1570), cunoscută sub numele de scriitoarea Toegye
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și budhiști ai remodelării sufletelor pierdute, India pare să fie tărâmul muzicii carmice a meditației către bucuria veșnică și către căutarea Luminii Adevărului care fluidizează benefic contrastele muribunzilor. În fond, Gangele și Indul - aceste smaralde supravegheate de sacralitatea Muntelui și țâșnește din ghețari deja primitoriau darul de a ști să aline refugiul remușcării unor asceți și pelerini retrași la limita subzistenței, a unor fachiri sau călugări cerșetori și chiar a unor yoghini care-și rostesc sensul durerii. Cu toții știu să-și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pună hainele pe cuiere și să nu uite nimeni numărul cuierului, ca să-și găsească haina după baie. Lumea s-a dezbrăcat, a fost introdusă În „baie”. Ușile au fost zăvorâte și din dușuri, așezate la Înălțimi considerabile, În loc de apă a țâșnit gazul mortal. Cu totul altfel s-a petrecut cu cei care, după sosire, au ajuns În lagăr și au primit haine de deținut. Față de ei nu s-a ținut secret faptul că au ajuns Într-un lagăr de exterminare. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
templele solare din America Centrală și de Sud, din Egipt, care copiau Atlantida și pe cele ale continentului Mu, cel al lui Solomon, romane și elene, din Persia și India supuse marilor gânditori, posesori ai ciocanului lui Thor care făcea să țâșnească din cer focul, trăznetul lui Jupiter, chemarea lui Hiram, puterea soarelui asupra lunii, a ființelor inițiate sub foc asupra celor născute din apă. "Mă refugiez în toate refugiile pure,/ O, voi, părinți care rătăciți în hora existențelor succesive,/ Îmbrăcând forme
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]