KorAP: Find »[drukola/base=țipăt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...139 140 141 ...169 >

4,216 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

celulă, dar se izbi de Vincennes. Un Jack Tomberon șocat - sacoul lui din cașmir se murdărise de sînge. Îl doborî pe golan cu un dublu croșeu executat ca la carte. Exley ieși În fugă din blocul de detenție. Urlete, strigăte, țipete - mai rău decît o mie de sirene de cod 3. Stens scoase la iveală o sticloanță de gin. Bud Îi și vedea pe toți cei aflați acolo trimiși la munca de jos, În cartierul negrilor. Ridicat pe vîrfuri, avu parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
apăsă pe butonul motorului. Motorul scoase un scrîșnet sinistru. Bud Îndesă mîna cu cuțit a poponarului În gaura de evacuare. Crrrr... chiuveta aruncă afară sînge și așchii de oase. Bud Îi trase afară mîna - mai puțin degetele lipsă. Crrr... Un țipăt de cincizeci de ori mai puternic. Cioturile puse pe ochiurile plitei, apoi În frigider, unde sfîrÎiră. — DĂ-MI NENOROCITA AIA DE AGENDĂ! urlă Bud pe fundalul zgomotului făcut de malaxor. Gilette, cu ochii dați peste cap: — Sertar, lîngă TV... ambulanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
R. Navarette, 408. Înăuntru, cu haina Înfășurată În jurul armei. Un hol lung, lift cu ușă de sticlă, trepte. Urcă treptele. Nu-și simțea propriii pași. Ajunse la al patrulea nivel: nimeni la vedere. Numărul 408. Lăsă jos haina. MÎnat de țipetele lui Inez, deschise ușa cu o lovitură de picior. Patru bărbați mîncau sandvișuri. Jones și Navarette la o masă. Fontaine pe podea. Sugar Coates se scobea În dinți, lîngă fereastră. Nici o armă la vedere. Nimeni nu mișcă. Auzi niște sunete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
tot acest noian de informații nu putea răzbate pînă la el. Se căzni să audă „Lynn Bracken“, dar fără alte conotații. PÎcla din jur se făcea tot mai neagră. Mickey Cohen, 1953, de ce ai fugit...? Sfîșie vălul pentru acel nume. Țipete care Îl făcură să se cuibărească În ceva moale. Peste tot În jurul lui fotografii ale lui Lynn. Lynn, blondă și curvă, brunetă și ea Însăși. Lynn despre legătura lui cu Inez: „Poartă-te frumos cu ea și scutește-mă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
În vestă, unul aiurea. Jack fu Împins de recul Într-o masă, se redresă și ochi. Plonjon peste masă, Patchett se repezi spre el, două focuri În gol, de aproape. Patchett În fața lui, cuțitul scos, o lovitură aplicată orbește, un țipăt, lama Înfiptă În ceva. MÎna stîngă a lui Patchett țintuită de masă. Încă un țipăt. MÎna dreaptă se arcui, țintînd În ea o seringă. Seringa aproape, Împunsătura... imediat ajunse undeva, Într-un loc plăcut. Focuri de armă, puternice. „Nu, Abe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
ochi. Plonjon peste masă, Patchett se repezi spre el, două focuri În gol, de aproape. Patchett În fața lui, cuțitul scos, o lovitură aplicată orbește, un țipăt, lama Înfiptă În ceva. MÎna stîngă a lui Patchett țintuită de masă. Încă un țipăt. MÎna dreaptă se arcui, țintînd În ea o seringă. Seringa aproape, Împunsătura... imediat ajunse undeva, Într-un loc plăcut. Focuri de armă, puternice. „Nu, Abe, nu, Lee, nu!“ Flăcări, fum, se Îndepărtă rostogolindu-se de suferință, ca să poată să iubească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Îl Întîmpină la fața locului - o casă imitînd stilul Tudor, iluminată de faruri, cu mașini de poliție și mașinile de la laboratorul criminalistic trase pe gazon. Ed veni În goană. Fisk Îl puse la curent, vorbind telegrafic: — O vecină a auzit țipete, a așteptat jumătate de oră, a sunat. A văzut un bărbat ieșind În fugă, urcat În mașina lui Billy Dieterling, luînd-o din loc. A intrat Într-un copac ceva mai Încolo. Jos din mașină. A luat-o la goană. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
lîngă obstacol. Megafon: — Biroul Șerifului! Identificați-vă cu parola! Liniște. Trecură zece secunde. Bud se uită la geamul locomotivei și văzu trecînd o nălucă albastră - culoarea docului uniformei de pușcăriaș. — Biroul Șerifului. Identificați-vă cu parola! Liniște, apoi un fals țipăt de pasăre. Oamenii cu gazele aruncară grenadele În ferestre. Acestea sparseră geamurile și lunecară printre bare. Pușcașii luară cu asalt vagonul al treilea. Traseră În plin și doborîră ușa. Fum, țipete. Cineva strigă: — Acum! Fumul ieșea prin ușă. Oameni În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Șerifului. Identificați-vă cu parola! Liniște, apoi un fals țipăt de pasăre. Oamenii cu gazele aruncară grenadele În ferestre. Acestea sparseră geamurile și lunecară printre bare. Pușcașii luară cu asalt vagonul al treilea. Traseră În plin și doborîră ușa. Fum, țipete. Cineva strigă: — Acum! Fumul ieșea prin ușă. Oameni În kaki alergau prin el. Un lunetist nimeri un tip, dar cineva strigă: — Nu, sînt ai noștri! Polițiștii se năpustiră În vagon - măștile pe față, puștile ridicate. Jack Îl apucă pe Bud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Înăuntru. Scoase pistolul luat de la Bud White și intră. Într-un colț David Mertens tremura. În Încăpere era foarte cald - omul nădușea, năclăindu-și hainele pline de sînge. Își rînji dinții la el și gura i se strîmbă Într-un țipăt sinistru. Ed Îi aruncă pastilele. Acesta le Înhăță și le Înghiți, Înecîndu-se. Ed ținti spre gura lui, dar nu putu să apese pe trăgaci. Mertens se uita țintă la el. Ceva straniu se Întîmpla cu timpul: Îi lăsase singuri. Mertens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

acoperiș, fărâmând ce nu fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
acoperiș, fărâmând ce nu fusese fărâmat, pătrunzând prin ferestre; înfiorându-se și de glasurile care dintr-odată au început să ajungă până la el, nimic distinct, doar câte o vorbă sau și mai puțin, un oftat sau doar icneli, ca niște țipete înfundate, atunci când solzii înfierbântați se fărâmau de caldarâm, urmărind cu privirea și pâclele de fum, la început doar rotocoale și colaci negri deveniți acum o masă mai mult cenușie, ca o pânză, cu forme schimbătoare în fiecare clipă sub colții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
sfârșit tălpile goale din nisipul umed, am început să merg, m-am învârtit odată sau de două ori cu vasul în brațe, și el râdea înăuntru, și dintr-odată am auzit și vuietul mării, care nu existase până atunci, și țipătul pescărușilor, care nu se vedeau, și mi se părea că nu există decât vară în jurul meu, oricât de rece ar fi continuat vasul să fie și că lumea e toată a mea și am știut că sunt fericită. Dar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
clipa următoare am încremenit înspăimântată din nou, pentru că îndată ce gândisem tot ce gândisem, mâinile mele erau goale, degetele mele pipăiau aerul inutil, nu existau nici vas, nici desene fantastice, nici sufletul lui, nimic, absolut nimic, nu se mai auzeau nici măcar țipetele înfiorătoare ale pescărușilor și vuietul mării, totul era pustiu și încremenit și am fost convinsă că nu există ceva mai incredibil de dătător de spaimă pe lume. M-am trezit lac de sudoare. Exact așa mă simt, ca în visul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

stomac: părea că fusese totuși prea optimist în privința stării ei și poate că se pripise sugerând să fie acceptată la petrecerea familiei. Nereușind să deslușească nimic inteligibil din mormăelile și șușotelile ei întretăiate, tușise politicos și drept urmare Tabitha scosese un țipăt de spaimă, se auziră foșnete violente în tufișuri și peste câteva secunde apăru și ea, desprinzându-și nervoasă crenguțele și ciulinii de pe haine și abia reușind să articuleze din cauza șocului. — Eu... Morty, nu știam că... eu doar... N-am vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
dintr-odată se aude o pocnitură: zgomot de oase strivite și sfărâmate. Hilary urlă de durere și fratele ei își ridică talpa și ia calm moneda de pe jos, satisfăcut. Pe dușumeaua camerei de copii e sânge. Hilary îl vede și țipetele ei devin tot mai ascuțite și mai sălbatice până când sunt suficient de puternice pentru a o trezi și pe bona Gannet din letargia produsă de cacao. La parter, petrecerea este în toi. Oaspeții și-au domolit foamea cu o supă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
pulover de lână începuse să geamă încet, rostind O, Doamne, Doamne, Doamne, Doamne - când dintr-odată luminile din vagon s-au stins și ne-am cufunat în beznă totală. La câțiva metri de mine o femeie a scos un mic țipăt și s-a ridicat un nou val de exclamații și văicăreli. Era o senzația îngrozitoare - pe lângă că eram imobilizați, nici nu mai vedeam nimic, deși cel puțin eu aveam mulțumirea de a nu mai fi nevoit să mă holbez la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
am bâjbâit prostește un secol - atât mi s-a părut - cu cheia în broască, până am observat că scosesem altă cheie din buzunar. Apoi, când în sfârșit am deschis ușa și am dat să intru, Fiona a scos brusc un țipăt - ceva între o respirație întretăiată și un strigăt - și a sărit în fața mea, apucându-mi brațul ca să mă tragă cu ea înăuntru și trântind ușa, de care s-a rezemat apoi, gâfâind. Ce este? Ce s-a întâmplat? — Era acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
administrației de a închide patru săli de operație imediat după Crăciun, și să revină ea, dacă se poate, după o săptămână când se vor lămuri lucrurile. Nu-mi mai puteam stăpâni enervarea când mi-a povestit și fără îndoială că țipetele și bătăile mele din picioare au zguduit-o mult mai mult decât călătoria agitată cu taxiul și cele trei sferturi de oră irosite în lipicioasa harababură din sala de așteptare a clinicii. Presupun că îmi pierdusem exercițiul crizelor. Oricum, acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
înfrunte familia? Își aranjă părul, își netezi sacoul și verifică dacă nu avea șlițul descheiat. În cele din urmă, observând că unul din șireturi de desfăcuse, îngenunchie să-l lege. Era în această poziție de numai câteva secunde când auzi țipătul unei femei în spatele lui. — Păzea! Pentru Dumnezeu, păzea! Se răsuci și văzu armura care ținea securea prăbușindu-se încet peste el. Țipând speriat, se aruncă în față, doar cu jumătate de secundă înainte ca tăișul venerabilei arme să se înfigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
calm spre ea. — Intră, scumpa mea fiică, spuse el. Hai, intră și ți se va explica totul. În clipa când Hilary înaintă și deschise ușa până la capăt, auzi brusc un zbârnâit deasupra capului. Uitându-se în sus și scoțând un țipăt scurt, zări pentru o fracțiune de secunde un pachet voluminos agățat la capătul unei funii căzând spre ea: un pachet compus - deși nu va ști niciodată - din toare ziarele la care avusese rubrică permanentă în ultimii șase ani. Dar înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

riduri din jurul ochilor adâncite cât niște tranșee. În sfârșit, În sfârșit, au chicotit amândoi, s-au Întors spre noi și au rostit Într-un glas: — O să avem un copil. Și În cameră s-a făcut lumină. Și s-au pornit țipetele. Și Îmbrățișările. Mama a sărit În picioare cu atâta iuțeală, Încât a dărâmat scaunul, care la rândul lui a lovit un ghiveci cu un cactus, care a rămas proptit În ușa glisantă de sticlă. Tata a Înhățat-o pe Jill

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
formând nebunește numere de telefon pe interior și aproape zbierând În receptor: „Vine - spune la toată lumea!“ Mi-au trebuit nu mai mult de trei secunde să mă năpustesc prin coridoare și să depășesc departamentul de modă, apucasem deja să aud țipete Împanicate: „Emily a zis că e pe drum“ și „Miranda vine!“ și, mai ales, un urlet neomenesc: „S-a Întooooooooors!“ Asistenții aranjau de zor hainele din mini-expoziția vestimentară de pe coridor, iar redactorii dădeau fuga În birourile lor, unde am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
care trebuia să fac așa ceva. Când coada era terifiant de lungă, ca astăzi de exemplu - când șerpuia de jur-Împrejurul tejghelei și o pornea Îndărăt - m-am simțit Încă și mai prost și am știut că o să plec cu urechile Împuiate de țipete. Inima Îmi bătea cu putere și-mi simțeam deja ochii grei și uscați. Am Încercat să uit că asta era viața mea, că pentru asta petrecusem patru ani lungi memorând poezii și analizând proză, că ăsta era rezultatul notelor bune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

expresie care-i plăcea și-o folosea des. Apoi se auzi un bîzÎit plîngăreț ca de țînțar - era tot ce ajungea la ele din răspunsurile nevestei. Dă-o-ncolo, Helen! spuse Julia dezaprobator. Helen reveni supusă În cadă. Uneori, dacă țipetele Începeau cînd era singură, mergea pînă acolo Încît Îngenunchea pe covor, Își ținea părul cu mîna și-și lipea urechea de podea. „O să sfîrșești ca eunucele alea cretine de la etaj!“ Îl auzise proferînd Într-o zi. Nu-i spusese asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]