60,912 matches
-
și-a exhibat suficient glezna spre folosul meu, rotind-o și arătând convingător că are deasupra ei exact cantitatea de puf care o face sensibilă la respirație Îchiar și a ei în anumite momente de contorsiune), i-a declarat băiatului așezat șovăielnic în fața ei Îbăiat atât de insignifiant, încât a trebuit să ies și să reintru de câteva ori pe terasă ca să mă forțez să-l văd): Știi că eu pot să deschid sticle cu ochiul? ...și, scoțând de undeva o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Toate manechinele aveau degete lungi, exact ca ea. N-am văzut niciodată manechine de vitrină cu degete butucănoase, iată o reflecție ce ar merita fragmentată într un text îmbucătățit abil, dacă m-aș pune pe scris. Reapărută negrăbit, s-a așezat lângă mine și mi-a turnat cu un gest sigur, fără să ridice degetul mic. Până și unghiile îi erau brusc convingătoare, nici măcar foarte lăcuite. — Zi-mi cu fragmentarul. Păi uite, i-am zis, e o scriitură făcută din fulgu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
snopul de chei o lungă brazdă scârțâită pe capotă, de-a latul ușilor, de la coadă la bot. De când lo cuiesc acolo, burghezii obsceni au început să se parcheze decent. Nimeni nu-mi bănuiește partea de umbră. Intrăm și-l vedem așezat la masă în fundul sălii. Când ajungem lângă el, se ridică. îmi strânge mâna, iar pe Tina o sărută pe obraz. — Aștepți de mult? Dialogul ăsta are un aer mult prea normal. Văd deja că omul, deși are un inel de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
strânge mâna, iar pe Tina o sărută pe obraz. — Aștepți de mult? Dialogul ăsta are un aer mult prea normal. Văd deja că omul, deși are un inel de argint pe degetul mare, nu e pus pe fantezii trioliste. Ne așezăm în fața lui, iar eu îi spun: — Vino mai aproape. își trage scaunul spre mine, privindu-mă în ochi. Ai lui sunt de culoarea muștei strivite. Crezi că e vreun fel de duel? îi zic. — O iubesc pe Tina, îi iese
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
șale. — Semeni cu o dansatoare etruscă, îi strig, deși, așezat cum eram, aveam fața la nivelul pieptului ei. Nu înțelegea ce țipam, dar o privea fix pe Melissa. — Semeni cu o dansatoare etruscă, i-am mai răcnit o dată. S-a așezat și ne-a privit pe rând. — Asta-i cea mai tâmpită frază de agățat pe care am auzit-o vreodată. — Du-te după cocktailuri, mi-a ordonat Melissa. Când m-am întors de la bar își șușoteau ceva râzând și compunând
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a auzit din stradă. în stradă a zburat Pop, aruncat prin ușă de tatuați, care strigau: „Ești nebun, tataie“, și „sună, mă, la poliție, să-l ia pe ăsta la balamuc!“. Pop s-a ridicat, s-a scuturat, s-a așezat pe banca din stația de autobuz și a spus calm: — N aveți ieșire în spate. Eu stau aici. Și vin și mâine. Și poimâine. Nu mai am altă treabă. Aștept. Anka Butt — „Butt“ e de la Butnaru, mi-a zis, dar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a informat pe chelnerul cu șorț călcat. E un adorabil, iar azi e ziua mea. — Mademoiselle a bien de la chance, a susurat obsechios cheliosul. — Champagne! a clamat Odette, trântindu-se la masă și făcându-mi semn cu bărbia să mă așez în fața ei. M-am așezat, iar ea a scos spre mine un vârf de limbă, fericită. Cu maniere de confesional, chelnerul și-a frânt mâinile și i-a prezentat lui Odette un zâmbet la fel de larg ca al ei: — Pot să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
șorț călcat. E un adorabil, iar azi e ziua mea. — Mademoiselle a bien de la chance, a susurat obsechios cheliosul. — Champagne! a clamat Odette, trântindu-se la masă și făcându-mi semn cu bărbia să mă așez în fața ei. M-am așezat, iar ea a scos spre mine un vârf de limbă, fericită. Cu maniere de confesional, chelnerul și-a frânt mâinile și i-a prezentat lui Odette un zâmbet la fel de larg ca al ei: — Pot să îndrăznesc să-i cer domnișoarei
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-se figura. Mulțumesc pentru compliment, dar credeam că se vede că sunt majoră, nu? Zâmbetul odiosului personaj s-a făcut și mai prietenesc. — E că... în realitate... politica stabilimentului este să verificăm ziua de naștere. Știți, oricine poate să se așeze și să spună „azi e ziua mea, șampanie!“ — Nu se vede că sunt fericită? — O, fericirea de a fi cu Monsieur ar ajunge, sunt sigur, pentru a urca moralul oricui. Dă-i cartea de identitate, i-am zis, iritat. Mi-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
scuipat băga țiga nul în burduf. Când trecea printre noi cu cimpoiul, rădea tot pe la mese cu jetul ăla puturos. La belgieni le-a plăcut. L-au pus pe Cancer să l invite pe țigan la o țuică. S-a așezat lângă noi, a mulțumit de pahar, l-a băut, după care a-nceput să se hlizească. — Lucrez la morgă, zice. Și începe să povestească. — Era odată la noi un omuleț. De treabă, n am ce spune. Stăteam și ne uitam
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
trăgeau la noi, cred că îi gonea duhoarea de la cimpoi, îl uitase belgienii la mine. Manciuzdă era beat. M-a ciupit și s-a întins să doarmă îmbrăcat. Un timp m-am uitat la el așa, cum doarme. Stă team așezat lângă el și strângeam cimpoiul în brațe. Horcăia cu gura deschisă. Și-odată mi-a venit așa, m-am lăsat peste el și i-am băgat țevoiu’ de la burduf în gură, pe gât. Am apăsat mult în gâtul lui, cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe insula lui, dar dispune de încărcătura unui vapor care transporta tot ceea ce-i trebuie pentru a construi o lume nouă, fără ceilalți, o lume de abundență solitară, și de satisfacția unei capturi nemeritate. Châm. Intră. Iulian îl ascultă, se așeză modest și-i povesti visul său din ajun, cu arătările care-l cojeau și-l îmbucătățeau mărunt-mărunt fără să se uite la el, cu un aer așa, nonșalant. Gaspadin dădu din cap, mustăcind: — Ăștia sunt arhonții, Julien, paznicii vămilor cerești
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
îs tot români, da’ nu vorbesc. Și te mănâncă. Și ce înseamnă asta? întrebă încordat Celebi. — Nimic, taică. Și după proferarea acestui mare adevăr, cum că nu e sens care să cuprinză Sensul, se îndreptară zgribuliți spre casa preotului, unde, așezați lângă o țuică fiartă ce avea să le alunge din oase frigul mult prea aspru pentru acel început de primăvară și prim Paște al Revoluției, își urmară sporovăiala, cu îngăduință și de o parte, și de cealaltă. Când umbrele înserării
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lemn, pierit, chircindu-se de frig. Era mulțumit că pregătise totul și că avea să plece „pe teren“, așa încât nu-și mai aminti cum în copilărie se temea să meargă noaptea în closetele de țară. De fiecare dată când se așeza acolo, încerca senzația neliniștitoare că cineva îl pândește de jos, din hazna, gata să-l înșface cu degete unse și să-l tragă în adânc. Atunci se strângea, închipuindu-și mușcătura. Toată spaima i se concentra în puțina carne ce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
din alea cu țâțe conice împinse înainte care ornau prora corăbiilor antice. Mi a văzut privirea. A rămas așa, între cearșafuri, mâinile la spate, ciungă o clipă. — Semăn cu Manneke? Manneke sau Manneken Pis, așa îl botezase ea pe omul-trunchi așezat pe tejgheaua micului magazin de antichități de lângă minaret, la colțul cu Chicken Street, de unde îi cumpărasem șalul obscen de scump. Tocmai se înfofolea în șal într-un mod ce n avea nimic de-a face cu felul îngrijit în care
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
medievali ajunși aici. Miel ce crește pe tijă înaltă care, când se înmoaie, devine cordonul lui ombilical... Apoi, mielul paște împrejur cât îl lasă mațul ce-l ține priponit... Când termină de păscut iarba din cercul în care trăiește, se așază chincit și ncepe să moară... A făcut o pauză. — Mielul vegetal. Călătorii voștri descriau de fapt tijele de bumbac, văzute de departe. Leila râdea cu un râs nou, pe care nu i-l știam. Noaptea la hotel, făcând amor, mi-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
un firicel de fum, tăind în două părți aproape egale petecul de cer fixat, prin câteva stele palide, în vârfurile crengilor... Nevăzute, broaștele își transmit de la una la alta semnalele inconfundabile, întregind sonor atmosfera, iar cei doi bărbați din barcă, așezați spate în spate, aruncă din nou undițele, apoi aprind câte o țigară. La picioarele lor se zbat, deja, câțiva carași și bibani, încercând - fără nicio șansă de reușită - să revină în mediul acvatic din care au fost extrași. Gurile se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
borfaș mărunt, lipsit de pretenții, fascinat de portofele șutite și de poșete săltate cu tupeu), îl face pe celălalt bărbat să se răsucească pe jumătate. Apucă sticla și, după ce îi șterge gura cu mâneca, înghite cu poftă. Înșurubează dopul, o așază din nou pe fundul bărcii și aruncă mai departe un biban care avea tendința de a i se urca pe bocanc. Te-ai prostit, Tică, de un` să vină peștele de aur, ăla apare numai în bancuri, nu știi? Am
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un briceag - elvețian, mi l-a dat unu` care avea o datorie, în armata elvețienilor numa` cu așa ceva se umblă, taie și firu` de păr -, apoi fixează o tablă pe niște pietre, deasupra jarului, o lasă să se încingă și așază peștii pe ea, murmurând caras, biban, caras, biban, caras, biban, ca la riț, Tică, numa` la riț mai vezi așa ceva. Ia mai dă sticla aia... După ce înghite, i-o pasează lui Tică. Stau amândoi turcește, alături de jarul care face apeape
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să-i sară afară din stomac. Îl ia pe Baron pe după umeri și începe să fluiere. Când aud că se apropie o mașină, se întoarc și îi fac semn să oprească... Urcă repede, dau bună dimineața șoferului și, după ce se așază, se uită unul la celălalt, uimiți. Li se pare sau nu, dintr-o pungă de plastic vine un miros puternic de gogoși... Tică înjură și aprinde țigara, iar șoferul începe să le spună un banc porcos, strîngând volanul cu niște
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
gură o sticlă cu bere, scoasă dintr o ladă frigorifică roșie, cu capac alb, 330 mililitri, gândise, de ce nu 500, n-ar fi mult mai convenabil?, iată și poarta cetății medievale, păzită - de la ora cutare la ora cutare, conform programului așezat la intrare, însă acea hârtie prinsă în rame subțirele nu se mai vedea, poate că nici nu fusese vreodată acolo, cu toate că ar fi putut să bage mâna în foc că o văzuse și o citise, în grabă de străjeri înalți
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mele, un aparat bătrân în care introduci filmul, te face să simți mult mai bine ceea ce fotografiezi, cel puțin asta este părerea mea... Îl fascinau scuturile oștenilor, mari, dreptunghiulare, pline de ținte, împărțite în patru sectoare, două albastre, două albe, așezate în diagonală, clic, clic, chiar se întrebă cât de greu putea fi un astfel de scut și cum ar fi fost să pornească tocmai el la atac, cu o sabie în mâna dreaptă - și cu aparatul agățat de gât, hai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pur și simplu o hârtie îngălbenită, făcută sul, sigilată cu o pecete plină de înflorituri. Un răvaș pe care călătorul prăfuit ar fi trebuit să îl scoată de la piept sau din cizmă sau... Un cap - freză ciufulită, plete negre, lungi, așezate pe umeri lați, ascunși sub o geacă de blugi decolorată - se ivi din spatele șevaletului. Prima oară când am pățit asta m-am trezit lângă Zidul Chinezesc. Era în construcție, se murea pe capete, am pictat câteva peisaje extrem de interesante, însă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
face loc unui convoi alcătuit din patru căruțe care duceau butoaie pântecoase. Clic, clic, chipuri aspre, riduri adânci, de bărbați învățați cu greul, pregătiți încă din copilărie pentru o viață dură, plină de lipsuri și pericole. În urma căruțelor, opt soldați, așezați pe două rânduri, mergând ordonat, cu sulițele în mâini, avangarda unei trăsuri de la fereastra căreia privea zâmbitoare o fetișcană. Clic, clic, păr blond, lung, ondulat, o față albă, rotundă, privirile li se intersectează pentru câteva secunde, ba nu, mi s-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
timpuri, vremuri?), îmbrăcat sport, cu creierul chircit sub șapca aceea de baseball, fotograful a făcut pasul. Unul singur, ca și cum ar fi sărit peste o linie trasată pe trotuar, cu creta. A ridicat piciorul, l-a împins înainte, apoi l-a așezat pe pământ. Și gata... Dacă veți întreba și ce s-a întâmplat cu el, vă voi spune (sunt sincer, nu am niciun interes să vă mint) că nu știu. Poate că fotografiază și azi, clic, clic, clic, lumile prin care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]