13,876 matches
-
loc sertarul, în care apucasem să văd câteva caiete cu grijă aranjate și mai multe teancuri de scrisori legate cu șnur alb. Răspunsesem aproape fără să vreau acestui impuls, așa că nu-mi mai rămăsese altceva de făcut decât să mă abandonez contemplării celor câteva fotografii înrămate atârnate pe pereți. Erau toate în alb - negru și o înfățișau pe Alexandra Milea, așa cum o cunoscusem cu mulți ani în urmă. Chiar la capătul patului, foarte scund și surprinzător de îngust, era aninat un
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
strângând împreună cu servitoarea veselă și tacâmurile folosite, a căror varietate și număr mă impresionase. Sosirea mea chiar în acel moment nu cred că îi convenise și, deși o salutasem respectuos, scuzându-mă pentru vizita la o oră nepotrivită, ea își abandonase brusc îndeletnicirea, apoi, cu o mână în șold, mă întrebase cu un aer ironic: Ce mai faci, boierule? Cuvintele ei mă ofensaseră, în mintea mea noțiunea de boier se asocia numaidecât cu imaginea lui Stroie Orheianu și a altora că
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
se întăresc și cum tresaltă la fiecare atingere. Gloria își lăsă mâinile libere pe lângă corp și se zvârcolea în pat de plăcere pătrunsă de senzații care o transfigurau. Se afla sub greutatea corpului lui Ștefan, care pusese stăpânire peste reduta abandonată fără prea mare luptă. Se considera deja învinsă de posesia din ce în ce mai insistentă a celui care îi controla voința. În timp ce buzele gurii îi alerga pe corpul femeii, pe gât, loburile urechii, pe sâni sau în zona ombilicală, cu mâna stângă cobora
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
universul material peste legile fizicii impuse la Big Bang (cum putem vedea în orice situație de la suferința umană, lanțul trofic, sau la univers), aceste legi reprezentând condițiile pentru apariția și dezvoltarea vieții și a omului. Însă atunci omul este aruncat, abandonat în această lume a suferinței și morții, prin neimplicarea lui Dumnezeu în viața omului. Dacă universul și condiția umană (ca specie) au o substanță și un determinism (spațiu, timp, determinism biologic, genetic), deci la nivel macro esența precede existența, la
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
derulează prin fața privirii. Până și miresmele și zgomotele și imaginile, chiar și tăcerile îți devin cunoscute și trăite de tine, într-un straniu deja-vu, dintr-o altă existență, dacă ar fi să crezi în teoriile budiste. Destul de ciudat. Parcă ești abandonat în plin fabulos, într-un fel de labirint vegetal în care, după ce colinzi până la sfârșeală coridoarele întortocheate, în căutarea ieșirii salvatoare, constați că ai mai fost cândva pe acolo, și peisajele îți sunt vag cunoscute. Însă firul Ariadnei îl deține
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
a sucit rău de tot capul propietarului. Nu este zi de la Dumnezeu să nu văd pe scaunul “mortului” câte un proces-verbal. Acu’, de curând, a fost adusă de o salvare de mașini boțită ca o armonică iar “stăpânul”, în loc să o abandoneze la fier-vechi și să mă ia pe mine la treabă, a reparat-o bec la o clinică-service. Eu am tractat-o. La întoarcere m-a condus un începător. Propietarul s-a întors cu “iubita” lui. Uneori am încercat să mă
DACĂ LUCRURILE AR CUVÂNTA... de LICĂ BARBU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342129_a_343458]
-
fum. muzele îmi dispăruseră speranța se tăiase ca o maioneză ah șireata mă atrăgea spre pierzanie. „ingrato te voi hrăni îți voi da apă te voi duce la distracții unde desfrâul și promiscuitatea sunt la ele acasă încât mă vei abandona fără să fie nevoie să te izgonesc. eu imi iubesc soarta plină de obstacole îmi place să lupt să sufăr s-o iau de la capăt să visez să zbor tu nu ai ce căuta la ușa mea.” Referință Bibliografică: Elegie
ELEGIE DESPRE MOARTE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342165_a_343494]
-
și el spatele. Manevră utilă în continuarea ronțăirii chipsurilor. Evident că, își aruncă privirea peste umăr încetând o clipă ronțăitul. Fane revine în luptă căutând reculegerea în gânduri. O secundă, două ... - Băi, nu mai pot!!...Îl simt în ceafă. Renunț! - abandonă el lupta dărâmând piesele. Mai bătut, și gata! Mă dau predat că altfel mi se strâmbă logica ... Nu înțeleg cum pot să pierd din cauza unor chipsuri?...Ia-ți banii pe pariu și cumpără-ți papuci! Să ai cu ce juca
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
în integralitatea ei, în unele cazuri, ori fragmentar, în alte cazuri, a unor scriitori reprezentativi ai Vrancei, nu este tocmai ce mi-am dorit. În primul rând, cartea ar fi trebuit să înceapă cu Varlaam din Boloteștii Vrancei, dar am abandonat ideea, date fiind slabele mele competențe în materie de literatură veche. O altă mare absență este, fără îndoială, Irina Mavrodin, poetă, eseistă, traducătoare performantă, respectată atât la Paris, cât și la București, ce și-a recunoscut fibra vrânceană în convorbirile
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
părinții ei și ceilalți locuitori ai orașului. Asistă neputincioasă la moartea părinților și probabil își aștepta propriu sfârșit când soarta intervine și o îndepărtează în condiții inexplicabile de trenul morții, într-un moment în care acesta este oprit pentru a abandona trupurile fără viață. Maia începe o nouă viață, într-o șatră de lăieți care o adoptă, dându-i o nouă identitate și un nou nume. În vremurile tulburi care se așternuseră însă peste Pământ, noua identitate nu o scapă de
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
tentației, își lipi buzele de ale ei, așteptând ca următorul pas să-l facă fata. Văzând că acest lucru nu se întâmplă, continuă să tatoneze, să se înfrupte. Ușor, ușor gura îi era acaparată de pasiune, frământată, până când ea se abandonă în brațele lui. Dalia simți cum o ridică ușor și se deplasează către digul pe care tocmai el îl abandonase când o văzu ieșind din apa mării, unde o coborî dar nu-i dădu drumul din brațe. - Ce faci? Șopti
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
se întâmplă, continuă să tatoneze, să se înfrupte. Ușor, ușor gura îi era acaparată de pasiune, frământată, până când ea se abandonă în brațele lui. Dalia simți cum o ridică ușor și se deplasează către digul pe care tocmai el îl abandonase când o văzu ieșind din apa mării, unde o coborî dar nu-i dădu drumul din brațe. - Ce faci? Șopti nedumerită? N-avem voie... El îi acoperi gura cu un sărut pătimaș. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
cupa sutienului. La acest lucru contribui Ștefan, care-l prinse între buricele degetelor și-l alinta creându-i posesoarei gemete de plăcere. Dalia simțea cum se umezește din ce în ce mai mult. Era un fenomen pe care-l trăia pentru prima dată. Se abandonă în brațele bărbatului ce pusese stăpânire peste voința și corpul ei, răspunzându-i la sărutări. Doar noaptea plină cu stele și vântul care bătea necontenit, le mai răcorea temperamentul. Ștefan o luă din nou în brațe și o duse la
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
mirosul de strugure parfumat. Era și ea ca o boabă de strugure ajunsă la maturitate deplină, gata să fie culeasă, pentru a da aromă și savoare celui ce se va înfrupta din fructul său pur și bine copt. Bărbatul își abandonă paharul pe blatul barului și luă cu asalt reduta tânără și fără de apărare. O apropie de el, cu o mână ținând-o de după mijloc, iar cu cealaltă coborî să inspecteze ce ascunde sub pantaloni scurți, la încheietura picioarelor. Introducând mâna
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
simțea tresăririle involuntare la fiecare atingere a fântâniței. Își dădea seama că nu mulți bărbați s-au bucurat de acest privilegiu. Ochii Daliei rătăceau la început pe tavanul cabinei. Coborâră apoi să vadă tot ce face el și cum se abandonează ea în brațele acestui "călău" care o "torturează" atât de plăcut. Erau senzații pe care le trăia pentru prima dată și nu dorea să piardă nimic din ce se putea întâmpla atât de interesant cu ea în această noapte. Fără
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
îi înmână cupa din care săreau picături de rouă adunată dintr-un bob de strugure bine copt și aromat. Goliră cupele până la ultima picătură. Dalia îi înmână cupa și își lăsa capul pe perna peste care i se răsfirară pletele. Abandonă acoperirea sânilor și își lăsa mâinile să-i cadă de-a lungul corpului. Se simțea amețită de la băutură. Aștepta ca iubitul să o aducă din nou la extazul în care se aflase câteva momente mai devreme și care se estompase
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
lumii! Scriu atunci când nedreptatea îmi pune cătușe, eliberându-mă... Scriu singură sub bucata mea de cer, mulțumind lui Dumnezeu pentru darul trimis. Trăiesc apărând trecutul și prezentul cu singurele arme pe care le am și pe care nu le voi abandona niciodată: creionul și cuvintele. Cred că poezia este ca o boală, o boală pentru care nu vreau să caut leacuri și de care nu vreau să mă vindec: Pot explica mai bine prin următoare versuri ale mele: „...Sunt bolnavă/ pentru că
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]
-
despărțirea de mamă îi lipsise copilului, l-a ajutat să reziste până când aceasta s-a vindecat și s-a întors în sfârșit, acasă. Acum înțeleg că boala aceea a lui a fost reacția firească la sentimentul de a fi fost abandonat. Doar că de atunci, la el s-a instalat la nivel subconștient teama că dulcele izvor al afecțiunii ar putea secătui brusc într-o zi. Probabil de aceea apariția noastră - a surorilor sale - l-a făcut să resimtă mai multă
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
femeie! Poate de aceea nu a reușit să se înțeleagă deloc nici cu Liliana, cu toate că acum când el este la ananghie, tot ea a fost cea care a spus că încă se simte soția lui și că nu îl va abandona. Tot ea a căutat și avocat. Alta nici nu s-ar mai fi uitat... - Acum, își reluă Ana încercarea de a reveni la discuția inițială, un avocat ar putea să-i obțină cel mult o pedeapsă diminuată, dar ținând cont
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
este nelimitată... • Cunoști pasărea după cânt și omul după cuvânt (variantă). • Șoarecii se tem de femei mai mult decât se tem femeile de șoareci..? • Problema evreiască exista nu pentru că există evrei, ci pentru că există antisemiți (Sartre). Nici un căpitan nu-și abandonează vasul care nu se scufunda. • Confidențial..., confidențial..., dar să știm și noi! Dacă tăceai, tot prost rămâneai. • Imparțialitate: o haită de lupi contra unui câine de apartament. Nu există medicament contra realității (Beatrice Vaisman). Mănâncă și da mai departe. • De unde
ZICERI (35/36) O FAPTA BUNĂ & DACĂ TĂCEAI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342348_a_343677]
-
ca instanță absolută, prin utilizarea și eliminarea formelor de retorică pentru a se ajunge la eul real absolut, adică la Voce. Am constatat că poeții de la începutul secolului XXI nu prea își pun întrebarea cine se exprimă în versurile lor, abandonându-se fără voia lor versului impersonal. Vorbeam mai înainte despre cele cinci metode de analiză: metoda argheziană ar consta în exploatarea impurității limbii, metoda blagiană- expresionistă care glisează între eul exterior, amplificat cosmic, și un eu interior problematizat.Urmează metoda
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
pe el se odihnesc cormoranii după partidele de pescuit și am luat-o pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului. Am abandonat ideea. Acolo era o micuță plajă și ne-am ridicat barca pe nisip fiind la adăpost de orice urgie a mării. Ne odihneam la adăpostul digului și mulțumeam cerului că am scăpat iarăși cu viață. Timp de aproape trei ore
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
ia tot. ceilalți cățărători își asumă riscul unui excurs original sau mai puțin, pe care nu a mai călcat nimeni dar nu au și plasă de siguranță și nici asigurări pentru nici un fel de risc. bântuiți de fatidica întrebare: a abandona sau a nu abandona, când pentru ajutor nu poți decât să-ți ridici ochii către cer. smerenie și rugă mută. cel mai înalt zenit mi se pare din fundul unei prăpăstii, de unde te așteaptă și cel mai greu drum. dar
ORIGINALITATE (CU ORICE PREŢ)? de ION UNTARU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342387_a_343716]
-
își asumă riscul unui excurs original sau mai puțin, pe care nu a mai călcat nimeni dar nu au și plasă de siguranță și nici asigurări pentru nici un fel de risc. bântuiți de fatidica întrebare: a abandona sau a nu abandona, când pentru ajutor nu poți decât să-ți ridici ochii către cer. smerenie și rugă mută. cel mai înalt zenit mi se pare din fundul unei prăpăstii, de unde te așteaptă și cel mai greu drum. dar și cel care aduce
ORIGINALITATE (CU ORICE PREŢ)? de ION UNTARU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342387_a_343716]
-
ajutor? Răspunsul este DA! În ziua de azi poți să scrii despre un caz umanitar, iar cititorii să perceapă informația doar ca pe o știre șocantă despre care nu le place să vorbească? Răspunsul este DA Spune Adio, indiferentei! Nu abandona acest mail fără a-i trimite lui Sebastian Iftimi un mesaj de încurajare: cazumanitarsebastianiftimi@gmail.com --------- Vreți să aflați mai multe? Accesați următoare site-uri: http://ioanastefanica.wordpress.com/2012/01/16/haideti-sa-invingem-leucemia-un-tanar-oradean-are-nevoie-de-tine/ http://www.crisana.ro/știri/social-15/un-tanar-aflat-in-dificultate-are-nevoie-de-ajutor-sebastian-iftimi-118838
CAZ UMANITAR: SEBASTIAN IFTIMI, 26 DE ANI, LEUCEMIE de LOREDANA IONAŞ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342442_a_343771]