8,856 matches
-
uitau la mine cu acea umbră în privire pe care o așterne timpul și care ne face să uităm orice jignire sau resentiment: se uitau la mine cu o prietenie afectuoasă de rude. Vreau să văd fetița", repetai după ce dădui absent mâna cu el. Amintirea fetiței fusese singura care îmi însoțea, ca o luminiță, clipele de dinainte de a cădea într-un somn de plumb. Totdeauna. Nimeni altcineva. Nici mama, căci gândul la ea mi-ar fi stârnit durere. Cu fetița trăiam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
presiunea mea. I-am demonstrat de ce era necesar să riște. Și cred că n-a fost lipsit de consecințe favorabile..." La fiecare idee a sa, în mintea mea se formula un răspuns: hai sictir! Fără vreo ranchiună, fără mare resentiment! Absent și liniștit, în timp ce mâna mi se mișca cu grijă, să pătrundă bine varul prin scoarța castanului. Știi că am plecat și eu din Universitate... sânt redactor-șef la Luceafărul literar. Nu e o problemă să intri și tu în presa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai potolită, cu care să-și poată amesteca ea elucubrațiile cu tentă teozofică și să fie admirată și în casă, și în pat, și nu numai la serviciu și în societate? Avea și această expresie, puțin îndîrjită: cel care e absent mă ascultă și mă respectă pentru ceea ce sânt eu, așa cum sânt parcă îmi spunea. Acela e un bărbat, și nu... " Dacă știi totul, atunci trebuie să știi și cum am îndrăsnit", rupse ea tăcerea. "Nu, Matilda, zisei, văzând că s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și acceptând mereu și mereu această micșorare, tot sperând că visul meu de fericire poate fi apărat. Îi surprinsei privirea urmă-rindu-mă cutreierată de o multitudine de sugestii ale disprețului și ale unei jubilații proprii, pe care surâsul complice cu cel absent îl accentua. Privire vie, ascuțită, victorioasă, plină de viață și de sfidare, care răscolea în mine vechi tandreți reprimate, vechi elanuri respinse, zile de fericire neîmplinite... "Bine, Matilda, continuai, văd că nu vrei să vorbești, călătorie sprâncenată (și mă apropiai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e ușor, trebuie să recunosc că și mie mi-au trebuit ani de zile până să descopăr până unde am căzut trăind cu tine..." " De ce m-o fi insultând femeia asta? exclamai și eu, de astă dată tare și uitîndu-mă absent pe deasupra capului ei pe fereastră, care se albăstrea sub înserare. Ce dracu ți-am făcut, ce-ai cu mine, cotoroanță isterică? Nu te mai osteni, știu totul, nu m-ai iubit, m-ai pândit, vrei să spui că și cei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stăteau în sarcină, biblioteca și manifestările culturale și ale echipelor artistice (sfinte Dumnezeule, așadar ea era bibliotecara în chestiune?) și chiar așa și făcea, critica într-un fel voalat și abil pe tinerii care își neglijează nivelul cultural și sânt absenți din fișele ei, "dar e și vina mea că n-am găsit suficiente mijloace de convingere, fiindcă nu neg importanța sportului, minte sănătoasă în corp sănătos, cum spuneau cei vechi, și sportul are această menire, dar nici fără cultură nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar care nu-și găsea soluția nici în moarte. Încercarăm în săptămânile următoare să reînviem vechea noastră dragoste, dar se dovedi că ea avusese dreptate când îmi spusese că nu mai era aceeași. Chiar nu mai era, îi vedeam privirea absentă, pierdută în trecutul ei vinovat care o îmbătrînea, și înțelesei că trebuie să încetăm. Încetarăm, dar într-o zi veni la mine acasă fără veste și îmi spuse că trebuie să plec din uzină. "De ce?" "A aflat", zise cu o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
drumul. Aruncă la o parte cuvertura, părăsi patul, ieși în curte și se întoarse după un timp cu mișcări sigure și se înveli. "Te duci, zise, s-o aduci pe Sibi?" " Vrei să mă însori, mamă? spusei cu un glas absent, ca și când ași fi citit, în acest timp, o carte. Bine, mă duc chiar acum..." Și mă ridicai. Nici nu mă gândeam, dar simțeam că nu mai am putere s-o ascult. Istoria ei cu Sibi mi se părea o simplă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
clipele când lumina pe care pelicula puternică o arunca din când în când asupra sălii și îi vedeam acești genunchi tot acolo, rotunzi și frumoși, strâns alăturați, fideli și frățești, îndreptați spre mine, în timp ce expresia chipului ei părea alterată și absentă, parcă adormită de istoria de pe pânză, al cărei sens îi scăpa, deși vroia să-l descifreze, intimidată de tăcerea sălii arhipline și de vitalitatea încrezătoare, energică, tumultuoasă, a eroului... Părea buimăcită, avea gura ușor întredeschisă, și ochii ei mari, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o să asiști cândva la desvăluirea lor." "Eu tocmai îi spuneam fiicei dumneavoastră că lui Stalin i-o fi plăcut mult acest film, din moment ce i-a dat drumul." Domnul Culala parcă nici nu auzi aceste cuvinte și recunoscui în tăcerea lui absentă pe cea a fiicei lui când părea prinsă de o bruscă amnezie asupra unei chestiuni care tocmai se discuta. Nu-l interesau acest gen de supoziții? "Nu cred, zise, că filmul a fost realizat pe vremea când trăia Stalin." "Adevărat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că nu era încă format. Când se zice despre cineva că n-are caracter se subînțelege că e liber pentru toate relele. Nu cumva?!... Cine poate să știe? Caracterul fiind daimonul nostru, cum spuneau cei vechi, la unii poate fi absent, lăsând conturul unui caracter... Dar cel adevărat poate într-o zi să apară pe neașteptate și să... Nu, Suzy știa tot ce trebuie să știe o ființă umană, nu avea, să zicem, ezitări în fața unui fapt care se petrece sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ne-am căsătorit, avem și copii, dar tot în ele am rămas... Așa că, vedeți, de-aia ne-am hotărât să facem Revelionul aici... poftiți și dumneavoastră dom' profesor, sîntem vecini, nu? Cum să nu, cu plăcere", mai adăugă el puțin absent și cu un entuziasm mai moderat ca și când eu ași fi cerut să viu, nu ei m-ar fi invitat... "Oricum, zise Suzy, trebuie să trecem și pe la ai mei. Trecem acuma, luăm masa împreună, ciocnim un pahar și pe urmă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să aibă acum trei ani), îi șoptește ceva soțului ei. Acesta dădu din cap, se ridică, intră în odaia tampon dintre a mea și cea a gazdei și se întoarse cu două taburete, pe care ne invită să luăm loc. Absent și în același timp atent, de fapt nici absent dar nici atent, domnul Cucu spărgea alune, mesteca necontenit și părea că ascultă, mai degrabă că suportă clămpăneala soției lui fără să se irite, conversația era generală, nu?!, deși nu era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei. Acesta dădu din cap, se ridică, intră în odaia tampon dintre a mea și cea a gazdei și se întoarse cu două taburete, pe care ne invită să luăm loc. Absent și în același timp atent, de fapt nici absent dar nici atent, domnul Cucu spărgea alune, mesteca necontenit și părea că ascultă, mai degrabă că suportă clămpăneala soției lui fără să se irite, conversația era generală, nu?!, deși nu era!, că totul era agreabil și că în curând... În
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urmei îmi semăna la fire. Eu n-o chinuisem pe mama? Și nu la vârsta ei, ci adolescent fiind, când simțul moral, rușinea de care îi pomenisem acum Silviei ar fi trebuit să fie prezente. "Te-ai plictisit? o întrebai absent. Îmbracă-te, azi mergem la cinema." IV Totuși nu înțelegeam, sau mai bine zis continuai să mi se pară nelalocul lui demersul Tasiei. Și mai ales pornirea, chiar furia ei împotriva mea. De unde și până unde această reactualizare, această punere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care nu înceta să mă fascineze, anula sarcasmul acestor ieșiri și aproape că începusem să doresc să se producă cât mai des... postura ei vulgară era de natură pur intelectuală, mima gelozia de acest tip, deși acest sentiment nu era absent, însă pe acela compus din alte elemente nu vroia să-l exprime... La masă mâncarăm și băurăm zdravăn. La cafea medicii povestiră anecdote, tot despre medici, care se plasau cu un an în urmă, când li se desființaseră cabinetele particulare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu-ți pare bine!?" încercă ea, ca altădată, să mă culpabilizeze. "Cum să nu!" "Vai de mine, exclamă, am uitat totuși să aduc un tirbușon." "Lasă, zisei, că o desfac eu!" "Cu ce? Și atunci îi spusei cu ce, pronunțând absent și leneș numele popular al organului nostru procreativ. Sper, zise, atunci, foarte decisă să nu se abată de la prerogativele pe care armele ei de seducție le cuceriseră pentru ea, că nu ți-ai însușit și nu te complaci într-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lor este desigur grea, mai ales pentru femei și copii, dar la sfârșitul contractului, toată familia va fi lipsită de griji. Aceste noi dispoziții sunt benefice pentru toți. ― Isuse, îngăimă ea: Unul dintre pasageri se apropie. ― Vă deranjăm poate cumva? Absentă, Ripley lăsă să-i cadă mâna. Ușile, deblocate, se închiseră fără zgomot. Van Leuwen o uitase deja, iar ea era absorbită de imaginile care-i apăreau în minte. Iar ceea ce vedea nu-i plăcea deloc. 2 Nu era nici cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de Dietrich, îi încingea brațul stâng. Gorman se așeză lângă fetiță, în timp ce meditehniciana studia informațiile furnizate de aparat. ― Cum ziceai că o cheamă? Dietrich notă ceva pe un caiet electronic. ― Ce? ― Cum o cheamă. Știm, nu? Medileha dădu din cap. absentă. ― Rebecca, cred. ― Exact, făcu locotenentul care arboră cel mai frumos zâmbet al său și se aplecă spre copilă, cu mâinile pe genunchi. Gândește-te, Rebecca. Concentrează-te. Trebuie să faci un efort și să ne ajuți ca să te ajutăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu lăsa nici o îndoială. Neașteptata dezvăluire a sentimentelor acestui individ ar fi trebuit să constituie un pericol de moarte pentru el - de-acum înainte. Gosseyn rămase tăcut, și așteptă o clarificare a cuvintelor care puteau explica sentimentele puternice împotriva tatălui absent al împăratului. Fără aceste informații adiționale nu era ușor să facă legătura între acest individ plin de ură și seninul, serviabilul curtean care avusese înțelepciunea de a-l sfătui pe Gosseyn să-l lase pe împărat să câștige în concursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
grupuri, sau indivizi, care sunt împotriva reeducării maselor, caută o sursă de informare, foarte puțin costisitoare, cu privire la orice activitate care ar putea fi inițiată în acest loc, dacă l-au mituit pe paznic. - Mda! Băiatul își exprimă acordul, aproape complet absent Stătea în picioare, cu buzele strânse, de parcă s-ar fi gândit intens. Apoi dădu din cap și spuse: - Și-acum, ce facem? Nu era o întrebare la care Gosseyn să poată răspunde imediat. I se învârtea capul. Nu mai urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
era fabricată de „MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI. UNIVERSITATEA BUCUREȘTI. 2005“. Studenții fumau liniștit pe coridoare. Câțiva îmi împrumutau cărți sau căutau să stea de vorbă cu mine în pauze, în speranța unui 10 la examen. Îi ascultam pe toți, cu-atenție, zâmbind absent. Mă întorceam acasă cu rucsacul burdușit de cărți; le returnam după o săptămână, necitite. Cum bine zice Dinu Păturică: studiul literaturii îngustează mintea. Oricum, nimeni nu pica la examene. Dacă din întâmplare dădeai o notă mică, te trezeai sunat seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trăncănind cu băieții. Unele își trânteau pe degete o ojă de culoare lactată; altele se spoiau în culori sangvinolente sau petrolifere, de negăsit prin magazine. Băieții erau puțini, nesemnificativi, curioși. Așa începea cursul și tot așa se termina: pândindu-ne absent, reciproc. Confruntarea părea interesantă. Iarna, vizitatorii crăpau ușor geamurile în spatele meu, să ies înțepenit de la ore; vara, dimpotrivă, închideau toate geamurile, până sus, cu cârligele de lemn, să clachez în etuvă. Mai încercau și-alte metode, mai puțin subtile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
creier ca și cum chiar aș fi ajuns acolo, spectator invizibil, dar activ, al evenimentelor. O descopeream pe Maria așezată în patru labe pe covor, pătrunsă de sexul potrivit de mare al unui tânăr suplu, în tricou, în timp ce prietena lui îi privea absentă de pe canapea. Din când în când, fata se mai ridica și se-apropia de cuplul împreunat pentru a-i atinge sfârcurile Mariei sau a-l mângâia pe tânăr pe fese. Totul se desfășura în semi-tăcere, plăcerea era eliberată în spasme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
entuziasmat spre televizor. „Da’ Cezărică, știu de faza cu Gino!“, am căutat să-l temperez. „A fost la «Surprize, surprize!»“, l-am anunțat pe Mihnea. „A sărit din cutie-n mijlocul emisiunii...“ „L-ai văzut tu?“, s-a interesat Mihnea, absent. „Nu, da’ mi-a povestit Andrei. L-au împachetat frumos, cu panglică și baloane colorate, i-au înțepat și două găuri în cutie, să nu scape nimic. Pe urmă i-au adus-o pe nu știu ce mătușă din Australia. Cică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]