6,323 matches
-
îngrijorări? Nu știu, nu-mi dau seama ce anume a fost. Nu-mi venea de nicăieri o încurajare, nici chiar din partea Mihaelei. Ah, dacă ar fi apărut cinteza noastră dragă așa cum ne făgăduise cu ciripitul ei, cum mai zburau gândurile absurde, ce încredere pogora peste mine. N-a venit, n-aveam s-o mai văd niciodată. Trăiam clipe când mi se părea că pământul de sub picioare prinde a se scufunda cu mine. De teamă apucam mâna Mihaelei și o strângeam... ― Ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și mă miram stupid că unii oameni pot să umble atât de liniștiți pe stradă. Ceasul blestemat arăta unsprezece și Mihaela nicăieri. Dispăruse în neant, unde era, ce făcea, ce gîndea? Am alergat înapoi în casă, îmboldit de o nădejde absurdă. Poate ― ziceam ― s-o fi întors între timp (deși n-ar fi fost chip să se întoarcă fără s-o zăresc.) Degeaba! În odăile lipsite de prezența ei se cuibărise pustiul. Niciodată n-am simțit mai acut pustiul.) Înnebuneam de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
departe, dădui peste altă pancartă cu afișe multicolore și din nou Magnificul încorporat îmi captă atenția. Pe legea mea, unii autori dramatici (era vorba de o comedie) sânt bătuți la cap cu leuca, își aleg niște titluri pur și simplu absurde. ― Ce faci, iubite conte? Mă abordase Charlot. (Acum îmi spunea conte pentru că mă căsătorisem cu contesa, așa cum o porecliseră mansardiștii în de-rîdere pe Mihaela.) ― Măi, explică-mi și mie ce înțelegi tu prin Magnificul încorporat? Uite, citește aici... ― Încornorat nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
brusc, ca trezit din-tr-un somn greu. Închipuirea mea rătăcea în neștire prin cele mai stranii locuri, arătîndu-mi fie un colț de stâncă sau un cal slăbănog opintindu-șe din răsputeri să tragă o căruță înțelenită în glod, sau alte locuri la fel de absurde, fără nici o legătură cu clipa actuală. Într-un târziu, am întrebat-o pe Alexa, așa ca să spun și eu ceva: ― Pe el nu-l anunți de ceea ce s-a întîmplat? ― Cred că n-aș face bine. E cu un picior
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
asta? Tu nu mănînci?" Răspuns: "Eu iau masa în oraș". "Unde? Cu cine?" ... Și aici, trăsnetul: "Cu viitorul meu soț! Tânărul de la Constanța! Nenișor!" Cât doream, cât îmi trebuia revolta, deznădejdea, gelozia ta. Toate astea laolaltă... Recunosc: era un plan absurd, ridicol, nebunesc. Auzi, să divorțezi pentru a te mărita cu cineva pe care nu-l iubești, numai de dragul unei răzbunări. Nu știu dacă femeile care înșală au avut vreodată un motiv mai puternic decât mine. Dar motivul nu interesează; important
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe cineva, să te închidă, iar eu să stau cu tine în celulă ani de-a rândul, izolați de-lume, veșnic numai noi doi, tu singur și eu, ca în poezia bardului de la Mircești. Mă băteau și alte gânduri la fel de absurde și chiar stupide. Pentru dramul de voluptate ce-mi aduceau, înduram chinuri cu carul. Dar nu mă dezbăram de ele, cum fac morfinomanii care se afundă tot mai adânc în viciu. Când nu te poți înfrîna înseamnă că ai pierdut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ladă decorații de tinichea, șanuri de cizme militare, o bluză țărănească, tinerețea totemică a părinților, o carte de bucate cu pagini de Biblie în interior. Vedeam dar nu înțelegeam nimic. Nu înțelegeam că, în sufletul părinților, indiferent de jocul mereu absurd al puterii ei se considerau încă învățători la Câșlița, la Sofian și că, indiferent de noua pecete a Basarabiei de Sud, tânjeau după oamenii de acolo, albaneji, bulgari, ruși, găgăuzi, moldoveni ca după niște rude dragi de care amintirile și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
apocaliptic când, la unsprezece ani, "am descins" în București; cu atât mai puțin azi n-aș putea avea asemenea porniri. Dar, probabil, fiecare om are limitele sale de adaptare. Mie, orașele mai mari ca Parisul sau Roma mi se par absurde, antiumane. Nu e vorba de vreo reacție împotriva civilizației urbane, ci de o senzație stresantă că mă pierd, că sunt "înghițit", că mă depersonalizez. Când am făcut saltul din Lisa în București, în toamna anului 1937, m-au șocat "noutățile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fiindcă asta îi era datoria. Dar Hallipa se întreba ce va face el singur și i se părea că prezența lui Lică ar putea dura la infinit. Cam același gând avea și tânărul, că va rămâne mereu pe loc, gând absurd, dar stăruitor. Poate că era numai 256 o presimțire, o anticipație asupra faptelor sau o sugestie, cumva! Lică nu era laș, dar nu simțea necesitatea patriotică a plecării lui. Totuși avea să plece, când îi va veni rindul, cu ultimele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Whip, băgând de seamă că inspecția nu-1 privea, se eclipsă, plin de presimțiri rele. Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia i se urcă; accese pe care ușuraticul Trubadur le avea uneori. Pricinile căutate de Ada erau tot mai absurde, mai provocatoare. Lică se conținea abia, 190 furios și decis: "O las să isprăvească și ies pe ușă fără să mă uit la ea, și pentru totdeauna". Un fel de bucurie îi venea la gândul libertății de altădată, regăsită. Era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să caute pe Nory Baldovin și să-i ceară categoric obținerea unei invitații. Se bizuia pe surprinderea produsă de o așa cerere pentru c,~: refuzul să fie greu. Ca scuză avea pe Bach. Pasiunea ei pentru Bach îi îngăduia procedări absurde. Ada nu avea nici o urmă de fire de artist și nici informații suficiente asupra acestui fel de temperament, dar știa că ?rta are legi aparte și că în numele ei se comit multe lucruri pe de lăturea uzului comun. Subt pretextul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
1-a luat ca să-1 plătească. Averea o administra însă ea, cu strășnicie. Atât timp cât fusese trecut la rubrica luxului necesar, totul mersese bine, dar la primul conflict Maxențiu se vedea constrâns. Cunoscu acum noi tragedii: avu gânduri de furt, proiecte absurde de a-și procura bani. Un Maxențiu imaginar, escroc și tâlhar, se zbătu cu cel nevolnic și cinstit. Sfârși prin a demasca doctorului Răut mizeriile lui de soț-eonsorte. Doctorul, prudent, socoti că, deoarece bolnavul nu poate pleca, ce] mai bun
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a transporta pe condamnat într-un azil anume pregătit. Elena comentase cu Marcian ciudățenia procedărilor lui Maxențiu. Marcian surâsese indulgent și semnificativ, și Elena înțelesese 241 16 v, Fecioarele despletite, Concert din mimcă de Bach, Drumul ascuns abia atunci aluzia absurdă a bietului exilat. Incidentul lăsase în urma lui un parfum frumos de amor și de spaimă. îl respirau reculeși. Așa cum parfumul florilor acumulate proaspăt pe un mormânt străin face pe cei sensibili să se simtă cu o plăcere dureroasă încă mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a celor mai bune raporturi. Plutea o melancolie, deși nimic nu se schimbase. Cum și Elena și Marcian se simțeau vinovați, deși fără de vină, era un prilej pentru o adordare deplină, care nu întîrziase. Totul fusese curând luminat și proiectul absurd era acum subiect de glumă. Tocmai putința asta de limpezime era una din calitățile cele mai simpatice ale muzicantului. Prin lipsa de "funduri suprapuse" ai fi zis că nu e artist, așa cum prin firea dubioasă permanent și chiar sieși, Greg
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și fată! . . . Că, în sfârșit, e ceva neînțeles! . . . îi mai venea ideea că Rim a fost ofensat, ca soț, de mărturisire si că o făcea pe ea responsabilă de tot. Idei ale slăbiciunii care o dau înapoi și care, confuze, absurde, i se învîrteau în capul năuc. Cu un fel de teamă, dispusă la scuză, cum și la iertare, con-fundînd cele două vinovății, a ei și a lor, și atenuîndu-!c una din alta, se decisese să vorbească din nou lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ale lui Zeus, stăpânul lumii antice și al cerului ce-o acoperea, și-i face un fel de publicitate mondenă și moralistă măritului diriguitor. Stăpânul se mânie și-l supune pe Sisif, precum caralii din închisorile comuniste, la o pedeapsă absurdă, la prima vedere, absurdă și perpetuă, dar definitorie, de exterminare: să urce pe coasta unui deal un cogeamite bolovan și odată ajuns pe creastă, să-l prăvale până jos pentru a-și relua iarăși, la infinit, împingerea bolovanului spre vârful
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
lumii antice și al cerului ce-o acoperea, și-i face un fel de publicitate mondenă și moralistă măritului diriguitor. Stăpânul se mânie și-l supune pe Sisif, precum caralii din închisorile comuniste, la o pedeapsă absurdă, la prima vedere, absurdă și perpetuă, dar definitorie, de exterminare: să urce pe coasta unui deal un cogeamite bolovan și odată ajuns pe creastă, să-l prăvale până jos pentru a-și relua iarăși, la infinit, împingerea bolovanului spre vârful gorganului. Acum, de ce am
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
fel cum respiră, așterne pagini după pagini,în ritmul și în curgerea inexorabilă a vieții. Prozele scurte de acum nu ies din tiparele epico-stilistice consacrate anterior, oferind cititorului răbdător ‚’’felii de viață’’,’’flash-uri’’ caleidoscopice,întâmplări vesele, triste, grotești, tragice, absurde, stupide, terifiante, toate cam în aceeași manieră narativă ce implică aluvionarul lexico morfologicosintactico semantic,într-o pastă groasă, frustă, directă. Personajele lui Constantin Slavic sunt cel mai adesea oameni simpli, din straturile de jos ale societății, oameni din mulțime, rareori
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
încă mai tulburător mitul copilăriei. Dar nu despre Guță vroiam eu să povestesc. Deunăzi, în tren, doi țărani care tăifăsuiau pe banchetă lângă mine au pomenit un nume pe care-l cunoșteam de mult : Alexandru Coca. Vorbeau de o întâmplare absurdă : în chip cutremurător, Coca și-a pus capăt zilelor. Fiindcă numele sfâșia perdeaua altor amintiri, cu toată repulsia pentru cel ce intră neîntrebat în vorbă, am intervenit în conversația țăranilor. Asta era, Coca se spânzurase. „Cine știe ce-a fost
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Ne-am regăsit la început de vară. Plângeam; întortocheatele vertebre le ascundeam. Cântai valsai cu fluturi de cuvinte, în vălul tău des încurcat descoperisem glasul îngerului de sub mări. Iubirea continua dansul ei neîntrerupt absurd, orb și crud, topind culorile înflăcărând stingerile suspendând felin mângâierile respingând apropierile, dragostea.... veșnică auroră boreală. Te plictisea jocul nostru ireal? Tu pe cine iubeai în trecut? Eu doar trăiam o teamă indescriptibilă inoculată, dureroasă, răvășită. Cum poți avea nevoie
Dependent by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83709_a_85034]
-
și te țintuiește cu priviri insolente. Nu, Susan, numai de dragul tău nu i-am trimis pe toți la dracu! Femeia asta, bucătăreasa cu dinții mîncați, vorbind despre sudoarea frunții și despre copilul ei, arătîndu-ți-l, aproape vîrÎndu-ți-l sub nas, folosind cuvinte absurde, ridicole În gura ei, drepturi, ființe omenești, sindicat, plîngeri și alte asemenea bazaconii, Susan și tu plîngîndu-le de milă, moartă de frica, spunîndu-le că ții la ei, spunîndu-le că o să-l pedepsești pe Santiago și metisa aia, bucătăreasa, te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de păr care-i căzuse pe frunte și spunea că-și dorește un conac de tip rancho mexican cu un patio acoperit cu dale, ca să poată pune acolo caleașca proaspăt vopsită și restaurată. Ideea asta i se părea mai puțin absurdă arhitectului, ba chiar apăru Într-o bună zi, spre seară, cu un proiect enorm de rancho mexican cu nelipsita fereastră și cu grilajul pentru serenade și tot ce mai trebuia. Susan se bucură și zîmbi fericită, Închipuindu-și caleașca trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
astupe un gol enorm, ca să nu-i plouă iarna și, În sfîrșit, pentru ca, atunci cînd totul va fi gata, cineva să găsească ușa adevărată, fir-ar a dracului. Julius Îi puse cîteva Întrebări, pe care arhitectul la modă le consideră absurde din partea unui copil al lui Susan. „Năzbîtii de copil“, Își spuse el. Și nici răspunsurile lui nu-l mulțumiră pe Julius; el Întreba fiindcă voia să știe adevărul; nu cunoștea răspunsurile exacte, dar simțea că nu de răspunsurile arhitectului avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lua parte din nou la conversații În care servitorii Își vorbesc cu dumneata și Își spun lucruri neobișnuite, amestec ciudat de Cantinflas și Lope de Vega și sînt grotești cînd Încearcă stîngaci să-și imite stăpînii, ridicoli prin seriozitatea lor, absurzi prin cugetările lor cu pretenții filozofice, falși prin gesturile lor exagerate și teribil de sinceri În dorința de a fi ceva mai mult decît un simplu nume care servește masa și atît. Pleca Nilda, chiar acum pleca și era cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să mergem la un cocteil. N-a fost nevoie, fiindcă În clipa aceea Julius deschise ușa și apăru descoperind din prima clipă că În penumbra aceea din la suite totul era puțin cam ciudat, În același timp foarte trist și absurd, „Bună, Arminda“, spuse, Împiedicîndu-se de un geamantan. Juan Lucas profită de ocazie ca să lase revista deoparte și să se ridice În picioare, spunînd: „din cînd În cînd se scriu lucruri interesante“. Susan se uită la el, pătrunsă de adevărul vorbelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]