3,557 matches
-
estetic precum În cazul cubismului. Depășirea realului nu va explora autonomia expresiilor abstracte, ci va condensa Într-o imagine manipulată informații denotative și conotative aparținând arhitecturii. În această abordare, realul nu ar fi considerat inadecvat virtuozității și integrității artei (În accepțiunea teoreticianului modernist Clement Greenberg), ci arta Își va adaptalimbajul pentru a cuprinde complexitatea realului arhitectural vizibil și non-vizibil. Vom remarca faptul că un astfel de discurs imagistic va fi un artefact, artificial și neconcord cu canoanele reprezentării fotografiei „clasice― În
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
sensul prin ceremonialul pe cât de sofisticat pe atât de capricios și efemer al interpretării, literatura se cere practic (re-)inventată pentru uzul fiecărei generații.” Urmărind sensurile istorice ale cuvântului literatură, Robert Escarpit în volumul Literar și social identifică mai multe accepțiuni ale termenului: știință în general (sec. XVI); cultura literatului (sec. XVIII); comunitatea oamenilor de litere, lumea literară (sec. XVIII); carieră literară; industria literară; arta expresiei intelectuale (sec. XVIII); arta de a scrie opere cu o valoare durabilă; arta de a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
soft” - prețuri, organizarea de itinerarii și evenimente, pregătirea resurselor umane în turism, elementele de promovare turistică - nu vor fi descrise decât ca argument și în strânsă legătură cu activitățile de amenajare. O listă de control pentru inventarierea ofertei turistice în accepțiunea propusă este prezentată în anexa B de la sfârșitul cărții. Lista nu este exhaustivă, schimbări majore apar continuu, în special în domeniul instalațiilor destinate sporturilor extreme și divertismentului. 6.2. Căi de acces și echipamente de transport (extern și intern) Pentru
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
de la distanță, dar se dovedesc a fi închise perioade mari din an; - trasee prost marcate. 7.2. Amenajarea turistică a litoralului 7.2.1. Experiența internațională în domeniu În primul rând trebuie caracterizat spațiul litoral, dându-i cea mai largă accepțiune: țărmurile tuturor formelor de apă, nu neapărat maritime, ci și lacustre și fluviale. Acest mediu, îngust prin definiție - lizieră de contact între elementele terestre și hidrologice - este, în consecință, în mod special amenințat și fragil, marcat de degradarea indusă de
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
mai degrabă emergența unui nou mod de reglare a puterii locale. Acesta, mai complex decât "reglarea încrucișată" a puterii periferice, ar poziționa orașul ca "autoritate organizatoare delegantă" a politicilor concepute la primărie. Gestionarea delegată nu semnifică abandonarea competențelor sugerată de accepțiunea termenului de "privatizare". Evocând la momentul oportun eroarea de a reduce intervenția comunelor la serviciile publice industriale comerciale, Sylvain Petitet a extins validitatea modelului comunei ca "autoritate organizatoare delegantă" la serviciile numite administrative din punct de vedere juridic (educația, cultura
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
vizează prin conceptul de persoană nu atât individul uman din punctul de vedere al cunoasterii ambianței (ca factor pasiv), cât mai ales ca factor activ care stabileste relații cu mediul, aflându-se în interacțiune reciprocă (influențându-se reciproc). Personalitatea, în accepțiune curentă, desemnează persoana maximal valorizată social (persoana plus o notă de valoare). Implică două condiții: - a fi recunoscut ca valoare, ca o individualitate ce contribuie substanțial la viața socială; - a avea conștiința că personal reprezinți ceva valoros. În sens strict
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
facem despre un asemenea subiect (J. Stoetzel, 1963); este construcția dinamică pe care se bazează persoana în funcționarea sa, în sensul unei organizări a dispozițiilor, deprinderilor și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa că la naștere copilul nu dispune de personalitate, el
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
construcția dinamică pe care se bazează persoana în funcționarea sa, în sensul unei organizări a dispozițiilor, deprinderilor și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa că la naștere copilul nu dispune de personalitate, el fiind un candidat la dobândirea acestui atribut. Personalitatea se
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
în sensul unei organizări a dispozițiilor, deprinderilor și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa că la naștere copilul nu dispune de personalitate, el fiind un candidat la dobândirea acestui atribut. Personalitatea se formează în decursul vieții numai în cadrul relațiilor sociale, prin interacțiunea
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
unei organizări a dispozițiilor, deprinderilor și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa că la naștere copilul nu dispune de personalitate, el fiind un candidat la dobândirea acestui atribut. Personalitatea se formează în decursul vieții numai în cadrul relațiilor sociale, prin interacțiunea individului cu
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
dispozițiilor, deprinderilor și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa că la naștere copilul nu dispune de personalitate, el fiind un candidat la dobândirea acestui atribut. Personalitatea se formează în decursul vieții numai în cadrul relațiilor sociale, prin interacțiunea individului cu multitudinea și varietatea
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
și atitudinilor individului, ierarhizarea și exteriorizarea acestora în mod original și unic. Din multitudinea accepțiunilor noțiunii de personalitate, M. Zlate(2000) selectează trei accepțiuni considerate ca fiind esențiale și complementare una în raport cu alta: accepțiunea antropologică, accepțiunea psihologică și accepțiunea axiologică. Accepțiunea antropologică Se pleacă de la premisa că la naștere copilul nu dispune de personalitate, el fiind un candidat la dobândirea acestui atribut. Personalitatea se formează în decursul vieții numai în cadrul relațiilor sociale, prin interacțiunea individului cu multitudinea și varietatea relațiilor sociale
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
individul este pasiv, conceput doar ca purtător al esenței personalității creată de societate (determinism social). b. Relația nu este univocă - de la mediu la personalitate -, ci biunivocă: la rândul său, personalitatea este creatoare de medii sociale, ea poate modifica relațiile sociale. Accepțiunea psihologică Personalitatea este un ansamblu de condiții interne. Ea nu se constituie printr-un simplu efect de amprentă a relațiilor sociale; întotdeauna influențele externe acționează prin intermediul condițiilor interne, acestea din urmă fiind interiorizări ale primelor (Rubinstein, 1962). Natura condițiilor interne
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
anticipării lui (ele devenind invarianții psiho-comportamentali ai personalității). Condițiile interne (însusirile psihice) au rolul de a filtra (media) solicitările din exterior. Ele se interpun între cauză și efect, producând: - fie asimilarea și interiorizarea stimulărilor externe; - fie devierea, amânarea, suspendarea efectului. Accepțiunea axiologică Personalitatea este un ansamblu de valori. În formarea personalității, important nu este orice fel de mediu social, ci un mediu impregnat de valori. În decursul existenței sale omul asimilează nu doar experiența de cunoaștere și pe cea practică elaborată
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
stadiul de consumator de valori la cel de producător de valori. Are în vedere omul valorizat (intelectual, moral, social, spiritual), deci omul ca valoare. Dimensiunea valorică a personalității este de fapt o fațetă a dimensiunii culturale. Din perspectiva celor trei accepțiuni, personalitatea umană apare ca: 1. Entitate bio psiho-socio culturală, ca întreg, ca unitate; 2. Purtător și executor al funcțiilor epistemice, pragmatice și axiologice, ca ființă care cunoaste, acționează și valorizează, transformând astfel lumea și pe sine; 3. Produs și producător
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
conceptul de creativitate își are originea în cuvântul latin creare, care înseamnă zămislire, făurire, naștere. În sens larg, putem considera creativitatea ca pe un fenomen general uman, forma cea mai înaltă a activității omenești. În sens restrâns, putem distinge patru accepțiuni ale termenului de creativitate: ca produs; ca proces; ca potențialitate general umană, ca abilitate creativă; ca dimensiune complexă a personalității (M. Zlate, 1994). 1. Creativitatea ca produs. Majoritatea autorilor au privit creativitatea din perspectiva caracteristicilor produsului creator, cu trăsăturile specifice
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
de cultura câmpului), înțelesurile termenului de cultură au evoluat permanent ajungându-se ca în secolul XIX cuvântul cultură să fie sinonim termenului de civilizație. Acesta era definit prin dezvoltarea mentală și organizațională a societăților, care cuprindea (E.B. Taylor 1871). În accepțiunea modernă termenul de cultură are mai multe înțelesuri (D.E.L.R.-1998): a. ca totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru crearea și comunicarea acestor valori; b. totalitatea cunoștințelor din diverse domenii și nivelul la care
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
opinia profesorului C. Olariu, “totalul consumațiunilor de valori în procesul de fabricație reprezintă costul producției”. El este generat de consumurile de valori materiale și de muncă vie în procesul de producție și nu de către o calculație. Alți autori, într-o accepțiune mai largă, definesc costul de producție ca fiind “totalitatea cheltuielilor ocazionate de producerea unor bunuri sau servicii de catre o unitate economică” sau în mod concret, “costul reflectă în expresie bănească consumul de factori de producție (capital fix și variabil, muncă
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
diviziunii simple având aplicabilitate în întreprinderile care fabrică un singur produs și care, în general, la sfârșitul perioadei de gestiune nu au semifabricate sau produse în curs de execuție sau, dacă acestea există, se mențin la un nivel constant. în accepțiunea acestei metode, toate cheltuielile de producție sunt considerate cheltuieli directe și pot fi identificate pe produsul care le-a ocazionat. Urmare a acestui fapt, nu mai intervine operația de repartizare a cheltuielilor indirecte. Costul unitar al produsului finit se obține
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
găsește reflectarea în modul de constituire al bugetelor. Urmărirea desfășurării efective a gestiunii bugetare în vederea obținerii comparabilității se realizează prin controlul bugetar. V.1. Teoria și practica elaborării bugetelor de venituri și cheltuieli V.1.1. Principii și metode în accepțiunea curentă, bugetul este expresia cantitativă a unui plan de activitate (un plan financiar) pregătit anterior față de perioada la care se referă. Bugetul îndeplinește mai multe funcții, dintre care amintim: *Funcția de previziune; *Funcția de control; *Funcția de asigurare a echilibrului
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
cercetării istorice (imaginea transmisă de presă fiind considerată una distorsionată); istoria de tip pozitivist încă domina scena istoriografică, deși cercetările au evoluat spre domeniile sociale și economice. Presa a fost recuperată ca sursă de către istoria mentalităților și a imaginarului. În accepțiunea clasică a metodologiei istorice, ea este considerată un izvor primar, însă nu și unul de primă mărime. Ca și alte ramuri științifice, în istoria presei este nevoie de materie primă, adică de material faptic, înțelegând prin aceasta înregistrări ale faptelor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
politică (precum cea monarhistă, de dreapta, de stânga), de divertisment, religioasă etc. Publicațiile religioase aveau ca principal scop explicarea, analizarea și dezbaterea tuturor problemelor referitoare la respectiva religie sau confesiune, exprimându-se punctul de vedere oficial al acesteia. Mass-media, în accepțiune generală, reunește toate metodele de transmitere către receptori a unor mesaje; audiența este vastă și eterogenă, dispersată geografic 34. Mass-media35 desemnează mijloacele de comunicare în masă care răspândesc un mesaj, ce are ca efect principal formarea unei viziuni unanim acceptate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Această situație a îndreptat atenția către reducerea până la eliminare a sărăciei, a șomajului și a inegalității distribuției veniturilor. Astfel, se conturează noțiunea de dezvoltare economică, mai cuprinzătoare decât cea de creștere economică, întrucât corelează problemele economice cu cele sociale. În accepțiunea lui François Perroux, dezvoltarea economică reprezintă ,,ansamblul schimbărilor în structurile sociale și mintale care generează o relație reciprocă între aparatul de producție și populație” [Perroux, 1969, p.523], sugerându-se interdependența dintre creștere și dezvoltare economică, ca noțiuni de sine
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
Educatoarea are rolul de a proiecta, de a conduce și Îndruma activitățile folosind mijloace de Învățământ și materiale didactice corespunzătoare. Acum se pune accent pe folosirea mijloacelor tehnice moderne menite să Înlesnească predarea și Însușirea cunoștințelor ți a deprinderilor. În accepțiunea modernă metodele de Învățământ reprezintă modalități de acțiune, instrumente cu ajutorul cărora copiii sub Îndrumarea educatoarei Își Însușesc cunoștințele, Își formează, Își dezvoltă priceperi și deprinderi intelectuale și practice, aptitudini, atitudini. Dintre metodele tradiționale (clasice ) și moderne cele mai frecvent Întâlnite
Învăţământul românesc în context european by Colpoş Lenuţa () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2350]
-
și se referă mai ales la exigențele privind cariera didactică, la gradul de satisfacție pe care aceasta îl oferă. Deși nu sunt întotdeauna esențiale, aceste așteptări personale pot influența îndeplinirea rolului profesional. Deși sunt prezentate separat, nici una din cele trei accepțiuni care au fost date rolului profesorului nu le exclude pe celelalte. Fiecare exprimă o parte din complexitatea meseriei de profesor. I.3.3 Competențele profesorului Până acum nimeni nu a putut defini profesorul ideal sau profesorul desăvârșit ori criteriile de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]