25,860 matches
-
Nime-n lume nu ne vede./ Tânguiosul bucium sună,/ L-ascultăm cu-atâta drag,/ Pe când iese dulcea luna/ Dintr-o rariște de fag./ Îi răspunde codrul verde/ Fermecat și dureros,/ Iară sufletu-mi se pierde/ După chipul tău frumos [...] Înălțimile albastre/ Pleacă zarea lor pe dealuri,/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri./ E-un miros de tei în crânguri./ Dulce-i umbra de răchiți/ Și suntem atât de singuri!/ Și atât de fericiți!/ Numai luna printre ceață/ Varsă
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
iar Eminescu într-un limbaj poetic. Amândoi geniali! „La steaua care-a răsărit/ E-o cale-atât de lungă,/ Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă./ Poate de mult s-a stins în drum/ În depărtări albastre,/ Iar raza ei abia acum/ Luci vederii noastre./ Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie;/ Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem și nu e./ Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noapte-adâncă,/ Lumina
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mâna mea dinspre umăr spre cer, fruntea ei subțiată în lumină, sânul rotund conturat în mister, rochia foșnind în cântece plină. Miros de femeie prelung și albastru, umărul meu sprijinind o idee, ochiul adânc cu dulceață de astru, foc răscolit în străfund de scânteie. Buzele aspre cu gustul de sare, părul șoptit în tăcerea de miere, prăpastia coapselor arcuind a mirare, brațele mele tânjind a cădere... 19
TÂNJIND A CĂDERE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383371_a_384700]
-
cu zvâc de mirare și veselie, căci poveștile sale veneau rostite a glumă și cunoaștere. Și fiecare se-ncheia cu câte alea: mingiuțe în hârtie colorată zburdând pe fire de gumilastic, nuci, bomboane și-alvițe învelite în poleială roșie ori albastră, fluiere-asurzitoare din oase mărunțele, chipiuri din cartoane lucioase cu pene-mpodobite, crăcane potrivite de tras la țintă ori după un vrabete... minuni ademenitoare! Un ascultat de povești costa ceva de-mbucat și-un loc de mas ferit de noaptea rece. Apoi, ispita
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
se-așterne a speranței rouă. Să se-mplinească tot ce-a vrut iubirea noastră minunată, când locuiam într-un sărut și nu-n acest „A fost odată !“... Și-ntr-o noapte Toamna vieții noastre-i minunată, plină de belșug și-albastre cruguri pe sub care iar, ca altădată, sufletele noastre devin ruguri pentru ca-n iubirea re-nviată să simțim din nou cum pleznesc muguri ca-ntr-o primăvară-ntârziată. Am păstrat ce-i bun pentru la urmă, toate-acele tandre sentimente care-au refuzat să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
ritual, acceptă, a primit mesaje simple și luminoase. Sufletul și carnea sunt împreună, nu pot fi despărțite în această viață, viața este un dar... „Nicăieri nu e ca pe canapeaua din atelierul tău. Totdeauna desfăcută, acoperită de perini. Verzi și albastre. Cu frunze galbene. În fața ei, șevaletul. Pânza albă. Aș vrea să pictezi ceva. Să mă întind pe canapea și să mă pictezi pe mine. Sau măcar perinile albastre. Sau vreo două valuri verzi. Paspoalate cu alb. Ori un nufăr galben
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
pe canapeaua din atelierul tău. Totdeauna desfăcută, acoperită de perini. Verzi și albastre. Cu frunze galbene. În fața ei, șevaletul. Pânza albă. Aș vrea să pictezi ceva. Să mă întind pe canapea și să mă pictezi pe mine. Sau măcar perinile albastre. Sau vreo două valuri verzi. Paspoalate cu alb. Ori un nufăr galben. Pe un pat de frunze verzi. Dar pânza rămâne neatinsă. Mă îmbii cu fructe. Cu caise. Cu ciocolată. Cu mentă. Cu alune. Îmi aduci ceașca de cafea pe
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
-mpart cugete și suflete-n rânduri, Aleargă neîncetat spre porți din cer!... Trecerea-i firească spre înalte culmi, Din gloria eternă, ce o-nvinge, Reflectând în sine alte stranii lumi, Pe drumu-i spre final, ce îl parcurge... În zile și-albastre nopți, din nostalgii, Revărsându-se-n șiraguri prin pustiu, Renasc nemuritoare melancolii, Arzând încet în suflet, cu ecou viu!... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică: Nemuritoare melancolii... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2110, Anul VI, 10 octombrie
NEMURITOARE MELANCOLII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383408_a_384737]
-
temerar, Iradiind în el nevoia de înalt; Acum aripile-și întinde, de asalt, Neînfricata fiică-a lui Icar - Arc peste timpul multimilenar. Mereu, mirajul zborului spre astre, Iatacul cu luceafărul de seară Reconstruiesc decoruri de beteala - Ofranda lumilor în veci albastre -, NăscândIcari, la ele să adaste. La mulți ani, nepoata bunicului! Desigur, cosmosul (în acrostihul dedicat ție) reprezintă înălțimile vieții personale și sociale la care aspiri, la cei 19 ANI împliniți azi. Nu-mi lua însă chiar în serios poemul. Așteptările
POEM ANIVERSAR de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383434_a_384763]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CUMPĂNA Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1195 din 09 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Comensurări albastre în spațiul sideral Cenzurizează viață pe un tărâm ales Concupiscent,saturnic,într-un crâmpei astral Centurioni telurici invocă un proces Captează interesul mulțimilor novice Contând pe divergența reală de idei Catastrofal,balanța nu pot decât să strice Catadixind că-i
CUMPĂNA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383433_a_384762]
-
n-are nume, Fericirea-n cer e dată. Dându-și sufletul curat Doar cu fapte, gânduri bune Poți învinge un păcat Doar cu post și rugăciune. Lumea noastră nu-i a noastră, Fapte bune tu să faci, Sufletu-i aură albastră Să nu devenim posaci. Sufletul când părăsește Trupul neînsuflețit Două lumi el întâlnește Ai păcat sau mori iubit. Dintre cei care care-au plecat Lumea dincolo s-o vadă, Doar puțini au mai sperat Să se-ntoarcă aici, să șadă
ÎNTR-UN TRUP... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383435_a_384764]
-
apa Argeșului cristalin, ca o lacrimă curată de floare sau ca un zâmbet. Consideră că la Biblioteca Metropolitană a fost sleită „Antologia scriitorilor români de pe toate continentele”, o carte reprezentativă pentru literatura română. Tot domnul Stan a prezentat revista „Clipe albastre” și și-a exprimat părerea că vom pleca în veșnicie cu marea mulțumire că am lăsat în urmă o lumină pentru neamul românesc, că am prelucrat nectarul de lumină într-o miere a luminii neamului. Virgil Ciucă a prezentat câteva
LANSARE ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI DE PE TOATE CONTINENTELE, COORD. ELISABETA IOSIF de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383444_a_384773]
-
spațiu și timp. Toată pasiunea sa pentru poezie s-a consumat pe malurile timpului. Ciclurile poeziei lui Mihai LEONTE au legea lor, au vigoarea lor și sunt reprezentative. În ordinea lor cronologică aceste volume tipărite au fost botezate metaforizat: Mirajele albastre 2008, Armonii majore 2010, Arabescuri modelate 2011, Metafore aprinse 2012, Martor autentic 2013. Sub pana autorului Mihai LEONTE s-a tălmăcit cu autenticitate și în ciclul Distihurile lui Bujor. Am trecut cu inepuizabila mea energie prin calmul versurilor poetului Mihai
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
cardinale... Doamne, spune-mi, cine a suflat cu-atâta ură și blestem de s-au risipit toți atât de departe, atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visez oasele strămoșilor ieșind din morminte și-alcătuind în văzduhurile albastre, o imensă cruce din nacru... Doamne, cine a fost hulpavul țărânei noastre? Citește mai mult În copilărie dansam Hora Unirii,în casa noastră, în curtea școlii...Cântam „Pe-al nostru steag e scris unire”într-o limbă dulce,în care
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
s-au împrăștiatîn cele patru puncte cardinale...Doamne, spune-mi, cine a suflatcu-atâta ură și blestemde s-au risipit toți atât de departe,atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visezoasele strămoșilor ieșind din morminteși-alcătuind în văzduhurile albastre,o imensă cruce din nacru...Doamne, cine a fost hulpavul țărânei noastre?... VIII. GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH, de Vavila Popovici , publicat în Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017. „Arta este fiica libertății.” - Schiller Vincent Willem van Gogh
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
văd în haltă să ajungă acolo, eu câștigam centimetru cu centimetru și mai mult stăteam pe loc ! Acum o alunecare mi-ar fi fatală, îmi doresc aripi să zbor, apăru locomotiva cu vagoane etajate, de navetiști, ca o imensă omidă albastră ce mă va devora. De ce alerg eu spre moarte ? Personalul opri în haltă , în câteva zeci de secunde navetiștii urcară și umplură burțile flămânde ale vagoanelor cu geamuri sparte și perne tăiate cu briceagul, dezolant... Ajung prin dreptul salciei din fața
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
în unele texte. De aceea mi-era drag să merg la acea clasă, în plus erau frumușei tare și îngrijiți. Și nu prea lipseau de la ore, cum s-ar zice munceam după puterile noastre. Doar Simona, o blonduță cu ochii albaștri, zveltă și foarte feminină, începuse de vreo două săptămâni să nu prea mai vină la școală. Apoi au intrat în săptămâna de practică și nu mai aveau cursuri. Aproape după o lună, apare și Simona. Nu i-am cerut explicații
REGINA MEA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383514_a_384843]
-
și politicoasă, ca orice ardelean„. „Da„ , zic, aproape rușinată că am un păr așa lung. „No, bine, dragă. Și așa...roșu ?„ Tăcui, căutând în asta un refugiu. „Da', fă bine, rogu-te, și mănâncă zamă de pe la noi!„ Și ochii ei albaștri mă mobilizară, precum un ordin. Avea ceva impunător în vorba ei, cu un accent care mă ținea încordată, să înțeleg... Mai înghiții, cu greu, o lingură. Era o ciorbă de salată. Cu smântână, zicea bunica . „Mai mănâncă, e bună!„ insistă
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
și speriat el se îndreaptă Și-așteaptă-nfrigurat eliberarea, Dar Luna îl privește înțeleaptă, Cu glasu-n șoaptă-i pune întrebarea. Răspunsul i-a venit sfios și stins Că-n visele-i mărunte a zărit Prin largile vârtejuri de cuprins O floare prea albastră în zenit. Din suflet de-i îngăduie mărita Să plece-acum îndată ar zbura, E floarea lui albastră, mult dorita, În fluture s-ar metamorfoza. Cu pas plutind prin aer ireal Mireasa delicat l-a-mbrătisat: -Tu poți să pleci, că ai un
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
întrebarea. Răspunsul i-a venit sfios și stins Că-n visele-i mărunte a zărit Prin largile vârtejuri de cuprins O floare prea albastră în zenit. Din suflet de-i îngăduie mărita Să plece-acum îndată ar zbura, E floarea lui albastră, mult dorita, În fluture s-ar metamorfoza. Cu pas plutind prin aer ireal Mireasa delicat l-a-mbrătisat: -Tu poți să pleci, că ai un ideal, Mă bucur să te știu de dor purtat! Pornind încet, micuțul ciob de astru Prin spirele
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
păr. Din codrii ei cu arbori de sequoia O creangă el a rupt nepăsător; Ce-i pasă oare codrului de voia Ce-o duce el în sufletul de dor? Ah, floarea a simțit, și-adânc mirată Un ochi de lac albastru, nemișcat, Clipind și clipocind din geana mată Spre ciobul neguros a îndreptat. -De unde vii și cine ești, băiete, De cine ești trimis, tu, ce dorești? Cumva îți este foame, îți e sete, Ești unic printre flori, ori flutur ești
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
Un bulgăre de piatră prăvălit. La fel a fost iubirea-mi trecătoare, Lumina-a dat în cer o clipă doar Noptatic veșniciei care doare Din sufletul abis fără hotar. -Eu caut androginul rătăcind, Pierdut între înalturi, undeva, Eu, floare cea albastră, rotunjind O sferă, învârtindu-mă spre-o stea. Născute flori și fluturi care zboară Să poarte mai departe în duet Aceleași legăminte într-o doară, Același vals teatral și desuet Din pulbere și apă le-am crescut Cu sufletul mereu
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ZÂMBET DE PERLĂ! Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ziua zorilor albastre Curcubeu de flori trimite, Înflorind timide astre Nasc culori, zilei cernite. Și eu trec pe lângă ele Parcă stau dar parcă merg, Ele-mi zic să nu le șterg Ci, să le prind în mărgele! Să le asortez c-un zâmbet
ZÂMBET DE PERLĂ! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383569_a_384898]
-
Pan. El le cântă leilor despre ierburile înalte ale savanei, despre căldura ei toropitoare, despre întinderile-i nesfârșite. Iar ei îl ascultă și astfel, își uită mâhnirea. Apoi, zeul se întoarce în lumea sa și duce cu el, peste întinsul albastru, suspinul celor patru lei de piatră. În liniștea care se lasă, doar marea mai șoptește o poveste veche, despre un rege viteaz și mândru, purtând în piept, sub armura de cavaler, o inimă de leu. Corina Diamanta Lupu București 24
ZEIȚA DE LA CASA CU LEI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383566_a_384895]
-
Cu un curcubeu în privire. Și ce dacă plouă în prima zi de vară? Vor fi atâtea zile în care vom sărbători Lumina ca pe un imens sanctuar Al iubirii! Ne vom împreuna mâinile și le vom ridica Spre nemărginirea albastră a cerului, Care ne sărută în tăcerea sacră A cuvântului. Și ne vom afunda printre flori Ca și îngerii printre albele zări, Vom mângâia trandafirii Ce plâng după petale. Vom spera printr-o credință mai mare. Vara adevărată e în
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]