3,686 matches
-
trăiau oameni cinstiți și inteligenți care se respectau și se iubeau. Omul din Avellino asculta ca vrăjit, făcea câte-o observație din când în când, asta doar în primele zile, după care încetă și se recunoscu în poveste; Tommaso se amuză grozav relatându-i acelui nebun visul său. XIV Flota spaniolă ajunsese cu forțe sporite în largul coastelor calabreze; poate că ar fi fost de-ajuns câteva companii de pușcași pentru a bloca și împrăștia banda de turbulenți organizată de Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nici paradisul nici infernul și nici purgatoriul? Ăsta era motivul pentru care ai cerut să-mi vorbești? Nu puteai să renunți măcar la una din obișnuitele tale înscenări de comedii, fra' Tommaso? Crezi că noi stăm toată ziua să ne amuzăm și să ne gândim la tâmpeniile tale? E bine să vă amintesc din când în când că sunteți vii, este sarcina mea; când voi scăpa de drojdia asta puturoasă, vă veți aminti de intervențiile mele și o să-mi mulțumiți; ca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Prin impulsivitate, prin aplecarea spre acte necugetate, prin nereținere, la mânie, de la crimă, oamenii lui N. seamănă mai degrabă cu cei din nuvelistica lui C. Sandu-Aldea. Unii vădesc înclinații spre cruzimea gratuită, spre perversitate. Tinerii din cutare sat, bunăoară, se amuză chinuind câinii prin „dare în jugău”. Mai numeroase decât firile violente și crude sunt cele doar „sucite”. Un sătean își aprinde casa, apoi, de pe o movilă, strigă de trei ori: „Cocoșul roșu”. Cineva înnebunește subit văzându-l viu pe unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
disponibilitatea de a te Înveseli, de a petrece În compania celor care prețuiesc vorbele de duh, casa Îți rămâne „necălcată”.) Este greu celor cu exigențe, cu pretenții prea mari să realizeze distracțiile: „Ne plictisim cu mulți oameni și nu ne amuzăm cu alți câțiva decât din vanitate” (Vauvenargues). Hazul e sarea conversației, dar nu și hrana. (Observația celui dominat doar de tendința de a produce haz cu orice preț va avea, de regulă, soarta unei replici afectate, lipsită de bun-gust. Glumele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din critică o activitate intranzitivă și fără suport, sau, mai degrabă, prin deplasarea radicală a suportului. Altfel spus, obiectul său nu este opera - ea nu contează așa cum nici la Flaubert nu contează burghezia de provincie -, ci critica Însăși: „Întotdeauna mă amuză vanitatea prostească a acelor scriitori și artiști din zilele noastre care par să-și imagineze că funcția primară a unui critic este să sporovăie despre operele lor de mâna a doua.” Tăindu-și, astfel, legăturile cu opera ale cărei constrângeri
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Restul se datorează inteligenței, iscusinței și harului său actoricesc. În Calul verde și-a propus un dificil experiment: să redea chintesența locului comun și a banalității printr-un dialog care să nu plictisească, ba chiar să fie animat și să amuze. Experimentul s-a soldat cu o performanță, publicul, într-adevăr, a rîs și a aplaudat. Abia cînd a ieșit di sală s-a dumirit că, în realitate, a asistat la o sumbră și patetică dramă. Ovidiu Constantinescu ("Orizont", 1982) Părerea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu cremă pe mîini, mai pun o picătură de parfum pe mine, mă uit într-o carte, într-o revistă... Vera: Și-l dai gata pe Ilie... Nina: Ei, nu-l dau, dar aș putea să-l dau dacă... (se amuză). Dar tu ce faci? Parcă eu nu știu ce faci! Vriei o dulceață? (o servește) Cum intri pe ușă, te dezbraci, intri direct în bucătărie... Dă la copii de mîncare, dă-i lui Ștefan de mîncare, și așa mai departe. Și crezi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
șevalet pe masa rotundă din salon și, cu febrilitatea specifică pictorilor, îi face portretul Irinei care, pur și simplu, îi pozează; Val, stînd la masa din sufragerie, își toarnă din cînd în cînd în pahar și se pare că e amuzat; Maria, tot la masă, cu bărbia în palme și-atît; Mihai, înregistrează pe rînd fiecare din aceste puncte ale încăperii; ascunzîndu-și starea de agitație, se îndreaptă de cîteva ori spre ușa de la intrare, o dată vrînd chiar să pună mîna pe clanță
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bucătărie. Mă-nțeleg cu băbuța. (pleacă spre bucătărie) Pînă mă-ntorc, dați-i drumul cu o mînă moartă. (lumina se mută în sufragerie; se deschide ușa și intră Val) Val: (pare că a băut ceva mai mult după mers; e amuzat) Bau-bau! Da' ce stați ca bufnițele, pe întuneric?! Irina: (îmbrățișîndu-l) Val! Val: Nici o grijă, iubito, te iubesc. Asta voiai știi, nu? Irina: Da' unde Dumnezeu ai stat atîta?! Val: Am stat mult? (rîde) Maria: Noi stăm ca pe ace și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bănuit totdeauna că ești... Nu-i bine așa, frate, nu le lua pe toate în piept, că nu reziști... mai ferește-te puțin... să mai treacă și pe-alături... că altfel cazi... Trebuie să mai și rîdem, să ne mai amuzăm, să nu ne pese... Asta-i viața! El 1: Da... asta-i... Ea 2: (aducînd cafele) N-am făcut-o prea tare. E, așa, mai de seară, să n-aveți insomnii... Eu, ori că beau ori că nu, tot nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
E greu să înțeleagă... așa cum ție ți-e greu să înțelegi de ce ea nu înțelege... Ea 1: Da, poate că așa e... poate că sîntem vinovați... dar nu sîntem... noi nu sîntem decît cei intrați în slujba iubirii. El 1: (amuzat oarecum de inocența ei) Cu morala asta a ta, n-o să te măriți niciodată... Ea 1: Nici nu vreau... sau, dacă e să fie, am să mă mărit cu un soț, nu cu tine. El 1: Iei lucrurile prea simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nu e nevoie, mă descurc. El 1: Cum adică te descurci...! Ea 1: Întîi și întîi, n-am niște examene grele. Și, după aceea eu am obiceiul să învăț chiar... nu mult... atît cît să nu se jeneze profesorul... (se amuză amîndoi) El 1: Dumnezeule, cînd un om e prost, îl ierți, n-ai ce-i face altceva... dar cînd un om e frivol, ce să-i faci oare? Ea 1: Să nu speri. El 1: Deci sînt pierdut... Ea 1
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
caz mai mult decît mie... El n: Am vrut să-mi schimb și glasul, dar n-am reușit. El 1: Uneori ți-a reușit... El n: (deci...!) Acum ce-ai rămas așa! Te-am speriat? Eu am vrut să te amuz. El 1: Sînt obosit, foarte obosit, total obosit. El n: Eu ți-am spus, te-am prevenit demult că aici vei ajunge. El 1: Da, cred că am ajuns... El n: Ia vino și stai aici (îl așează în fotoliu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mă suna anchetatorul, mă duceam și-l luam pe bandit și-i puneam pistolul în ceafă (îi pune degetul în ceafă) Și-i...Poc! (Obiectiv nr. scapă din strînsoare și se vede că "pistolul" era doar degetul plutonierului; Plutonierul se amuză) Ce, te-ai speriat? Îmi pare rău... scuză-mă...(Obiectiv nr., cu sacoșa în mînă, se precipită spre WC) După cît e de disperat, sigur s-a pișat pe el! Sursa dublă: (către Plutonier) Auzi... vreau să te întreb ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Sursa dublă: Ce dracu', mă, nu te poți stăpîni cît de cît...? Obiectiv nr.: Păi nu, că nu m-am dus pentru..., mi-am aranjat puțin părul; n-ai auzit că o să ne dea pe post? Sursa dublă: (îl privește amuzat)...Frumosule! Reporter 2: (către Dosar nr.) Dumneavoastră de ce sînteți aici? Dosar nr.: Păi... îmi citesc dosarul... Reporter 2: Dar am auzit că îl citiți de ani de zile... De ce?! Dosar nr.: Ca să mă conving dacă ce scrie în dosar e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un acut simț al măsurii, umor - sau În coerența demersului său literar. Pe de altă parte, cititorul ideal al literaturii sale este Însuși personajul echenozian, așa cum l-am cunoscut: care nu caută nimic anume, ci Întîlnește din Întâmplare, care se amuză, gândește, dar nu filosofează niciodată, care se Îndrăgostește dar nu iubește, care nu visează ci are viziuni inedite, fulgurante, născute din și retopite În imaginarul cotidian, citadin, banal (de aceea, la Polul Nord, colinele acoperite de zăpadă jilavă, văzute din vale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și a unui volum hibrid care se vrea o artă poetică și (aparent) o cheie În descifrarea articulațiilor poetice ale prozei sale. Devine din adolescență un mare iubitor al limbii ruse, ceea ce-l determină să-și aleagă pseudonimul Volodine. Se amuză construindu-și autobiografii fictive - s-a născut În Franța În 1950, sau În Letonia, În 1949, sau În Mongolia...? Scrie o scurtă proză fals autobiografică, O rețetă pentru a nu Îmbătrîni, publicată de către Agenția Interprofesională Regională (AGIR) cu ocazia salonului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vor reuși, nici de data aceasta, să dezlege enigma. Nu numai pentru că interpretează greșit semnificația scenei la care asistă, ci și pentru că - unele montări scot în evidență acest lucru - Hamlet a descoperit uneltirea și, avertizat, și-a îngăduit să se amuze pe seama uneltitorilor, inducându-i din nou în eroare. Supraveghere dejucată... Piesa îi lasă aici regizorului o deplină libertate de alegere: Hamlet poate începe scena „în cunoștință de cauză” sau poate avea revelația strategiei adoptate de tabăra adversă pe parcursul desfășurării întâlnirii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
scriiturii comice dezvoltate în jurul relațiilor conjugale se bazează pe poziția spectatorului, care dispune, clipă de clipă, de informații suplimentare în raport cu cel puțin unul dintre personajele de pe scenă. Tocmai pentru că este subinformat, acest personaj devine o sursă de comic: sala se amuză fără milă pe seama lui, observând distanța constantă dintre ceea ce omul știe (incomplet) și ceea ce face (anapoda, pe dos, invers decât ar fi trebuit să facă). Din fotoliul său, spectatorul râde de aceste disfuncții, de aceste derapaje a căror cauză, el
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
diametru mai mare este pentru farfurii, iar cel mai mic pentru pahare, apoi am vrut să o încercăm. Ne-am jucat noi la butoane, dar nu pornea decât uscătorul de vase. Fâsâia și mirosea urât, așa că am renunțat. Ne-am amuzat mai departe pe tema nepriceperii bărbaților în domeniul casnic, am mai improvizat eu câteva teorii gospodărești, ca să vadă cât de bine mă pricep, am râs mult și ne-am simțit minunat... În noaptea aceea a dormit la mine (vorba vine
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
imediat“, am lăsat-o baltă și ne-am precipitat spre un hotel din apropiere, pradă aceluiași impuls de nestăvilit. Până să ajungem în pat, abia dacă am schimbat trei cuvinte, atât de bine comunicau sufletele noastre prin intermediul privirii. Acum mă amuz când mă gândesc, dar atunci m-am simțit exact ca-n timpul studenției, i-am aflat numele abia după... Când ne-am întors la cafenea - eram deja cei mai buni prieteni -, barmanul tocmai se pregătea să închidă; ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
se sileau să rămînă veseli. Dau petreceri în carnaval (care ținea, după calendar, și nouă săptămîni), frecventau permanent „localurile”, se înghesuiau în bîlciuri (cel din Capitală avea și ziar: „Reporterul Moșilor”), mergeau să vadă comedioare (cele mai multe, traduse și localizări), se amuzau copios la „Mița Tirbușon”, „Țivila”, „Zozo” sau la „Spaniola de la Mitică”, își făceau farse, se dedau parodiilor, precum acel personaj de roman care voise ca „la moarte să nu i se cînte de jelanie, ci «Deșteaptă-te Romîne!»”. Această tendință
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se lăsa „cu totul nimicit de viața reală”, poetul încearcă uneori „emoții bizare”, deși pornește rezervat față de asemenea experiențe. Gustul fardului, ca dovadă de rafinament decadent (stimulat și de denumirile exotice ale produsului: „pudra Germandrée”, „pudra Malaceina” - nume care îl amuza pe Arghezi)9), se întîlnește însă în cîteva rînduri cu nevoia de a-l folosi. La începutul anilor ’20, o erupție de bube albe îl obligă să ocolească lumea și-i smulge accente de disperare: „Iarbă de plumb și aer
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se lucrează/Mai sever și mai discret,/Decît în cabina rece/La Instrucție și Parchet”. Fără îndoială, în atmosfera destinsă a banchetului, ambele, și la fel celelalte catrene (căci vor fi fost dublul sau triplul numărului „mostrelor”), au plăcut și amuzat. Autorul articolului (probabil și autor de epigrame) pare literalmente încîntat. Relatarea sa e, din punctul meu de vedere, un document semnificativ, întrucît conține rețeta cam tuturor petrecerilor de acest gen (toasturi și epigrame) și oferă o probă despre gustul celor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai sus am afirmat că Bacăul intelectual din perioada interbelică gustă cel mai mult epigrama. Trebuie să adaug: epigrama și șprițul. Avocați, profesori, publiciști, ,,oameni fini, inteligenți’’ (îi definea, amabil, Marius Mircu), majoritatea epigramiștilor era formată din cheflii, care se amuzau înțepînduse pentru slăbiciuni notorii în cercul lor, în primul rînd pentru cele bahice. De pildă, bravurile pe acest tărîm ale unui Gr. Grigorovici (în epocă monografistul Bacăului și ,,cel mai vechi gazetar din localitate’’), întreceau, din punctul de vedere al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]