8,321 matches
-
se gândește el. E frumoasă, e singură, și are capul plin de tâmpenii psihologice bâlbâite. La naiba. ― Dar desigur că cineva ca tine nu trebuie să treacă prin ceva așa cum e....ă... renașterea, nu? mai încearcă el. ― Astea sunt numai aparențele, răspunde ea, eu sunt de fapt un om cât se poate de obișnuit. Merg la magazin, la cumpărături, mă plimb. Sunt la fel ca toți ceilalți. Da, gândește Ben, de-aia a durat luni de zile să aranjăm un interviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care însă nu valorează mai mult de 30 lei"3180. Concluzia raportului întocmit de către directorul prefecturii Constanța ca urmare a inspecției de la primăria orașului Cernavodă era aceea că "impresia excelentă asupra gospodăriei actualului primar și consiliu comunal este o simplă aparență înșelătoare căci, în fond, legea a fost ignorată, domnind bunul plac, iar averea publică abandonată risipei"3181. Ca urmare, "prin aceste abateri (...) primarul și întreg consiliul comunal persistă să se îndepărteze de la îndatoririle sale, așa că, prin această rea credință se
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
erau deloc minciuni, ci fapte care aveau să se împlinească în realitate. Nu, aceasta nu era o minciună. Era ținta, era țelul pe care el trebuia să-l împlinească în fapt. Velasco își exprimă apoi mulțumirea față de primar doar de dragul aparențelor: Solii sunt istoviți. Vă sunt recunoscători pentru bunătatea dumneavoastră. Neliniștit, primarul îl trase pe Velasco la o parte: Padre, mâine plecați? Așa avem de gând. Știți că drumul până la Veracruz e primejdios? — Cei din tribul Huaxteca sunt învrăjbiți împotriva voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doua, casa din Calle San Jeronimo bucurându-se de un renume bun, se mânca excelent și camerele nu costau prea mult. Toreadorul trebuie să lase impresia dacă nu de prosperitate, măcar de respectabilitate, asta pentru că În setul de valori spaniol aparențele și demnitatea sunt mai importante decât curajul, așa că toreadorii rămâneu la Luarca până la ultima pesetă. Nu se auzise vreodată ca vreun toreador să fi plecat din Luarca Într-un loc mai bun sau mai scump - un toreador de mâna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Am găsit multe dintre aceste bucăți În câmp, la o distanță apreciabilă, fiind purtate acolo de propria greutate. Pe drumul de Întoarcere spre Milano Îmi amintesc că unii dintre noi discutau despre Întâmplare și căzuseră de acord asupra faptului că aparența de ireal și absența răniților a contribuit mult la păgubirea acelui dezastru de o grozăvie care ar fi fost și mai mare. De asemenea, faptul că totul se petrecuse atât de rapid și că acele cadavre erau, În consecință, Înțepenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spital și amenințat cu operația, copilul se sperie și își recunoaște mistificarea, iar asistenta medicală exclamă cu falsă îngrijorare: “Și-acum, ce să facem? Că injecții contra minciunii nu există!” Amuzantă în ce privește naivitatea celor mici, tentați să judece lucrurile după aparențe, este schița „Boala animalelor”, unde este surprinsă reacția îngrijorată a celor doi copii, care iau un proces fiziologic normal la vite (rumegatul) drept semn de boală. Originală, în proza „Ziua bunicilor”, este ideea botezării copacilor din livadă cu nume de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
era niciodată de-ajuns. Cu toate acestea, nu eram nemulțumită de cum arătam - În fine, când eram mai mică, da, foarte nemulțumită. Dar odată ce-am devenit o tânără femeie, mi-am dat seama că e mai bine să ai o aparență de neuitat decât una insipidă. Am Învățat să-mi transform defectele În efecte. Mi-am făcut sprâncenele dese și mai negre, mi-am pus inele cu pietre mari pe degetele boante. Mi-am vopsit părul cânepiu În șuvițe lungi aurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stăteau În toate direcțiile. Purta o bluză Într-o nuanță spălăcită de albastru, cu un guler mare și nasturi albi, combinată cu o pereche de pantaloni largi la fel de insipizi. Nu mi-a stat niciodată În fire să judec oamenii după aparențe, dar de data asta presimțeam ceva rău. A pășit spre grup cu timiditate și cu o voce care de-abia se auzea, a spus: —Plăcere să cunosc pe voi În Lijiang. Și așa a făcut cunoștință grupul cu rigida și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În altă parte. După toate probabilitățile, era inconștientă. În cădere, s-a lovit cu ceafa de o statuie a lui Buddha de bronz. Autopsia a arătat o contuzie la cap. Bărbatul a smuls pieptănul din gâtul ei și, după toate aparențele, a fost șocat de cantitatea de sânge care a Început să țâșnească. Așa că a apucat un cordon roșu de la o draperie din vitrină și i l-a Înfășurat În jurul gâtului pentru a opri sângerarea. În ciuda acestor eforturi eroice, ea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ambii ochi sunt doar puțin deschiși. Dacă te uiți mai atent, zărești o licărire undeva înăuntrul pupilei. E mică, dar intensă. Primul lucru pe care l-am observat a fost această sclipire evidentă. Ea m-a făcut să văd, dincolo de aparențe, o parte a ei care nu e în suferință. - Bună ziua, spun eu. - Bună ziua, răspunde Shizuko. - Buazia, se aude. Mă prezint pe scurt. Fratele ei mă ajută. Shizuko încuviințează. A fost înștiințată dinainte de vizita mea. - Întrebați ce doriți, spune Tatsuo. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bine și o să vorbească fără probleme. Atunci aș vrea să o întreb: „Ce ai văzut în ziua aia?“ Dar va mai dura ceva. Întâi va merge la Disneyland. Excursia la Disneyland. Prima destinație. Cred că Poliția nu a văzut dincolo de aparențele acestei secte Nakamura Yūji ( avocat, născut în 1956) Avocatul Nakamura spune despre el: „Meseria pe care o practic eu seamănă cu cea a unui medic generalist.“ Biroul de avocatură de care aparține domnul Nakamura se află în apropierea stației Machida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ne-am dus cu toții acolo, am comandat mâncare chinezească și ne-a spus multe lucruri. De atunci eu și Sakamoto am fost nedespărțiți. Un cuvânt care să-l definească ar fi: veselie. Era foarte sarcastic și nu se lua după aparențe. Găsea ceva de comentat în legătură cu orice. Pot spune, exprimându-mă elegant, că vedea totul cu ochi critici sau, mai dur, căuta tot timpul nod în papură. - Din câte îmi spuneți dumneavoastră avea o slujbă grea și nu prea avea timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
simțuri, au o judecată mai flexibilă. Murakami: Pot spune că în societata actuală nu se știe clar ce este bine și ce este rău. Kawai: Așa e. Mi se pare greu să catalogezi un lucru ca fiind rău numai după aparență. Pot să scriu ce consideră societatea asta ce fiind rău. E mult mai greu să discutăm despre lucrurile într-adevăr esențiale. Murakami: Eu am impresia că nu prea putem să-i acuzăm pe cei din secta Aum pentru incidentul sarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se termine toate acestea. Îmi place variația și recurg la toate minciunile ca s-o văd mereu alta, plângând, râzând, nenorocită sau veselă, în veșnică trudă. Când două scrisori i se aseamănă, eu trebuie să-i pricinuiesc o nemulțumire sub aparențele celor mai bune intenții ca să am ceva nou, iar noutatea nu întîrzie mai mult decât de la un factor la altul. Și mereu e mai nemulțumită și deseori mi-e milă de ea, căci o știu de ce e în stare să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
profundă din toate fetele pe care le cunosc". Viky a primit recomandația cu un surâs grațios, iar Roza cu un început de mânie. Ioana adăugă mai târziu numai pentru mine: "Să fii drăguț cu Roza și să nu te impresioneze aparențele. Merită, săraca!" După dejun, într-o trăsură, cu Ioana și Viky, cu un pisoi mititel, numit în glumă pentru culoare locală Ahmed, am pornit spre mare. Cavarna: o singură stradă, cu prăvălii neînsemnate ținute de bulgari și câteva cafenele umile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și te gândești des la asta? - Foarte des. - Ești așa de zâmbitoare toată ziua, că n-ai bănui că ai și frici.Iartă-mă că-ți vorbesc fără înconjur dar vreau sa fiu sincer. - Nu trebuie să iei omul după aparențe. Și apoi aici îmi place săfac mai mult baie în mare, și orice tovarăș este bun. De altfel, sunt toți foarte drăguți cu mine. Altceva nu mă interesează. - Într-adevăr, viitorul tău este neliniștitor. Nu văd de ce ești studentă în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și Arabella? Arabella era metresa lui de multă vreme și alcătuise cu dânsa aproape un menaj (dar cu despărțiri mari, semănând aproape definitive). Ioana povestea despre ea lucruri uimitoare și, cu toată viața ei de câine al nimănui și cu aparențe ușuratece, o socotea drept cea mai serioasă femeie din câte a cunoscut. - Arabella e drăguță, ne mai certăm, ne mai împăcăm, poate o să ne despărțim până la urmă. E ciudată. I-am pierdut toți banii pe care îi primește lunar, într-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pot atenua, oricât m-aș căzni, și care, de altfel, nu e numai un prilej veșnic de neliniște pentru Ioana, dar mă împiedecă și pe mine să fiu fericit. Este un defect funest, căruia unii îi spun, ca să-i dea aparență suportabilă, luciditate. A asculta o bucată de muzică, a citi ceva subtil, a fi în mijlocul celui mai superb aranjament al naturii și totuși a nu-ți uita prezența, a nu fi în stare să exclami ceva fără sens numai din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ne informează despre ea însăși ca obiect. (O comparare cu Camil Petrescu e posibilă.) Bărbatul este misogin și egoist, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist și lamentîndu-se disproporționat de inferioritatea femeii. Eroul a sedus o studentă, Irina, cu aparențe foarte distinse și oneste, din care-și face numai o amantă, căci "aveam de gând să-mi păstrez toată viața independența". "- Nu mă voi însura - îi spune el - dar vei fi prietena mea cea mai bună!" Eroul nu-i face
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe sine absurd, însă trebuie văzut în ce accepțiune a cuvântului, căci unele nu sunt deloc negative sau comune. Alteori ceea ce apare absurd anunță ceva care nu se arată pe sine. Sau, în unele situații, e în joc o simplă aparență. În același timp, voi avea în vedere unele motivații sub care le socotim astfel, vanitatea acestora în destule situații. Are importanță, cred, modul lor viu și variat de apariție, fenomenologia lor aparte, într-un sens mai liber al cuvântului. În
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens. Sau când anume dejucarea sensului și transgresarea sferei sale conduc în zona celor absurde. În definitiv, sub ce motive le percepem noi ca atare? De ce oare vrem de obicei să le exilăm cât mai departe posibil? Nu cumva sub aparența lipsei de sens pot fi ocultate experiențe care ne sunt într-adevăr proprii, uneori esențiale? Nu cumva ceea ce numim sens - în mod obișnuit - se cere el însuși pus în discuție? E adevărat, spunem adesea că lumea în care trăim este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sesizăm - sub numele sensului sau al nonsensului - nu reprezintă ceva în sine. Ceea ce sesizăm privește modul în care ceva se arată într-o anume experiență. Nu se arată univoc și dintr-odată, ci cunoaște varii chipuri, de la ceea ce numim simplă aparență și până la ceea ce se arată pe sine ca atare. Nu aș dori să complic discuția, aducând în atenție felul mai riguros în care se poate vorbi despre fenomen și fenomenalizare. Sau multiplele accepțiuni ale termenului „apariție“, cu acele confuzii pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pentru mintea lui. Sau, pur și simplu, curiozității sale imediate, cum se întâmplă la un spectacol de circ. Se află aici o variantă extinsă și vulgară a celor care se numesc absurde. Față de această variantă, există o alta doctă, cu aparențe savante. Căci atras de unele doctrine în vogă, omul caută săși justifice rațional credințele sale excen trice. Caută să le ofere o anume legitimitate, încât uzează de explicații dintre cele mai stranii. Cu privire la vise, stoicii sunt siguri de puterea lor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
logice a cunoașterii după relație“. Înainte de toate, reamintește principiile formale ale gândirii - al noncontradicției și al identității, al rațiunii suficiente și al terțului exclus. Discută în același timp despre eroare, pe care o înțelege atât ca falsitate, cât și ca aparență a adevărului. O specie a erorii o constituie absurditatea însăși, destul de perfidă întrucât aduce cu ea tocmai aparența adevărului. Nu e greu de văzut că, de fapt, Kant nu desparte complet logica de antropologie, cel puțin în unele locuri. De
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
rațiunii suficiente și al terțului exclus. Discută în același timp despre eroare, pe care o înțelege atât ca falsitate, cât și ca aparență a adevărului. O specie a erorii o constituie absurditatea însăși, destul de perfidă întrucât aduce cu ea tocmai aparența adevărului. Nu e greu de văzut că, de fapt, Kant nu desparte complet logica de antropologie, cel puțin în unele locuri. De pildă, atunci când consideră că, dacă i se arată cuiva eroarea săvârșită prin aparența adevărului, „i se face un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]