73,900 matches
-
care o strecura Petrică În povestire se oglindea cu limpezime pe chipurile celor din preajmă. A continuat pe același ton: „Treaba Îi cam albastră, Petrică, flăcăul moșului Dacă o luăm la stânga, Îi călcăm pe coadă pe cercetașii lui Ivan” - a apreciat Toader. Atunci mi-am spus și eu părerea: „Eu cred că ar fi bine să mergem drept Înainte și, după spusa colonelului, trebuie să Întâlnim șoseaua și podul. După ce băieții de la divizie fac ce trebuie cu podul, o tăiem spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-ne de gară... Un zvâcnet cu salturi imprevizibile, pornit din stânga noastră, ne-a Înghețat sângele În vene... „E un șoldan de iepure, domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În acest sector e liniște de mai multă vreme. Altfel nu ședea el iepurele Între liniile frontului” - a judecat pe bună dreptate Undiță. După spaima trasă, am pornit să Înaintăm și mai atenți. Cu pași de pisică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că <bolșăviciiă știu mai multe decât ne-au spus. Lasă că mai au timp de gândire până ajungem <acasăă... Și, mai la urma-urmei, unde vor ei să se ducă? Că ai lor Îi mănâncă de vii... Doar să dezerteze” - a apreciat Toader... Când zorii răcoroși - asta o simțeam fiindcă oboseala curgea pârâu de pe noi - au tras după ei și primele raze de soare, am ajuns În punctul unde ne aștepta căpitanul - comandantul, sau mai degrabă tăticul nostru... Imaginați-vă câtă tristețe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebat cu har actoricesc Petrică. ― De unde să știm, cinstită gazdă dacă ne-ai dus ca valul prin atâtea Întâmplări? Sufletul și gândul nostru se aflau acolo, cu voi. Acolo, unde cea mai mică greșeală costa nimic altceva decât viața - a apreciat Nicu, cu același ton folosit de Petrică. ― Asta mă bucură, iubite al meu coleg de școală, care... fără să știi cine e rănitul de pe masa de operație - În care mai licărea un strop de viață - mi-ai salvat-o lucrând
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și celălalt cercetaș. Orice observați ne comunicați prin unul din cercetași. Credeți că e bine așa, băieți?” „Am vrea să știm cât va dura această observare?” - am Întrebat eu. „Până la chindie. Când soarele dă să apună - chiar dacă este Înnorat, putem aprecia momentul - ne adunăm aici și vom hotărî cum să acționăm mai departe. Aveți altă părere? Vă ascult”. „Nu” - a fost răspunsul nostru dat doar din priviri... „Atunci, la treabă,flăcăii tatii!”... ― Doamne, ce om cum se cade! - s-a mirat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
două ori. În câteva minute, s-a și Întors cu răspunsul: „Pe omătul bătătorit sunt urme de cauciucuri de mașină și de șenile, dar se pare că nu au fost prea multe”. „Oricum, am pierdut Întâlnirea cu balaurii rusești” - a apreciat Toader. „Nu cred că au oprit transportul, ci doar e o pauză Între coloane” - am Încercat eu să păstrez optimismul. Am rămas În așteptare... Pe la primul cântat al cocoșilor, cred, un bâzâit ca al unui roi de albine a adiat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
știu eu ce, le rupeam Într-un anume fel. Cutia goală, era alături. Nu bătea la ochi chiar de am fi fost capturați. Asta era toată scrierea - i-a răspuns bărbatul. ― Ei, așa parcă mai vii de acasă, dragule - a apreciat Nicu. ― Pentru o asemenea minune, merită să „mai Îndemnați” - cum se spune - a intervenit din nou soția lui Petrică. ― Nu lăsăm noi sî plângî bunătate di plăcinti și sî ofteze minune de vin - a asigurat-o tata Toader, pentru a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dacă trece un convoi obișnuit?” „Nu prea cred. Întrebarea e dacă nu care cumva corpul de comandă a trecut primul” - s-a Îndoit Toader. ― Apoi, măi fraților, Într-o așa trebușoară Îți trebuie multă răbdare și nervi de oțel - a apreciat Nicu. ― Păi cum dar? - a răspuns tata Toader... ― În timp ce ne puneam aceste Întrebări, o adiere de vânt a adus zvon de motor... De motor ușor... „Asta-i ceea ce așteptam, Petrache. Dă semnalul și hai să ne deplasăm spre cărarea patrulei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbind pe Păpădie. „Da’ ce s-a Întâmplat cu el?” - l-am Întrebat. „Păi, mai săreau <comandiriiă În aer dacă nu priponeam Încărcătura cu pumnalul În firul șoselei? Nu prea cred” - a răspuns el. ― Mare meșter și acest Păpădie - a apreciat Nicu. ― Când am simțit că putem să ne continuăm drumul, am pornit să căutăm râpa prin care am venit. Se ghiceau zorile deja și noi eram Încă departe de gârla salvatoare. Am luat-o spre stânga, să găsim drumeagul spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am trecut. Cine știe ce se putea Întâmpla cât noi ne-am târât prin văgăună? Pe mine trageți-mă la soare, că m-a cam luat cu frig” - a ordonat Toader, lucid și precaut... ― Se arătau deja urmările pierderii de sânge - a apreciat Despina cu glas moale, ca și cum ar fi reprodus un pasaj dintr-un curs de chirurgie... Nicu a privit spre ea cu zâmbet aprobator. Petrică a continuat: ― Nici nu ne-am dat seama când a trecut timpul. Păpădie și Undiță s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu ne ia drept inamici” - a sperat Toader. „Cum te simți, Toadere? Tot așa tare te doare?” - l-am Întrebat eu. „Chiar mai tare, dar n-am ce face. Să plecăm, Petrache”. ― Perceperea intensității durerii era un semn bun - a apreciat Despina, ca și cum atunci s-ar fi petrecut Întâmplările. ― Băgasem de seamă că În ultima vreme Toader Îmi spunea „Petrache”, semn că ceva se Întâmplase În sufletul său... Dinspre miazănoapte, cerul Începuse să se acopere de nori groși, care cotropeau destul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
punându-mi țeava automatului În piept, cu somația șoptită: „Malcite!”... În secunda următoare Însă, două lovituri Înfundate i au pus la pământ pe cei doi nechemați. Era opera lui Păpădie și a lui Undiță, veniți din laterale... ― Mari meșteri! - a apreciat Despina. ― „Unde este căpitanul, cu cei doi cercetași?” - m-am Întrebat eu. „Undiță, rămâi cu acești ruși, iar eu cu Păpădie mergem să-l căutăm pe căpitan”. ― Săracu’ căpitan! - a oftat mama Maranda. ― Întâi am stat să ascultăm, poate auzim
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a i pica În spate. Trebuia să-l prindem fără să-l lovim În cap... Aveam nevoie de informații imediate. Rusul, grijuliu auzindu-mi tusea, m-a Întrebat: „A șto? TÎ balnoi?”... ― Om grijuliu, ce mai Încolo și-ncoace - a apreciat momentul Elena. ― Nici nu mi-am dat seama când Păpădie i-a pus pumnalul la beregată și automatul În coaste. „Vaniaaa...” a mai reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi „bagheta magică a Filarmonicii!” Acum, spunea el, este În curs de pregătire un turneu În străinătate - a reflectat Lia. ― Să-i ajute Cel de Sus să plece - i-a urat Nicu. ― Sunt foarte curioasă să aflu cum Îl vor aprecia străinii? s-a Întrebat Despina. ― Străinii te cântăresc altfel. Acolo te văd așa cum ești, nu Îmbrăcat În vorbe lipsite de miez, ca la noi - i-a răspuns Nicu. În ritmul bătăilor inimii, cu gânduri calde gata să se prefacă În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspuns că nu știe... ― Prin acest răspuns s-a dat de gol fără să-și dea seama măcar. Și fiindcă locul unui securist nu poate rămâne gol, fără Îndoială ne vom trezi chemați de vreun altul, venit peste noapte - a apreciat situația Gruia. ― Să sperăm că șetrarii Își vor ține cuvântul dat de a rămâne alături de noi până la capăt... ― Din câte mi-am dat seama, domnule profesor, acest neam are niște principii privind relațiile interumane, care nu se aseamănă prea mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
reproșat pașnicul din fire profesor Hliboceanu. ― Cred că stratagema noastră cu amânarea Întâlnirii de astăzi a dat rezultate, fiindcă securistul și-a consumat o bună parte din pornirea Împotriva noastră În dialogul pe care l-ați avut astăzi dimineață - a apreciat directorul. ― Aș vrea să merg cât mai repede În clinică, să văd cum s-a desfășurat externarea șatrarului. Nu Înainte Însă de a vă mulțumi pentru faptul că mi-ați fost alături În această nebunie - și a motivat profesorul graba
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
omenesc, atunci trebuie să recunoști că acest om are suflet!” ”I l-am simțit Încă de când Îi eram student. Mereu aveam impresia că mă tratează ca pe propriul său fiu”. „Atunci, cântăm la același pian, la două mâini, prietene!” - a apreciat situația gândul de veghe. „În sfârșit, aud și eu o vorbă deșteaptă de la tine, cumetre” - l-a luat la vale Gruia... La plecarea spre casă, profesorul l-a Întrebat pe Gruia: ― Care-i ora când ne Întâlnim la „Hanul cercetașului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-se să mănânce din tochitura atunci „sculată de pe cuptor”, cum a prezentat-o soția lui Petrică. ― Asta-i drept, dar omul gospodar mai pune mâna și pe ulcica ceea cu vinișor, că altfel treaba i făcută doar pe jumătate - a apreciat Petrică. ― Apoi tocmai despre asta am să vă povistesc eu În astă sară. Despre o gură și un gâtlej care nu mai știau măsura și, când Își aduceau aminte că mai au și casă, cocoșii cântau a doua oară - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că mai avea cine să vă spună povești În sara asta. Cred că de multă vreme eram oale și ulcele. ― Dacă luăm În seamă spusele lui Bismark privind efectul diferitelor băuturi asupra omului, cred că ai dreptate, tată Toadere - a apreciat profesorul. ― Da’ ce a spus neamțul, Nicule? - a Întrebat Petrică. ― La prima vedere, pare o glumă, dar vorbele lui exprimă adevărul. ― Cum? ― El spunea că dacă consumi bere, aceasta te duce la... gard... rachiul la... cimitir, iar vinul bun... la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vedere, pare o glumă, dar vorbele lui exprimă adevărul. ― Cum? ― El spunea că dacă consumi bere, aceasta te duce la... gard... rachiul la... cimitir, iar vinul bun... la o fată frumoasă. ― Să nu credeți că nu are dreptate neamțul - a apreciat Petrică cele reproduse de Nicu. La auzul acestor vorbe, musafirii au izbucnit În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume lumină În ochi, aruncau priviri scurte către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-aș ruga
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu pernă și pătură... Acolo aveam ordin să mă odihnesc până a doua zi, când buștenii erau Încărcați. ― Ți-au dat mâncare și loc de dormit cum se cuvine, ca să fii În formă când te vei afla pe tractor - a apreciat Despina.. ― Eu cred că și-au dat seama că sunt un tractorist de soi și merit toată atenția. Ce mai? - a plusat bătrânul râzând. ― Apoi noi nu suntem mai prejos decât „celovecii” și vă tratăm cu alivenci și o bunătate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
urmă... ― Ei! Și una-i să povestești În casă și alta-i să vorbești la o masă dintr-un han. Unde mai pui că ai un auditoriu care abia a respirat de două ori cât timp ai povestit matale - a apreciat situația Petrică. ― Da’ nu mă Întrebați pi mini... Parcă eram acolo, așa di frumos o povestit dumnealui - și a spus părerea tata Toader. ― Apoi știți dumneavoastră cu ce se pecetluiește așa o poveste? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Cu o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Apoi știți dumneavoastră cu ce se pecetluiește așa o poveste? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Cu o ulcică cu vin din cel brumat din oala ceea pe care nenea Mitru abia a aburcat-o din beci și până aici - a apreciat soțul ei. ― Da’ chiar așa, pe inima goală? - s-a auzit glasul doamnei gazde, care tocmai intra cu două străchini cât o lume pline cu brânzoaice. ― Ei, da! Așa parcă mai vii de-acasă, soro - a apreciat momentul Petrică. ― Acum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
până aici - a apreciat soțul ei. ― Da’ chiar așa, pe inima goală? - s-a auzit glasul doamnei gazde, care tocmai intra cu două străchini cât o lume pline cu brânzoaice. ― Ei, da! Așa parcă mai vii de-acasă, soro - a apreciat momentul Petrică. ― Acum, după ce am ascultat povestea și ne-am omenit cum se cuvine, vă cerem Îngăduința ca să plecăm acasă, fiindcă mâine Despina și cu Gruia participă la o intervenție chirurgicală grea - a cerut voie Nicu. ― Când interesele nației o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trăsură. ― Aici este școala unde a Învățat Lia - s-a adresat Nicu lui tata Toader. ― Uite că am ajuns să aflu și lucruri noi. Îi mare bucurie să te plimbi pe locuri pe unde s-o Întâmplat câte ceva deosăbit - a apreciat tata Toader. Cu privirea Încețoșată de o lacrimă scăpată de sub pleoapă, Lia s-a lipit de Nicu. ― Îți mai aduci aminte, dragul meu, cât de copii eram atunci?... În iarna aceea?... Și moș Costache... Ce suflet!... ― Spune-mi, Gruia, cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]