13,069 matches
-
rămînea în țară. 23. În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viță, prețuind o mie de sicli de argint va fi lăsat pradă mărăcinilor și spinilor: 24. vor intra acolo cu săgeți și cu arcul, căci toată țara nu va fi decît mărăcini și spini. 25. Și toți munții lucrați cu cazmaua acum, nu vor mai fi cutreierați, de frica mărăcinilor și a spinilor; vor da drumul boilor în ei, și le vor bătători oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sabie. 16. Copiii lor vor fi zdrobiți sub ochii lor, casele le vor fi jefuite, și nevestele lor vor fi necinstite. 17. Iată, ațîț împotriva lor pe Mezi, care nu se uită la argint, și nu poftesc aurul. 18. Cu arcurile lor vor doborî pe tineri, și vor fi fără milă pentru rodul pîntecelor: ochiul lor nu va cruța pe copii. 19. Și astfel Babilonul, podoaba împăraților, falnica mîndrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma și Gomora, pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Proorocie asupra Arabiei. Veți petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan! 14. Duceți apă celor ce le este sete, locuitorii țării Tema, duceți pîine fugarilor! 15. Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea săbiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat, și dinaintea unei lupte înverșunate. 16. Căci așa mi-a vorbit Domnul: Încă un an, ca anii unui simbriaș și s-a isprăvit cu toată slava Chedarului." 17. Nu va mai rămîne decît un mic număr din vitejii arcași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Să ne apropiem și să ne judecăm împreună. 2. Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri și împărați? Cine le face sabia praf, și arcul o pleavă luată de vînt? 3. El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui. 4. Cine a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
toate limbile; ele vor veni și vor vedea slava Mea. 19. Și voi pune un semn între ele și voi trimite la neamuri pe cei ce vor scăpa din Israel, la Tarsis, la Pul și la Lud, care trag cu arcul, la Tubal și la Iavan, în ostroavele depărtate, care n-au auzit vorbindu-se niciodată de Mine, și n-au văzut slava Mea, ei vor vesti slava Mea printre neamuri. 20. Vor aduce pe toți frații voștri în mijlocul tuturor neamurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Un tobogan cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru care au fost făurite. Tigvele rânjite cu herburi uriașe, blănurile de pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îi va fi și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în lapte, astfel că la paisprezece ani era un zdrahon de bărbat care spărgea piatra la carieră. La nouăsprezece ani, Zlota reinstaură în târg un vechi obicei justițiar păgân
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu apucase încă să-l afle. Căută prin memorie acea stare copleșitoare de conviețuire cu obiectele. Zile și nopți în șir încercă din nou să se încarce cu energia lor, dar mecanismul meditației refuza să se deblocheze. Rotițe, pârghii și arcuri noi apăruseră, complicând și deturnând jocul. Simțea că obiectele acelea misterioase pe care le agonisise, pe fiecare împreună cu povestea sa, nu se mai lăsau descifrate și nici dezghiocate de învelișul lor solzos, pentru a le putea gusta în voie carnea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sufletul în tresărire și-mi deveneau puerile toate credințele. Uneori luam barca. Cadîr conducea și îmi ghicea dorințele pe tăcute. Lipsa lui de personalitate devenea de un mare folos, căci îl uitam imediat. Luam cu noi patefonul, iar Ioana învîrtea arcul și punea mult timp aceeași placă. Am folosit mai ales Concertul al doilea pentru pian și orchestră al lui Brahms, pianul fiind susținut de Arthur Rubinstein. Când muzica te amețește, când ești unul din rarii fericiți care are un astfel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o face străvezie. În momentul supărării devine slabă de tot, capătă riduri pe față, vânăt împrejurul ochilor, pistrui mulți, iar mișcările sunt fără grații. Dar uneori apare minunată cu profilul ei perfect de statuie greacă, fruntea limpede și mare sub arcurile sprîncenilor, ochii profunzi, dar potoliți, fără nimic turbure în ei, gura tăiată de un mare artist, părul bogat, încadrînd-o superb. Și o siluetă elegantă, înaltă, subțire, pe care o prinde admirabil negrul, și căreia i s-ar potrivi rochiile unei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai înalt decât un om. Dunraven îi spuse că avea formă de cerc, dar că suprafața lui era atât de dilatată, încât nu se distingea curbura. Unwin își aminti de Nicolaus de Cusa, pentru care orice linie dreaptă este un arc de cerc infinit.“<ref id="23">Jorge Luís Borges, Moartea și busola, ed. cit., p. 294.</ref> Cum oamenii nu mai înțelegeau nimic, Allaby, parohul locului, „a exhumat povestea unui rege pe care Divinitatea la pedepsit pentru că își construise un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
asemănător cu acela pe care Aori l-a smuls de pe fruntea lui Iviri. Dănțuiește la poalele muntelui și-și întinde brațele tot așa cum Aori își întindea aripile... Un pescar mi-a spus că, atunci când se pregătea să prindă pești (cu arcul), se credea Kivavia. Nu cerea mila și ajutorul eroului mitic, ci se identifica de-a dreptul cu acesta."11 Acest simbolism al precedentelor mitice se regăsește și în alte culturi primitive. J. P. Harrington scrie, cu privire la tribul karuk din California
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
descălecând cu agilitate peste gâtul calului, Balamber fu pe pământ, în fața lui. — înainte de toate, dându-ne de mâncare! îi răspunse poruncitor, în vreme ce tovarășii săi descălecau și ei. Erau toți înarmați cu săbii sau securi și fiecare își luase cu sine arcul și tolba. Câinele, alarmat, se trase și mai mult înapoi, dezvelindu-și colții; fetița înaintă ca să-l țină, dar tatăl o împinse îndărăt. Străduindu-se să-și ascundă nemulțumirea pentru pretențiile hunului, înclină capul și răspunse imediat, căutând să acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neașteptate din desișul de copaci, Audbert se opri cu o smucitură, dar era prea târziu ca să mai schimbe direcția. Cei pe care îi văzu imediat erau trei, toți călare. înaintau încet, strângând în mâini armele: o suliță, o secure, un arc cu săgeata pregătită. Căutând să nu lase să se vadă tensiunea în care se afla, aruncă o ocheadă în jur și desluși atunci și alții, răsfirați ici și colo la lizierele pădurii. Nu erau pe cai, dar aveau toți arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să vezi prin părțile astea: soli huni pentru Gundovek! Acum cercul bagauzilor se strânsese și mai mult. Cei doi care îl escortau pe Gomer veniseră până aproape de ei; cel mai tânăr, care poate încă nu împlinise douăzeci de ani, ținea arcul pregătit, cu săgeata îndreptată spre Balamber; celălalt, masiv, cu mustăți blonde și stufoase, avea un ochi stâlcit, traversat în diagonală de o cicatrice adâncă ce pornea de la frunte și mergea, tăind pometul în întregime, până aproape de gât. El fu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tine de frică. — Câțiva au scăpat și ar putea să se întoarcă aici cu amicii lor. — Aaa! Stai liniștit, pe ăștia n-o să mai vezi. Khaba se apropia și el cu pași mari; își ducea calul de căpăstru și strângea arcul în mână. Din ochi îi țâșneau fulgere. Veni direct către marcoman și, imediat ce ajunse în fața lui, lăsă frâele calului și îi trase o palmă cumplită: — Grozavă călăuză mai ești! Dac-ar fi fost după tine, la ora asta eram morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și încă ai mai și fugit! Audbert, cu obrazul în flăcări, nu reacționă. — V-am spus doar, zise, făcând un pas înapoi, că e greu să trecem neobservați prin asemenea locuri. Khaba nici nu mai voia să asculte. își aruncă arcul și se năpusti spre el, apucându-l de piept, iar de astă dată Audbert fu nevoit să se apere. Câteva clipe se încleștară, gâfâind și împingându-se înainte și înapoi ca doi cerbi în călduri. Apoi Balamber se aruncă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i cum înaintau la pas, Audbert, ce încă stătea lângă foc, se ridică instinctiv, iar cei patru huni îl imitară, însă cu un calm desăvârșit, schimbând priviri furișe de satisfacție. Cu toate acestea, marcomanul observă că Odolgan și Khaba strângeau arcurile în mâini fără să se ferească, iar tolbele și le țineau la îndemână. Balamber înaintă către mijlocul grupului și așteptă cu brațele încrucișate ca noii veniți să se apropie. — Tu ești Balamber? îl întrebă unul dintre cei doi. Da. Gualfard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de tânărul burgund, și înjură furios: — Ce neghiobi! Nu-s buni de nimic! I-ar fi fost imposibil să ajungă la cal la timp ca să coboare drumul și să-l oprească pe fugar. Pe lângă asta, renunțase să-și mai folosească arcul, cu toate că-l ținea lângă el, de teamă ca nu cumva, în cazul în care, din nefericire, ar fi greșit ținta, săgețile sale hune să fie găsite de cineva care ar fi căutat să afle ce s-a întâmplat; astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
depindă de arcașii burgunzi. Se întoarse deci furios către cei de alături și, întinzând brațul, le arătă fugarul: — Băiatul ăla! Ucideți-l! Mai multe săgeți zburară către tânăr, dar niciuna nu-l atinse. Balamber, peste măsură de furios, își luă arcul, scoase o săgeată din tolba arcașului celui mai apropiat și coborî iute cărarea ce ducea până jos; după ce găsi spațiul de tragere, încordă arcul și slobozi săgeata. Văzu limpede cum ținta sa tresare în șa și rămase muțumit de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săgeți zburară către tânăr, dar niciuna nu-l atinse. Balamber, peste măsură de furios, își luă arcul, scoase o săgeată din tolba arcașului celui mai apropiat și coborî iute cărarea ce ducea până jos; după ce găsi spațiul de tragere, încordă arcul și slobozi săgeata. Văzu limpede cum ținta sa tresare în șa și rămase muțumit de propria-i măiestrie, mai ales că, la urma urmei, folosise o săgeată burgundă. Tânărul își continuă, totuși, galopul și ieși repede din bătaia arcului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încordă arcul și slobozi săgeata. Văzu limpede cum ținta sa tresare în șa și rămase muțumit de propria-i măiestrie, mai ales că, la urma urmei, folosise o săgeată burgundă. Tânărul își continuă, totuși, galopul și ieși repede din bătaia arcului său. De la locul conflictului venea, însă, în goană un grup de războinici de-ai lui Gualfard, porniți în urmărirea tânărului. Balamber îi privi pe când treceau într-un huruit ca de tunet, învăluiți în nori de praf, și-și spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]