6,861 matches
-
reconstituire, în detaliere, unde, de fapt, se creează romanul. Pe de altă parte, ea dezvăluie animozitățile româno-maghiare care se perpetuează și astăzi (și ele, gândesc, datează încă din momentul cuceririi Transilvaniei, sau mai precis a dominației ei), aspirațiile firești ale ardelenilor, consecințele revoluției pașoptiste, fenomenul emigrării, care sunt tot atâtea repere istorice benefice oricui să și le amintească sau să le afle, dacă sau născut acum 20 de ani. Cu alte cuvinte, autorul a muncit pentru cultura publicului larg, fără ca acesta
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
ca să nu mai spun de mulțimea scrisorilor incomode, venite cu plângeri de la „oamenii muncii“ și livrate Secției de Presă, când nu direct „orga nelor abilitate să mențină ordinea și disciplina“. Genial manipulator, Păunescu îi făcea să plângă-n hohote pe ardeleni cu „Lancea lui Horea“, figura de Christ răstignit pe crucea istoriei a lui Avram Iancu și „Treceți batalioane române Carpații“. Pe basarabeni cu Ștefan cel Mare, Doina și „ne e dor de Eminescu“. Pe bătrâni cu acea „Rugă pentru părinți
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
spus să nu disper și să merg înainte cu clasa mea, a I-a C, și așa am făcut. Peste o săptămână directorul școlii a fost chemat la telefon, la primărie, de către Ion Moldoveanu, revizorul școlar al județului Ismail, un ardelean înzestrat cu alese sentimente, care a întrebat: Unde este băiatul? La școală, i-a răspuns directorul după ce s-a lămurit despre ce este vorba. Păi nu i-ai desființat clasa? Nu. De ce? M-am gândit că poate n-o să-l
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
se făceau că nu observă nimic, se comportau normal de parcă n-aș fi stat la ei pe bani ci așa, ca o rudă venită în vacanță. Oameni. La câteva zile, nu știu cum și nu știu unde, mă întâlnesc cu directorul școlii mixte, învățătorul ardelean Roman Vasile. Ce faci, domnișoară? Te uiți la soare să-ți cu reți ochii cu lacrimi? Nu, domnule director, caut un nor să-mi spân zur de el părerea de rău. Mda. Am aflat că te-a debarcat madam Cetve
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
poruncit să-ți dau în primire clasa a II-a iar dacă refuz, adio conducerea școlii! Îmi venea să-l sărut, dar nu se cădea. Sigur că, în bunătatatea lui, fiindu-i milă, a vorbit cu revizorul șef Ion Moldoveanu, ardelean și el, și a reușit să-mi ofere postul și bucuria. Aici aveam copii puțini, doar 37, știau binișor ro mânește, ce mai, totul se schimbase din rău în foarte bine. Și mai trec două săptămâni și mă oprește aceeași
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
-i rostească și să-i pomenească numele. Mda. Soarta. Revizori, revizori Am lucrat la revizoratul școlar mulți ani, dar nu mulți tare. Trei înainte de armată și unul după. Am avut șefi de toate felurile și de toate partidele. Ion Moldoveanu, ardelean din Dej, licențiat în drept, plus facultatea de litere și filozofie. Fără partid, revizor școlar inamovabil. Când a apărut în orașul Ismail, îmbrăcat ca-n occident, lumea se uia la el ca după urs. Purta un sacou cadrilat, cămașă cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aici utilă. N-am să uit de tânărul preot Dumitru Mereț. Avea o fetiță Mariana și-mi tot spunea că nu mă lasă să mai plec din Bichigi până n-o să-i pun tocul în mână fetiței sale. Deși era ardelean get-beget, pare-mi-se din Bod, de lângă Brașov, avea o constituție fizică fragilă. Nu pretindea bani de la enoriași, nu lua de la colivar, din ofrandele aduse. Se mulțumea cu puțin încercând, la rândul său, să fie de firesc sprijin atâtor și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
putem îndrepta doar consecințele ei. Din fericire, pe talgerul defectelor mele Dumnezeu a așezat și unul care îmi e de un imens ajutor. E vorba de faptul că sunt capabil să-mi iau în serios naivitățile. Sub carapacea mea de ardelean sobru, se ascunde un vulnerabil care are nevoie de tot felul de refugii. Rău alcătuit, probabil, pentru viața reală, mi-am creat și una mincinoasă, în care mă simt în largul meu, fără să supăr pe nimeni. Decadența trupului îmi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
A trebuit să plătească doi dolari. "A plătit?", mă mir eu. Ion Pop rîde: "Ce să facă? Educația chezaro-crăiască îl obliga să iasă din încurcătură, dând banii". Remarc că, din cei patru tras pe sfoară de lustragii turci, trei sunt ardeleni. Se pare că noi, ardelenii, cădem mai ușor victime ale șmecherilor din Orient. "Suntem mai serioși", zice Ion Pop. "Mă rog, dacă ținem să ne flatăm. Dar poate există și alte explicații. Mai neplăcute." Mă gândesc că suntem mai puțin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să sune prelung tabla de pe acoperiș. Probabil, ațipisem deoarece, când m-am sculat și am aprins lumina, nu se mai auzeau decât rafalele vântului. 4. Nimeni, probabil, nu mă cunoaște așa cum sunt, de fapt. Par sau, oricum, am părut un ardelean sobru, cu picioarele bine înfipte în pământ, serios și ursuz. Din toate aceste trăsături, e adevărată numai ultima. Sunt posac, morocănos, am moștenit-o pe mama. În rest, n-am nimic din calitățile unui ardelean. Ardelenii sunt, în genere, buni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sau, oricum, am părut un ardelean sobru, cu picioarele bine înfipte în pământ, serios și ursuz. Din toate aceste trăsături, e adevărată numai ultima. Sunt posac, morocănos, am moștenit-o pe mama. În rest, n-am nimic din calitățile unui ardelean. Ardelenii sunt, în genere, buni gospodari, realiști, pragmatici. Eu sunt tot ce poate fi mai străin acestor însușiri. Gospodar nul, romantic vulnerabil, introvertit înclinat să-și viseze viața, în loc s-o trăiască, sentimental cu o sensibilitate bolnăvicioasă, care ajunge ușor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și trimiși "să facă" istorie, tîrîndu-se prin tranșee, după care cei ce scăpau se întorceau să-și depene amintirile până ce venea alt măcel. La douăzeci și doi de ani, tata se văzuse azvârlit în istorie, într-un regiment de români ardeleni din armata lui Franz Josef. În acea vreme, nu exista post telefonic în Lisa, iar veștile ajungeau în sat greu. Întors de la coasă, seara, auzise niște zvonuri, cum că ar fi început războiul. S-a hotărât să treacă în aceeași
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la Polul Nord, nici să refac traseul lui Don Quijote, cum am visat. M-am ocupat, cu pasiune, de civilizația greacă, de antichitatea romană, de Evul Mediu și de Renaștere, dar n-am devenit "specialist" în nimic. Mi-a lipsit, dintre calitățile ardelenilor, disciplina. Am înlocuit-o cu fervoarea în dezordine. Când mi s-a oferit un post de asistent la catedra de Estetică, puteam începe o carieră universitară. Am preferat, fără o judecată matură, apele tulburi ale gazetăriei. Și nu e singura
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că l-am apucat, în fine, pe Dumnezeu de picior. Am întâlnit acolo o insă care mi-a dat niște semne vagi de simpatie. Era cu vreo patru ani mai mare ca mine, deja absolventă, repartizată profesoară într-un orășel ardelean. Fă cuse engleză și română. Era urâțică, șleampătă, când mergea părea că se-mpleticește la fiecare pas. Tot ce purta pe ea părea aruncat cu furca. De la-nce put ne-am simțit bine-mpreună: doi nebuni, doi închipuiți. Eu vorbeam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
strâmb în pantofii cu toc și arătând de parcă silueta ei ar fi fost ștearsă cu guma la întâmplare. Chiar în momentul când scriu rândurile astea o aud limpede cum spu nea, pe când treceam amândoi pe lângă fațadele colorate și porțile urbei ardelene: „Nu crezi că tot orașul ăsta e un joc al minții? Știi, pentru mine nimic nu contează, nimic nu există cu adevărat...“ Seara care cade Cu mulți ani în urmă am trăit o seară ciudată. Viața mea nu e bogată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a pus să iau figura asta de intelectual căzut pe gânduri, acu' n-am decât să merg la stația Shell. Iluzii Adesea nu vedem copacii din cauza pădurii. Zicem global și judecăm tot așa. Iată un exemplu: printre urmașii corifeilor Școlii Ardelene s-a strecurat Nefârtatele sub înfățișarea guralivă a lui Ioan Avram Mureșan, fost ministru și actual mare actor de policier. Multă vreme am socotit otova că ardelenii și bănățenii greco-catolici ar fi aristocrația morală a nației transilvano-bănățene. Că nu e
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mult, și mie îmi trece prin cap mirarea brâncovenească: "N-aș fi gândit, Staico, să văz una ca aceasta, zău, n-aș fi gândit în vieața mea". La Chicago a trăit, la abatoarele cele mari a trebăluit unchiul Tonăs, mulți ardeleni și bănățeni apucaseră în timpurile de atunci calea împărătească în vremea pe când, în Lumea Nouă, bântuia prohibiția. Despre asta de pe urmă l-am chestionat și moșulică multe nu știa să zică, doar despre cutare dimineți geroase își amintea și de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
vreme după terminarea celui de-al doilea război mondial, a rămas "la obiectivul de pândă și pază" în junglă. Adică în nu știu ce și care Consiliu suprem al național-liberalismului spre exasperarea uimită și (vag) dezamăgită a cutărui coleg de breaslă scriitoricească ardeleană care, înainte de alegeri, într-o mână cu publicația pe nume "România Liberă" și într-alta cu un manifest în care național-liberalii erau taxați bărbătește de trădători îmi spune următoarele adevăruri de viață: "Cum, mă, ai rămas tu cu securiștii și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fi impuse de "mafiile culturale" de la centru. Dimpotrivă. Dacă regândim valorile culturale o facem din perspectiva unor criterii estetice omogene, nicidecum altfel. De aceea, orice întâmpinare a prezentei dezbateri din această perspectivă mută obiectul discuției dincolo de intențiile noastre. Dacă cutare ardelean care trăiește în Capitală îmi spune râzând, pe bună dreptate, că nu îl încearcă nicidecum nostalgia aceea din versurile "De ce m-ați dat de lângă voi/ De ce m-ați dat de-acasă", i-aș spun, cu umorul de care sunt capabil
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fanariot, levantin. De unde visase la o occidentalizare a României, noul cadru de viață îi apare mai degrabă ca premisa unei balcanizări rapide. Totul este rezultatul unei abordări greșite a chestiunii, crede autorul. El califică negativ și tactica petiționară a românilor ardeleni, care nu poate duce la rezultate pozitive. Experiența Supplex-ului de la 1791 și cea memorandistă îi dau, într-adevăr, dreptate, părând mai curând niște zbateri nerealiste, dacă nu chiar alibiuri morale. Asemenea obiecții directe, pragmatice, sunt pentru Traian Vuia prilejul unor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
curând niște zbateri nerealiste, dacă nu chiar alibiuri morale. Asemenea obiecții directe, pragmatice, sunt pentru Traian Vuia prilejul unor generalizări care vizează diferitele feluri de români. În rânduri puține, prin crochiuri esențiale, autorul epistolei schițează o tipologie a oamenilor politici ardeleni și din Vechiul Regat, distingând între naivitatea morală și lipsa de experiență a primilor, și îndrăzneala și inteligența ofensivă, debarasată de scrupule, a celorlalți. Portretul făcut elitei ardelenești nu este deloc flatant, iar cel al politicienilor regățeni este de-a
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
vezi Austria). Mihai intră în Transilvania și se încoronează principe al Transilvaniei la Alba Iulia (vezi Alba Iulia), realizând astfel prima unire a Țărilor Române sub un singur sceptru. Șincai, Gheorghe (1754-1816) - istoric și filolog, care a scris în cadrul Școlii Ardelene. A militat pentru recunoașterea egalității națiunii române cu celelalte națiuni din Transilvania. Ștefan cel Mare (1433-1504) - a fost domnul Moldovei, din dinastia Mușatinilor (vezi Mușatini), între anii 1457-1504. În timpul celor 47 de ani de domnie, Moldova a cunoscut o mare
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
De la Karl May la Sergio Leone, parcursul străbate vârstele culturale. Și ca acest cerc al fascinației Vestului să fie închis, cititorii lui Pif descoperă că România însăși își are, la debutul anilor ’80, propria sa versiune de western. Odată cu saga „ardelenilor”, tărâmurile americane se deschid pentru pistolarii emigrați din dubla monarhie, în vreme ce decorurile din Buftea sunt populate de „indienii” ce aduc din filmele „epopeii naționale” aplombul lor de cascadori profesioniști. Niciodată însă clonele românești nu vor atinge statutul pe care îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
încă modeștilor Samyro și Iovanaki, ci dinspre Emil Isac și Adrian Maniu. „Protopopii familei mele“ (în nr. 1), amplă compoziție a celui dintîi, este o foarte modernă bucată ludico-ironică și fantezist-parodică, plină de alunecări pe semnificant de tip „urmuzian”. Simbolistul ardelean (o excepție dincolo de Carpați), care scandalizase, cu un an înainte, publicul tradiționalist al Teatrului Național din București cu dramoleta erotică Maica cea tînără, acuzată de blasfemie, răspunde aici unor insinuări antisemite ale publicațiilor naționaliste, intrigate de rezonanța numelui său. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aprilie 1921 deplînge discriminarea pozitivă a scriitorilor din Ardeal (taxați drept ruraliști și rudimentari) de către criticii din Vechiul Regat, favorabili lor - mai ales după Unirea din 1918 - din motive politico-identitare. Disprețul autorului îi atinge, în egală măsură, pe membrii Școlii Ardelene - adăpostiți la începutul secolului al XIX-lea într-o Muntenie cu elită infinit mai „rafinată” -, pe Octavian Goga și alți poeți, nenumiți (cu o excepție nesemnificativă), considerați a fi mult inferiori impopularilor Arghezi și Adrian Maniu. Complexul de superioritate estetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]