3,682 matches
-
autori drept „cea mai curajoasă și mai stimulativă sinteză de Biblie și arheologie din ultimii cincizeci de ani”, iar cercetătorul biblic Jonathan Kirsch, scriind în "Los Angeles Times", a denumit cartea drept „o evaluare brutal de cinstită asupra a ceea ce arheologia ne poate spune și nu ne poate spune despre corectitudinea istorică a Bibliei”, carte care îmbrățișează spiritul arheologiei moderne prin a aborda Biblia „drept artefact de studiat și de evaluat mai degrabă decât o lucrare inspirată divin care ar trebui
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
iar cercetătorul biblic Jonathan Kirsch, scriind în "Los Angeles Times", a denumit cartea drept „o evaluare brutal de cinstită asupra a ceea ce arheologia ne poate spune și nu ne poate spune despre corectitudinea istorică a Bibliei”, carte care îmbrățișează spiritul arheologiei moderne prin a aborda Biblia „drept artefact de studiat și de evaluat mai degrabă decât o lucrare inspirată divin care ar trebui îmbrățișată drept credință adevărată”. Phyllis Trible, profesor de studii of biblice la Wake Forest University, a conchis într-
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
a sublinia importanța înțelegerii adevărului despre trecutul biblic: Cartea a devenit un bestseller în domeniul ei. În februarie 2009, Amazon.com o lista drept a VIII-a cea mai populară carte în domeniile teologiei creștine a Vechiului Testament și al arheologiei creștinismului, fiind de asemenea a XXII-a cea mai populară carte de istorie a Israelului. În 2006, popularitatea cărții a condus la un documentar în patru părți despre carte, care a fost difuzat ulterior pe The History Channel. O trecere
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
și ulterior în "Bulletin of the American Schools of Oriental Research", a rezultat într-un schimb aprins de idei între Dever și Finkelstein. Trecerea în revistă a lui Dever observa că această carte are multe aspecte puternice, în principal potențialul arheologiei de a rescrie istoria „Israelului antic”, dar a deplâns faptul că autorii au înțeles greșit punctele sale de vedere și a conchis că Finkelstein este „idiosincratic și dogmatic”; reacția lui Finkelstein a fost de a-l numi pe Dever „parazit
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
secundele, noțiunile de zi, lună și an fiind nefolositoare între diferitele sisteme stelare. Sistemul de măsurare a timpului include termeni cum ar fi kilosecundele și megasecundele. O caracteristică interesantă a sistemului de computere și de cuantificare a timpului o constituie „arheologii programatori": Qeng Ho au programe și sisteme computerizate care se au început cu milenii în urmă, de pe vremea programelor Unix (așa cum se sugerează într-un pasaj care menționează că sistemul fundamental de cuantificare a timpului este cel al epocii Unix-ului
Adâncurile cerului () [Corola-website/Science/321225_a_322554]
-
francez. Barral a avut toate trăsăturile pe care Pedro al II-lea le-a admirat la o femeie: era fermecătoare, vioaie, elegantă, sofisticată, educată și încrezătoare. Teresa Cristina nu era complet lipsită de interese intelectuale; îi plăceau arta, muzica și arheologia. Împărăteasa a început asamblarea unei colecții de artefacte arheologice din primele ei zile în Brazilia. Însărcinată cu educația și creșterea tinerelor prințese, curând Barral a câștigat atât inima lui Pedro cât și a fiicei lui mai mari, Isabel. Leopoldina nu
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
de documente, Ploiești, Comitetul de Cultură și Artă și filiala Prahova a Arhivelor Statului, 1976 (redactor responsabil, 278 pagini). 5. "Prahova - Vatră de Istorie", culegere de studii și articole, Ploiești, Comitetul de Cultură și Artă și Muzeul de Istorie și Arheologie, 1977 (unul dintre coordonatori, 235 pagini). 6. "Istoria Prahovei în date cronologice", partea I și II, Ploiești, Comitetul de Cultură și Artă și Biblioteca “Nicolae Iorga”, 1977 (coautor, 894 pagini). 7. "Monografia județului Prahova", București, Editura “Sport-Turism”, 1978 (coautor, 30
Ion Ștefan Baicu () [Corola-website/Science/320613_a_321942]
-
(n. 13 noiembrie 1967, Hamburg) este o moderatoare TV germană. a studiat arheologia și germanistica și apoi a început să lucreze la televiziune. La postul TV, Premiere a fost moderatoare timp de patru ani, la emisiuni ca Airplay, Showbiz și Acht. Între anii 1997 - 2005 a moderat diferite emisiuni de bulevard la postul
Susann Atwell () [Corola-website/Science/321710_a_323039]
-
din Republica Moldova, doctor în istorie (1960), dizident în știința istorică sovietică (anii 60-80 ai secolului al XX-lea). Studii secundare: satul Mateuți; studii superioare: facultatea istorie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă” (1951-1955); studii postuniversitare (doctorale, aspirantura): Institutul de Arheologie al Academiei de Științe a URSS, Moscova (1955-1958). Academia de Științe a Moldovei: Sectorul de Arheologie al Institutului de Istorie - laborant superior (1958-1959), cercetător științific inferior (1959-1962), cercetător științific superior (1962-1968), șef Sector Arheologie (1975-1977); Secția de Etnografie, Arte Plastice
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
XX-lea). Studii secundare: satul Mateuți; studii superioare: facultatea istorie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă” (1951-1955); studii postuniversitare (doctorale, aspirantura): Institutul de Arheologie al Academiei de Științe a URSS, Moscova (1955-1958). Academia de Științe a Moldovei: Sectorul de Arheologie al Institutului de Istorie - laborant superior (1958-1959), cercetător științific inferior (1959-1962), cercetător științific superior (1962-1968), șef Sector Arheologie (1975-1977); Secția de Etnografie, Arte Plastice și Folclor - cercetător științific superior (1968-1975); cercetător științific superior al Sectorului Ocrotirea Monumentelor (1978-1990); Universitatea de
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
studii postuniversitare (doctorale, aspirantura): Institutul de Arheologie al Academiei de Științe a URSS, Moscova (1955-1958). Academia de Științe a Moldovei: Sectorul de Arheologie al Institutului de Istorie - laborant superior (1958-1959), cercetător științific inferior (1959-1962), cercetător științific superior (1962-1968), șef Sector Arheologie (1975-1977); Secția de Etnografie, Arte Plastice și Folclor - cercetător științific superior (1968-1975); cercetător științific superior al Sectorului Ocrotirea Monumentelor (1978-1990); Universitatea de Stat din Moldova: șef al Laboratorului Antichitate și Evul Mediu (Tracologie) (1990-2003); Complexul muzeal „Orheiul Vechi”: secretar științific
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
Orheiul Vechi”: secretar științific (1993-2003). este primul arheolog din Republica Moldova care a obținut titlul de doctor în științe. În anul 1960 Ion Hîncu a susținut teza de doctorat: „Producția ceramicii rurale din Moldova în sec. VI-XVII”, în cadrul catedrei de arheologie a Universității de Stat „Mihail Lomonosov” din Moscova, sub îndrumarea lui Gh. B. Fedorov. În condițiile aspre ale regimului totalitar comunist, Ion Hîncu, a fost singurul cercetător de profil istorico-arheologic, care s-a opus cu dârzenie istoriografiei oficiale sovietice, prin
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
parcursule evului mediu timpuriu. Or, activitatea științifică a dlui Ion Hîncu nu se înscria în tabloul general al istoriografiei sovietice, plasându-l pe cercetător în rândurile dizidenților din știința academică a fostei URSS. În anii 1975-1977, în calitate de Șef al Sectorului Arheologie din cadrul Academiei de Științe a RSSM, Ion Hîncu, a operat schimbări cardinale în programul cercetărilor arheologice, aducând în prim plan problemele ce țineau de evoluția civilizației autohtone în perioada antică și medievală timpurie În urma unor denunțuri cu caracter politic, în
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
Moldovei în secolele X-XIV”", aflată, atunci, în proces de editare, a fost retrasă din procesul tipografic și interzisă. Din cauza interdicțiilor și persecutărilor permanente, în anii 80 Ion Hîncu a fost impus să abandoneze cercetările fundamentale în probleme de istorie și arheologie medievală, fapt ce l-a făcut să se preocupe în continuare, exclusiv de problemele ocrotirii și propagării patrimoniului istorico-arheologic. După obținerea independenței de stat a Republicii Moldova Ion Hîncu a patronat cel mai important monument arheologic din Republica Moldova - "Orheiul Vechi", elaborând
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
în anii 1947 - 1948, este profesor și director la Liceul din Trușești. În perioada 1948 - 1951 activează ca asistent și conferențiar suplinitor la Facultatea de Istorie din Iași, iar între anii 1951 - 1952, ca cercetător la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol”. În toamna lui 1952 se transferă la București, unde devine colaborator al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, în cadrul căruia va activa până la sfârșitul vieții, în anul 1977. În cercetare, preocuparea sa principală a fost Moldova medievală. A redactat
Alexandru I. Gonța () [Corola-website/Science/320837_a_322166]
-
Muzeul de Electricitate (în portugheză: Museu da Electricidade), este un centru cultural care prezintă, în spațiile sale, trecutul, prezentul și viitorul energiei, un concept al Muzeului de Știinta și arheologie industrială, unde coexista expoziții tematice și experimentale, cu cele mai diverse manifestări culturale și de afaceri. Este situat în Belém (Betleem), pe un teren cucerit pentru Lisabona de fluviul Tejo la sfârsitul secolului al XIX-lea, una dintre zonele cu
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
tehnici, fochistul-sef,vice-fochistul,fochiști și muncitori (care scoteau cenușa), toți având condiții de lucru dure, mai ales cei din urmă. Așa cum am menționat mai sus, Centrala Tejo are o enormă valoare patrimonială, nu numai în aspecte de arhitectură sau arheologie, dar deasemenea, istoric, social, antropologic și economic. Patrimoniul Centralei, lăsat de-a lungul timpului fără activitate,este de netăgăduit. A fost o mare centrală a Lisabonei și a Portugaliei până la mijlocul secolului XX. Raza de acțiune a ajuns în tot
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
s-a pus problema despre ceea ce se v-a face cu vechea Centrală Tejo, în care exista o mare cantitate de mașini, asociată cu toată impunătoarea structură.Propunerea a fost clară: redeschiderea ca Muzeu de Știință și,în același timp, arheologie industrială. În același an în care clădirea a fost declarată Imobil de Interes Public, aceasta petrecându-se în anul 1986, a început să lucreze echipa fondatoare a viitorului Muzeu de Electricitate, deschizând pentru prima dată porțile la public în anul
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
2003 Maureen Vega - „Dragoste în hala de pește” de Israel Horovitz, regia Ion Cojar, 1999 Liz Morden - „Cine are nevoie de teatru” de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Șerban, 1991 Ludmila - „Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1988 Sempronia - „Arheologia dragostei” de Ion Brad, regia Anca Ovanez Doroșenco, 1985 Mița Baston - „D`ale carnavalului” de I.L. Caragiale, regia Sanda Manu, 1984 Sora Flinn - „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Ken Kessey, regia Horea Popescu, 1983 Prezentatorul - „Ploșnita” de Vladimir
Magdalena Cernat () [Corola-website/Science/315409_a_316738]
-
celor văzute, atât pentru ei înșiși cât și pentru alți scafandri, dar mai ales pentru cei care nu s-au scufundat niciodată. Pe langă utilizarea în scop artistic și sportiv, fotografierea subacvatica reprezintă o tehnică necesară cercetărilor subacvatice din domeniul arheologiei subacvatice, biologiei, ecologiei, geologiei, precum și scufundare profesională. În fotografia subacvatica sunt larg utilizate tehnici speciale că macrofotografia, stereofotogrammetria, fotografia în ultraviolet. Primele încercări în domeniul fotografiei subacvatice au fost făcute între anii 1893-1899 de către francezul Louis Boutan în cadrul stațiunii de
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
zona de contact dintre colțul primei biserici și prelungirea de vest a bisericii gotice, precum și zona intrării de pe latura vestică. Colectivul șantierul arheologic: George Pascu Hurezan - responsabil științific, Florin Mărginean, Zsuzsanna Kopeczny (Complexul Muzeal Arad), Adrian Andrei Rusu (Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj)
Cetatea Tauț () [Corola-website/Science/317495_a_318824]
-
cel mai important arhitect român de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea). În iunie 1911 a obținut, cu rezultate foarte bune, diploma de arhitect (numărul 42), având specializarea în arhitectură civilă religioasă și în arheologie românească. Avea să revină în cadrul instituției între 1927 și 1947, de data aceasta ca profesor de teorie a arhitecturii. Prima sa experiență profesională a fost în postul de proiectant la Poșta Centrală din București între 1904 și 1905. Va fi
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
și un entuziast promotor al acestuia, fiind în mod special inspirat de către stilul brâncovenesc, denumit și „stilul neo-brâncovenesc” sau „stilul neo-românesc”. A depus eforturi pentru îmbunătățirea aspectului orașului Ploiești și pentru construirea clădirilor publice în tot județul Prahova. Pasionat de arheologie, a studiat și s-a implicat în conservarea clădirilor vechi și a bisericilor, publicând de asemenea studii și cercetări în acest domeniu. Toma T. Socolescu a jucat un rol important în conducerea Societății Arhitecților Români și a participat constant la
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
N. Socolescu, Toma T. Socolescu este unul din fii lui Toma N. Socolescu. Practicând arhitectura ca profesie, el a obținut numeroase premii la concursurile în domeniu : Profesorul-arhitect și-a finalizat studiile în arhitectura civilă și religioasă printr-o specializare în arheologia românească. Și-a exprimat întotdeauna interesul pentru istoria arhitecturii și pentru conservarea patrimoniului arhitectural. Pe lângă restaurările unor biserici vechi, a lucrat de multe ori împreună cu Nicolae Iorga, Președintele Comisiunii Monumentelor Istorice după 1919, pentru protejarea unor clădiri cu o valoare
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
colaborat și cu alte instituții de cercetare din tara noastră, între care Institutul de Meteorologie și Hidrologie, Institutul Geologic (veri întregi lucrând pe teren cu profesorul M. Paucă, de la care a învățat geologie practică), Institutul de Pedologie sau Institutul de Arheologie, lucrând pe șantierele de la Histria și Păcuiul lui Soare, sub directa conducere a academicianului Emil Condurachi. Din activitatea de cercetător în cadrul Institutului de Geografic, trebuie subliniată participarea activă la ședințele periodice de comunicări ale Institutului, unde avea intervenții de mare
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]