4,476 matches
-
Mare reconstruiește cetatea Chilia pe malul stâng al Dunării (cetatea Chilia Nouă). La lucrări participa 800 de zidari și 17.000 de ajutoare. În 1484 are loc campania sultanului Baiazid al II-lea în Moldova. Pe 6 iulie 1484 începe asediul cetății Chilia, apărată de moldovenii conduși de pârcălabii Ivanco și Maxim. După opt zile cetatea este cucerita de invadatori (14 iulie). Cetatea Chilia este stăpânita de otomani până în 1812, când, odată cu cedarea Basarabiei (partea de est a Moldovei, cuprinsă între
Asediile cetății Chilia () [Corola-website/Science/317839_a_319168]
-
reformat întreaga structură a cazacilor, iar în 1819 i-a înlocuit pe atamanii aleși cu o serie de comandanți numiți de el personal. Cazacii de pe linia Transcaucaziei a luat parte la Războiul ruso-turc din 1828 - 1829, unde au participat la Asediul Karsului și la alte bătălii de primă importanță. După rechemarea lui Ermolov din Caucaz, a avut loc o nouă reformă militară, iar regimentele temporare din Caucazul central au fost unite în 1832 cu cele trei Armate de pe Terek pentru a
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
orașul sicilian cel mai apropiat de peninsula italică. În 288 i.e.n., mamertinii, un grup campanian de mercenari s-au angajat în slujba regelui Agathocles din Siracuza de a ocupă orașul Messana (Messina de azi). Toți bărbații au fost uciși în timpul asediului, iar femeile acestora au fost răpite. Un grup de trupe romane alcătuite din cetățeni din Campania au preluat controlul asupra regiunii Rhegium. În 270 i.en., romanii au recâștigat controlul asupra Rhegium după izbucnirea unei revolte și i-au pedepsit
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
expediției militare spre Messana. Sicilia este o insula semi-deluroasă, cu obstacole geografice și terenuri dificile. De aceea, războiul terestru a jucat un rol secundar în . Operațiunile terestre s-au limitat la raiduri și încăierări la scară mică, cu puține bătălii. Asediile și blocadele terestre erau cele mai frecvente operațiuni la scară largă. Principalele obiective de blocada au fost porturile importante.Ambele puteri se bazau pe întăriri continue și comunicare cu contintentele de baștină. Războiul terestru în Sicilia a început cu debarcarea
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
legiuni comandate de Appius Claudius Caudex au debarcat la Messana, unde mamertinii au expulzat garnizoană cartagineză comandată de Hanno. După înfrângerea siracuzienilor și forțelor cartagineze ce asediau Messana, romanii au mărșăluit spre sud și au asediat Siracuza. După un scurt asediu, neprimind sprijin cartaginez, Siracuza a încheiat pace cu romanii. Siracuza a devenit aliat roman și a fost nevoită să plătească o indemnizație de război de 100 de talanți de argint și să furnizeze trupe Romei. Alianța cu Siracuza a fost
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
pe numidienii ce s-au retras, intrând în ambuscadă. Romanii au suferit multe pierderi. Hanno și-a stabilit poziția la Toros, un deal situat la o milă de tabăra romană, unde s-au desfășurat ciocniri timp de două luni, durata asediului prelugiindu-se de la șase la șapte luni. Odată ce Hanno a campat în afară taberei romane, liniile romane de alimentare de la Siracuza nu mai erau disponibile. Conform lui Polybius, consulii au fost nevoiți să între în lupta, însă Hanno refuză, având intenția
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
lupta lungă, romanii au ucis foarte mulți cartaginezi. Romanii au pierdut 3000 de infanteriști, 200 de călăreți, iar cartaginezii au pierdut 30 000 de infanteriști și 540 de călăreți. 4000 de alți cartaginezi au fost luați prizonieri de-a lungul asediului. Romanii i-au învins pe cartaginezi și l-au forțat pe Hanno să se retragă. În noaptea de după lupta, Hannibal a reușit să scape din Agrigentu, cu mercenarii săi, umplând tranșeele romane cu paie din jurul orașului. În dimineață următoare, românii
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
în sens opus. După ce a pierdut 50 de corăbii, Hannibal Gisco și-a retras navele, lăsându-l pe Duilius să obțină o victorie clară. Duilius a navigat spre Sicilia pentru a prelua controlul trupelor. A salvat orașul Segesta aflat sub asediul lui Hamilcar, generalul cartaginez al infanteriei. Succesul de la Mylae le-a permis romanilor să avanseze în Sardinia unde au distrus o altă flota cartagineză. Hannibal Gisco a fost arestat de proprii săi soldați și dus în Cartagina unde a fost
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
se alătură generalilor Bostar și Hasdrubal în Africa. Armata era alcătuită din mercenari, infanteriști africani, miltie, cavareti și elefanți. Forțele cartagineze combinate au organizat apărarea orașului Adiș, un oraș aflat la 40 de mile la sud de Cartagina, fiind sub asediu roman. În ciuda cavaleriei superioare și elefanților, cartaginezii au stabilit poziția pe dealurile de lângă oraș. Lipsa instrucției și structura comandei descentralizate a reflectat efectivul sărăcăcios al armatei. Cartaginezii erau determinați să reziste în față romanilor. Romanii au staționat armata în jurul dealului
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
au capturat restul elefanților ce au fost sacrificați în timpul festivalurilor de circ la Roma. Hasdrubal, fiind înfrânt, a fost chemat la Cartagina să fie crucificat. Înfrângerea a marcat sfârșitul campaniei cartagineze în Sicilia. În 250 i.en. s-a desfășurat asediul orașului Lilybaeum, armata română consulară fiind condusă de Gaius Atilius Reulus Serranus și Lucius Manlius Vulso Longus împotriva armatei cartagineze conduse de Himilcon. Bătălia a dus însă la retragerea asediului după distrugerea flotei române la Drepana. După victoria română în
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
cartagineze în Sicilia. În 250 i.en. s-a desfășurat asediul orașului Lilybaeum, armata română consulară fiind condusă de Gaius Atilius Reulus Serranus și Lucius Manlius Vulso Longus împotriva armatei cartagineze conduse de Himilcon. Bătălia a dus însă la retragerea asediului după distrugerea flotei române la Drepana. După victoria română în bătălia de la Panormus , Senatul roman a decis să ridice o armata pentru a pune decisiv capăt luptelor din Sicilia. În acest scop, o nouă flota a fost comandată să fie
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
100.000 de oameni, inclusiv din echipajele de bucătari și trupele auxiliare care în mod normal însoțeau legiunile. Caius Atilius Regulus Serranus și Lucius Manlius Vulso Longus aveau o experiență militară semnificativă . Romanii au ajuns la Lilybaeum și au început asediul orașului, construind mașinării de asediu, inclusiv berbeci catapulte și turnuri de asediu și săpând șanțuri și ridicând ziduri . Au blocat portul orașului cu flota lor. Forță cartagineză se baza pe o forță de 10.000 de mercenari în interiorul orașului. Potrivit
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
din echipajele de bucătari și trupele auxiliare care în mod normal însoțeau legiunile. Caius Atilius Regulus Serranus și Lucius Manlius Vulso Longus aveau o experiență militară semnificativă . Romanii au ajuns la Lilybaeum și au început asediul orașului, construind mașinării de asediu, inclusiv berbeci catapulte și turnuri de asediu și săpând șanțuri și ridicând ziduri . Au blocat portul orașului cu flota lor. Forță cartagineză se baza pe o forță de 10.000 de mercenari în interiorul orașului. Potrivit istoricului Polybius, mulți dintre căpitanii
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
care în mod normal însoțeau legiunile. Caius Atilius Regulus Serranus și Lucius Manlius Vulso Longus aveau o experiență militară semnificativă . Romanii au ajuns la Lilybaeum și au început asediul orașului, construind mașinării de asediu, inclusiv berbeci catapulte și turnuri de asediu și săpând șanțuri și ridicând ziduri . Au blocat portul orașului cu flota lor. Forță cartagineză se baza pe o forță de 10.000 de mercenari în interiorul orașului. Potrivit istoricului Polybius, mulți dintre căpitanii de mercenari s-au adunat laolaltă și
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
și au fost capabili de a respinge în mod constant blocada romană la Lilybaeum pentru a aduce provizii la oraș. După o furtună ce a distrus lucrările de apărare romane , cartaginezi au ieșit din oraș și au incendiat armele de asediu romane , distrugându-le. Dar în anul următor, consulii noi au adus întăriri. Consulul senior, Publius Claudius Pulcher, a decis să lanseze un atac împotriva flotei cartagineze la prima bătălie de la Drepana care s-a transformat în cel mai mare dezastru
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
dezonorat și chemat înapoi la Roma, unde a fost sancționat pentru incompetența lui. La scurt timp după înfrângerea de la Drepana, o altă flota romană condusă de consulul cel nou, Lucius Junius Pullus, a fost distrusă de către cartaginezi. Catulus a continuat asediul celor două porturi ale orașului Lilybaeum și Drepana, blocând porturile și legăturile cu Cartagina. Pentru restul anului, Catulus a așteptat un răspuns din partea cartaginezilor. Senatul i-a oferit funcția de proconsul în 241 i.en. Flota cartagineză a ajuns pentru
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
distrusă, fie capturată. Restul au fost salvate de schimbarea bruscă a direcției vântului, permițându-le să fugă din calea romanilor. Mulți berbeci din ambele flote au fost găsiți împreună cu o amforă și încărcăturile cu căștile de protecție. Catulus a continuat asediul orașului Lilubaeum și l-a capturat, izolandu-l pe Barcă și armata lui în Sicilia, împrăștiați printre puținele cetăți deținute de Cartagina. Fără resursele necesare de a mai construi o altă flota sau de a consolida trupele terestre, Cartagina a
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
procesul de repatriere și l-a asumat un alt ataman, Osip Gladki. Gladki, fiul unui moșier bogat din Poltava, eșuase în diferite afaceri în Crimeea și Odesa și se alăturase cazacilor în 1822. A participat la campania din Grecia, la asediul orașului Messolonghi și a fost ales în funcția de ataman de sotnie. Tucikov, după eșecul negocierilor cu Nezmaevski, a luat legătura cu Gladki. Acesta din urmă a fost ales ataman de tabără pe 1 octombrie 1828. Odată cu izbucnirea noului război
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
ea fiind, de asemenea, una dintre cauzele care au provocat Marea Schismă din anul 1054. În sec. VIII-IX e.n. au avut loc "Luptele Iconoclaste", o perioadă sângeroasă în Imperiul Bizantin și în Biserica Răsăriteană. Totul a început după Al Doilea Asediu Arab al Constantinopolului (717-718), asediu ce s-a încheiat cu victoria bizantinilor. Cu toate acestea, împăratul bizantin Leon al III-lea Isauricul (717-741) din acea perioadă, s-a gândit că arabii au câștigat atâtea bătălii deoarece îl aveau pe Dumnezeu
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
dintre cauzele care au provocat Marea Schismă din anul 1054. În sec. VIII-IX e.n. au avut loc "Luptele Iconoclaste", o perioadă sângeroasă în Imperiul Bizantin și în Biserica Răsăriteană. Totul a început după Al Doilea Asediu Arab al Constantinopolului (717-718), asediu ce s-a încheiat cu victoria bizantinilor. Cu toate acestea, împăratul bizantin Leon al III-lea Isauricul (717-741) din acea perioadă, s-a gândit că arabii au câștigat atâtea bătălii deoarece îl aveau pe Dumnezeu de partea lor. El știa
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
ce ilustrează victoria polono - lituaniană din anul 1410 asupra cavalerilor teutoni, o pictură care i-a adus o recunoaștere internațională ca „"simbol de neegalat al naționalismului polonez"”. Alte picturi din această categorie includ „"Uniunea de la Lublin"” (, 1869), „"Stefan Batory", la asediul Pskov” (, 1872), „"Astronomul Copernic discutând cu Dumnezeu"” (), „"Zygmunta"” în 1874, „"HOLD Pruski"” în 1882, „"Sobieski pod Wiedniem"” în 1883, „"Wernyhora"”, „"Kościuszko pod Racławicami"” în 1888, „"Dzieje Cywilizacji w Polsce"” în 1889, și „"Konstytucja 3 Maja"” din 1891. În perioada 1890
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]
-
Al treilea Imam al Daghestanului). În vara anului 1839, Șamil și cei aproximativ 4.000 de oameni de sub comanda lui (bărbați femei și copii) au fost asediați în poziția întărită din aulul Ahulgo, aflată la aproximativ 16 km de Ghimri. Asediul poziției întărite a durat opt zile și s-a încheiat cu victoria rușilor. Rușii au suferit pierderi importante (peste 2.500 de oameni dintr-un totatl de 7.000 de soldați), în vreme ce rebelii au fost măcelăriți aproape cu toții. Șamil și
Imam Șamil () [Corola-website/Science/318226_a_319555]
-
peste 2.500 de oameni dintr-un totatl de 7.000 de soldați), în vreme ce rebelii au fost măcelăriți aproape cu toții. Șamil și un mic grup de apropiați, printre care și câțiva membri ai familiei, au reușit să străpungă la sfârșitul asediului încercuirea rusă. După ce a reușit această străpungere, Șamil a refăcut mișcarea de rezistență antirusă. El a reușit chiar să unească triburile caucaziene, care de-a lungul istoriei avuseseră numeroase conflicte reciproce. Mișcarea de rezistență s-a folosit de tacticile războiului
Imam Șamil () [Corola-website/Science/318226_a_319555]
-
Legiunea X Fretensis. Ceea ce este ciudat este faptul că prima soldă a fost de 50 de denarii, iar a doua de 60. Flavius Iosephus ne oferă o relatare în „Războaiele iudaice”, 5. 349-351, despre o defilare pentru primirea soldelor în timpul asediului Ierusalimului din 70 d.H.: „Pentru că venise ziua fixată pentru plata soldelor, el le-a ordonat ofițerilor să încoloneze trupele și să numere banii dați fiecărui soldat în văzul dușmanului. Așa că soldații, după cum le era obiceiul, au scos armele din teacă
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
a devastat Antiohia. În 257, împăratul Valerian a organizat o campanie împotriva Imperiului Sasanid, reușind să recupereze Antiohia și Siria. Armata romană, staționată la Edessa (azi Șanlıurfa), a slăbit mult din cauza ravagiilor făcute de o epidemie de ciumă tocmai în timpul asediului organizat de oastea lui șahanșahului Șapur. În 260, a ajuns la o înțelegere cu Șapur să înceapă negocieri de pace, însă monarhul sasanid l-a păcălit și l-a făcut prizonier. Valerian a rămas tot restul vieții în captivitate la
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]