8,235 matches
-
lor asemănare. Parcă ar fi fost gemeni. Cu toate astea, cînd erau copii, Gildas și Loïc Kermeur fuseseră din punct de vedere fizic foarte diferiți. Cei patruzeci de ani care trecuseră peste ei Îl modelaseră pe fiecare după chipul și asemănarea celuilalt, precum două pietre șlefuite de mare. Aceeași privire limpede a ochilor adînciți În orbite, același mod de a se mișca, un rîs identic, iuți la mînie amîndoi. Singura deosebire: părul. Blond Închis, părul lui Gildas Îi venea acestuia pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sugativă, absorbea Încet meduzele eșuate pe uscat. În mijloc era Întins trupul lui Gwen, pe care jandarmii Îl scoseseră din nisip. Marie, Îngenuncheată alături de Lucas, contempla chipul Încă murdar de nisip. Moartea Înăsprise rotunjimea trăsăturilor, pleoapele Închise ștergeau luminozitatea privirii, asemănarea acestei măști livide cu Yvonne era izbitoare. Lucas Își continua primele observații. - Uită-te... În vîrfurile degetelor se deslușeau limpede urme de Înțepături. Biletul În bretonă a fost găsit cîteva minute mai tîrziu, lipit În parte de meduza În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plecat de la un portret al lui Erwan la șaptesprezece ani, l-am Îmbătrînit printr-un program de modificare a trăsăturilor și am Înlocuit culoarea albastră a irisului cu una cenușie. Cu mici aproximații, iată cum ar arăta fiul dumneavoastră astăzi. Asemănarea cu Ryan era uimitoare, chiar dacă scriitorul nu avea pungile acelea sub ochi și nici moliciunea bărbiei. Chirurgie estetică. O anchetă aprofundată avea să arate mai tîrziu că Ryan fusese admis la clinica de la Rond-Point, la cîteva zile de la ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ale lui Burd Tranbaree sau Francis Leroi. Semăna puțin cu Janine, doar că era cu mult mai stupidă. „Sunt blestemat... Sunt blestemat...”, repetă tatăl lui Bruno atunci când, nimerind peste o fotografie de tinerețe a fostei neveste, Își dădu seama de asemănare. Cu ocazia unei cine la Bénazéraf, Julie Îl cunoscuse pe Deleuze, iar de atunci se lansa tot timpul În justificări intelectuale ale pornografiei, ceea ce devenise insuportabil. În plus, Îl costa scump, ea se obișnuise de la filmări cu Rolls-urile Închiriate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iar prin ei asupra adepților mișcării New Age. La o privire mai atentă, apar multe puncte comune Între comunitatea armonioasă descrisă În Insula și aceea din Minunata lume nouă. Huxley Însuși, probabil ramolit, nu pare să fi fost conștient de asemănare, dar societatea descrisă În Insula este la fel de aproape de aceea din Minunata lume nouă pe cât e societatea hippy libertară de societatea burgheză liberală, sau mai curând de varianta ei social-democrată suedeză. Se Întrerupse, muie un crevete prăjit În sosul picant, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Își Începuseră În realitate lucrările de mult, fără să mai aștepte aprobarea de la UNESCO, În laboratoarele lor din Australia, Brazilia, Canada sau Japonia. Crearea primei ființe, a primului reprezentant al unei noi specii inteligente create de om „după chipul și asemănarea sa”, a avut loc pe 27 martie 2029, la exact douăzeci de ani după dispariția lui Djerzinski. Tot ca omagiu adus lui Djerzinski, și cu toate că din echipă nu făcea parte nici un francez, sinteza a avut loc În laboratorul Institutului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
știre că o să vină iar Ceața Adâncă, sau măcar Gerul cel Greu și că o să fie mereu iarnă. Krog ăsta spune că la Început a fost vorba și că omul care o să scape de urgii o să fie după chipul și asemănarea vorbei pe care o rostește cu gura, deși eu unul nu pricep cum vine asta. Dar tot el, Krog, spune că dacă o să aflăm vorba, o să știm să trecem peste Ger, că tot așa, cu ajutorul vorbei, ne-a scos Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
exclamat când, În cele din urmă, a văzut pata de pe reverul hainei Lanvin. Iar am cacarisit‑o! Nu am râs la remarca lui. La acest punct trebuia luată o decizie. Faptul că vărsase cafeaua era amuzant, taman după chipul și asemănarea lui Ravelstein. Chiar el făcuse această remarcă. Dar eu nu‑l consideram un incident comic. I‑am sugerat, mai pe ocolite, că petele ar putea fi Îndepărtate. - Poate că serviciul de curățătorie de la „Crillon” ar reuși să le scoată. - Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
haz sau să iscodească sau să sâcâie sau să tortureze În glumă un băiețaș. Dumnezeu mi‑a apărut de foarte timpuriu. Purta părul cu cărare la mijloc. Am Înțeles că eram Înrudiți pentru că Îl făcuse pe Adam după chipul și asemănarea lui și suflase viață În el. Și fratele meu cel mare Își pieptăna părul tot cu cărare la mijloc. Între fratele cel mare și mine mai venea un frate mijlociu. Și mai mare decât toți trei era sora noastră. Oricumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sau memorii? Retorica și etica amintirii Prevăzătoare, Viking Press a inserat o notă În care se arată că Ravelstein este o operă de ficțiune, că numele, personajele, locurile și situațiile sunt produsul imaginației autorului și sunt folosite ficțional, iar orice asemănare cu realitatea ține În Întregime de coincidență. Niciodată o atare notă nu a fost mai ipocrită. Mai Întâi, am văzut că mai multe persoane și situații reale sunt preluate ca atare În roman (ar fi trebuit ca termenul să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că eu unul nu mi-am închipuit că va putea să cadă atât de jos. Angheluță: De ce nu? Tudorel: Bineînțeles, noi îl încurajăm, dar îți spun ca între noi, pur și simplu nu mi-am închipuit. Făcut după chipul și asemănarea lui, cică! Atunci cum se poate gudura în neant cu atâta... cu atâta nesimțire, cu plăcere chiar?! Mi se face rușine mie, vin la mine dracii cei mai jegoși și zic: Unde să-l mai tragem în jos, Josnicia Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zi să-i zic, și uite că tot n-am dovedit-o încă! Ptiu, piei, piază rea! Auzi la el, alta! Angheluță: Stai, unde fugi...? Mă rog... „Țară destul de interesantă din punct de vedere geopolitic-militar, alcătuind pe hartă o curioasă asemănare cu Baronul Münchhausen din profil. Arc muntos, deltă trifidă, șapte cetăți, Porțile de Fier, Insula Albă, populație în mișcare. Deși o treime trăiește încă în mediul rural, spiritual practic lichidată. Tradițiile coji îmbietoare pentru turiști precum murătura lângă purcel. Lumpen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nici pe noi. Fâl fâl, fâl fâl, fâl-fâl, fâl. În laț nu mă poate prinde nimeni, că doară nu-s privighetoare sau canar. Bietele de ele! Noroadele-astea cântărețe nu pricep nici sticla nici cercul, nu pot deosebi ființa de asemănare, și pac! Cad în laț! Sau se dau cu capul de geamuri, nătângele, după câte o grăunță. E adevărat că în principiu aș putea fi săgetată. Dar aș vrea s-o văd și pe-asta! Unde să se găsească săgeata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
omenesc le desemnează în mod obișnuit prin scaune, lăzi, canapea, servantă, labe de leu și așa mai departe. De îndată însă ce vizitatorul se așează și începe să se uite cu ceva mai multă luare aminte în jur, observă că asemănarea e doar o impresie de suprafață. O viață ciudată pâlpâie în interiorul lor. Însăși substanța din care sunt făcute o fi aducând ea a lemn sau pâslă sau sticlă, dar când pune mâna pe ceva, nu-tocmai-sticla sau nu-tocmai-lemnul sau nu-tocmai-plușul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vă descriu lucrările de care era atât de mândru. Toate astea au importanță când sunt trăite, dar în poveste, nici una. Într-o noapte din anul 1805, Coleridge a visat-o pe Sara Hutchinson, iar dimineața a scris cam așa: „Orice asemănare luată de pe pământ, orice accident de naștere și neam pieriseră. Nu era urmă de-altceva pe chipul iluminat, întors în sus sub piatra despicată, decât de-un spirit doar al ei. Ea, ea singură, și numai ea strălucea vizibil prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
minte. — Nimic? se miră ea. — Sunt la fel de nelămurit ca și tine, am recunoscut eu. Aș putea foarte bine să fiu cine știe ce prinț din Cambodgia. Un negru mătura aleea din fața unui bloc cu apartamente. Uniforma lui albastru cu auriu avea o asemănare izbitoare cu uniforma C.A.L., până la un ultim detaliu: o vipușcă lavand deschis pe cusătura exterioară a pantalonilor. Numele clădirii era prins de buzunarul lui de la piept. „Căminul silvestru“ se numea clădirea, deși singurul copac de lângă ea era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Onufrie Brandaburlea-Mutelcă, antreprenorul monumentelor funerare din oraș, a realizat bustul martirului după un portret al generalului din anii când se încheia colectivizarea în județ. Atunci, pe la sfârșitul deceniului cinci al veacului trecut, când Goncea era și el în plină ascensiune, asemănarea sa cu unchi-său era perfectă, până la contopire. Periodic, cam din două în două luni, Goncea trimite câte o coroană de flori la monument. O duceau trei florărese (Piticoata, Franțuzoica și șefa lor, Trambulina) de la Florăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
același model de dulap ca acela din dormitorul părinților mei, de la Brașov. Ciudate coincidențe, ai fi zis, dacă n-ai fi cunoscut perioada. Tot la stânga, fereastra. Storuri cafenii acționate cu sfoară, așa cum avuseseră mai demult și ai mei, la Brașov. Asemănările se opreau aici. Biblioteca era prăfuită, totul era prăfuit și, când n-aveam ce face, mă uitam prin volumele din Marx, însemnările din țara celor 200 de milioane, diapozitivele cu Ștefan Gheorghiu, cepeca (nu mai știu ce era asta), cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din Marx, însemnările din țara celor 200 de milioane, diapozitivele cu Ștefan Gheorghiu, cepeca (nu mai știu ce era asta), cărți despre război și tragediile istoriei. Genul ăsta de lecturi m-a obosit întotdeauna. Am mințit când am spus că asemănările se opreau aici, și bunică-meu avea, tot pseudodeșteptul are în casă cărți din anii ’70-’80 de la Editura Științifică și Pedagogică sau Editura Politică sau Editura Militară. Sunt cărți voluminoase, pe care nu le citește nimeni, și care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-l aduc aminte de la orele de religie. Stătea pe un stâlp și avea barbă. —Sfântul Simion Stilitul 1? — S-ar putea. N-am avut eu nici un stâlp, dar nu m-am epilat pe picioare și cam aici s-a oprit asemănarea dintre noi. Se auzi scârțâitul prăjitorului: galetele nu ieșiră la suprafață pentru că le îndesasem prea mult, dar le-am pescuit cu un cuțit și am început să întind ciocolată pe ele. Nici măcar n-o să-ți pun vreo întrebare despre criza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
El să tot fi avut vreo opt ani. Ea, unul mai puțin, și a fost prima dată când a observat diferența dintre sexele lor. Marion se așeza pe vine în cadă, așa cum făcea acum fata yubani, și în asta consta asemănarea dintre ele. Picioarele desfăcute și partea aceea din trup, curată, rozalie, fără urmă de păr. Următoarea femeie pe care a văzut-o goală nu semăna deloc cu fata pe care o avea dinaintea lui. Și asta era adultă, dar diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din Detroit care dormea, oraș despre care era sigur că se afla În America. Nu era nici o fotografie. Ministrul Apărării asigurase Congresul că toți contractorii care fraudaseră guvernul aveau să fie urmăriți În justiție cât permiteau legile de mult. Remarcabilă, asemănarea dintre retorica politicii americane și cea italiană. Nu avea nici o Îndoială că natura iluzorie a acelei promisiuni era aceeași În ambele țări. Erau trei pagini de caricaturi, dintre care nici una nu avea nici cea mai mică logică pentru el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o nimica toată! Pe când termină de vorbit cu agentul, Rossi se Întoarse de la spital și-i spuse că signor Viscardi fusese foarte surprins să vadă fotografia lui Ruffolo. Își stăpânise Însă repede emoția și spusese că fotografia nu purta nici o asemănare cu nici unul dintre cei doi oameni pe care-i văzuse el, insistând acum, după ce cugetase mai bine, că fuseseră doar doi. — Tu ce crezi? Întrebă Brunetti. Nu era nici urmă de nesiguranță În vocea lui Rossi când răspunse: — Minte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
adevăr, uriaș, dar avea aspectul butucănos și lipsit de forme al unui braț de canapea. Altfel, în ordine descrescătoare, în funcție de cum săreau în ochii privitorului, veneau dinții lați, ochii rotunzi, exoftalmici, părul cenușiu, lins, și obrajii cărnoși și pământii. Singura asemănare a asistentei Harris cu stereotipul din filmele Carry On era faptul că purta uniformă. Dar uniforma respectivă nu-ți stârnea absolut nici un fior. Rochia era lungă până la jumătatea gambei și cenușie, cureaua era neagră, ciorapii de culoarea piciorului, iar gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în conștiința celor buni, cât și a celor răi. O altă referință care iluminează această aprofundare despre conștiință este Sfântul Ieronim. În Comentariul lui Ezechiel, în primul capitol, în care apare termenul synteresis, este descrisă imaginea celor patru animale cu asemănare umană și care au patru chipuri și patru aripi. Ieronim vorbește despre interpretările simbolismului celor patru animale și despre interpretările unor autori greci care văd o aluzie la cele patru puteri ale sufletului. Elementele care rezultă sunt foarte importante: omul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]