3,894 matches
-
turnului s-a făcut la cererea Eforiei Spitalelor Civile, academicianul Gheorghe Sion arătând că importanța istorică și artistică a turnului era "nulă", cu aprobarea primarului Bucureștiului Emilian Pake-Protopopescu, în pofida unor ample proteste ale bucureștenilor. Simțind în această distrugere un adevărat atentat la păstrarea patrimoniului edilitar-istoric al orașului, Barbu Ștefănescu Delavrancea a publicat în ziarul Dimineața din 31 august 1888 (nr. 132) un articol de protest, din care se conturează următoarea concluzie: "„Turnul Colțea avea rădăcini istorice și estetice în capitala noastră
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
Croitoru, preotul profesor Cornel Sava și diaconul Aurel Dărăban, secretar eparhial. Ierarhul ardelean a vizitat și a oficiat slujbe la o serie de biserici refăcute de români; a făcut panihide la Catedrala Ortodoxă din Odesa, în memoria celor uciși în atentatul din 21 octombrie 1941, la cimitirul din Valea Dalnicului-Vacarjani și la Bereșani; a vizitat 31 unități militare și 20 de spitale de campanie, unde a rostit rugăciuni de vindecare, încurajând răniții; a sfințit bisericile din Jura și Popencu (jud. Râbnița
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
a rămas, de pe urma rănilor, cu o cicatrice foarte vizibilă și cu o deformare a pleoapei ochiului drept, ceea ce, adăugat la semnele lăsate de vărsatul de care suferise în copilărie, îi dădeau o înfățișare destul de respingătoare. Luciano a aflat, ulterior, ca atentatul fusese pus la cale de Salvatore Maranzano, conducătorul unui clan rival, dușman al lui Masseria. Și totuși, tocmai cu acest Maranzano a încheiat Luciano mai tarziu, o înțelegere; urma să-l ajute pe Maranzano să-l elimine pe Giuseppe Masseria
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
Reinado la Same la 4 martie 2007. Până la începutul anului 2010, situația securității fusese stabilizată și doar 400 de cadre au rămas pentru a instrui forțele de securitate locale, ca parte a unei mici forțe internaționale. La scurt timp după atentatele din 11 septembrie 2001 din New York și Washington, trupele australiene s-au angajat în coaliția internațională de luptă împotriva terorismului condusă de Statele Unite. Cea mai vizibilă contribuție a ADF — cu numele de cod "Operațiunea Slipper" — a fost un grup operativ
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
sau fotografierea în zonele în care accesul publicului nu este permis și nu pot fi folosite lumini, reflectoare sau tripoduri, cu excepția reprezentanților presei cărora li se pot elibera permise speciale pentru asemenea activități. Pe 22 iulie 2005, ca răspuns la atentatele cu bombă din Londra, poliția transporturilor a introdus o nouă regulă conform căreia, în mod aleator, bagajele persoanelor care călătoresc cu metroul vor fi controlate în apropierea porților de intrare la peron. Poliția a susținut că sub nicio formă aceste
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
nu a durat prea mult, pentru că a doua zi, pe 7 iulie 2005, Londra a fost lovită de o serie de atacuri teroriste. Mai mult de 50 de persoane au fost ucise și 750 au fost rănite în cele trei atentate cu bombă.
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
lui Gene, Ruudek, se infiltrează în rândul membrilor Grumazului Grunjos, căutând să afle informații și să lanseze zvonuri care să destabilizeze gruparea, în timp ce acesta caută să ajungă în vârful ierarhiei, prin intermediul prietenului său Abdul Rahman. Ruudek este omorât într-un atentat din care Gene scapă în mod miraculos, eveniment care îl face să ceară eliberarea lui din rândul poliției. Pornit de unul singur în căutarea lui Julio, află că băiatul a primit de la Nkono o hartă tridimensională care poate fi de
Așteptând în Ghermana () [Corola-website/Science/321561_a_322890]
-
Christian Ditleff la sfârșitul războiului, și consta în transportarea prizonierilor, din lagăre de concentrare germane la spitale din Suedia. Bernadotte s-a întâlnit cu Heinrich Himmler în primăvara anului 1945; acesta fusese numit comandant suprem al armatei germane după eșecul atentatului contra lui Hitler din vara anului precedent. Misiunea lui era să depisteze și recupereze prizonieri de război norvegieni și danezi din Germania. El s-a reîntors la 1 mai 1945, imediat după moartea lui Hitler. După un interviu luat lui
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
aprobat asasinatul: Ițhak Yezernițky (viitorul prim-ministru al Israelului Yitzhak Shamir, Nathan Friedmann (cunoscut și sub numele de Natan Yellin-Mor) și Yisrael Eldad (cunoscut și ca Scheib). Primul ministru israelian David Ben-Gurion a bănuit și un al patrulea cap al atentatului: Immanuel Strassberg (cunoscut și ca Hanegbi) . Asasinatul a fost pus la cale de capul din Ierusalim al grupului Lehi, numit Yehoshua Zettler. Cele mai multe surse citează "șase" membri tineri ai grupului Lehi: Yehoshua Cohen, Shmuel Rosenblum, David Efrati, Itzhak Markowitz, Yehoshua
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
Serot. Ei au murit pe loc. Se pare că atașatul francez a fost confundat cu trimisul american Ralph Bunche. Meshulam Makover conducea mașina cu care au fugit asasinii . Generalul Åge Lundström, care călătorea și el în aceeași mașină, a descris atentatul : Atentatul a avut loc în Piața Ben Zion Guini, în apropierea străzii Hapalmah . Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a condamnat a doua zi atentatul ca Rămășițele pământești ale Contelui Bernadotte au fost transportate în Suedia, unde au fost
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
Ei au murit pe loc. Se pare că atașatul francez a fost confundat cu trimisul american Ralph Bunche. Meshulam Makover conducea mașina cu care au fugit asasinii . Generalul Åge Lundström, care călătorea și el în aceeași mașină, a descris atentatul : Atentatul a avut loc în Piața Ben Zion Guini, în apropierea străzii Hapalmah . Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a condamnat a doua zi atentatul ca Rămășițele pământești ale Contelui Bernadotte au fost transportate în Suedia, unde au fost înhumate
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
fugit asasinii . Generalul Åge Lundström, care călătorea și el în aceeași mașină, a descris atentatul : Atentatul a avut loc în Piața Ben Zion Guini, în apropierea străzii Hapalmah . Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a condamnat a doua zi atentatul ca Rămășițele pământești ale Contelui Bernadotte au fost transportate în Suedia, unde au fost înhumate, cu funeralii naționale, la Cimitirul de Nord din Stockholm . Contele Bernadotte a lăsat în urmă pe soția sa și doi fii, de 12 ani și
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
prezidat de judecătorul Joseph Gary. Avocați ai apărării au fost, printre alții, Sigmund Zeisler, William Perkins Black, William Foster și Moses Salomon. Acuzarea, în frunte cu Julius Grinnell, nu a adus dovezi credibile care să-i lege pe inculpați de atentatul cu bombă, dar a susținut că persoana care a aruncat bomba nu a fost descurajată de aceștia și că ei, în calitate de conspiratori, sunt la fel de vinovați. Fratele lui Albert Parsons a afirmat că există dovezi care leagă firma de securitate Pinkerton
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
că incidentul fusese provocat de agenți de la Pinkerton. La 26 iunie 1893, guvernatorul statului Illinois John Peter Altgeld a semnat grațieri pentru Fielden, Neebe și Schwab după ce a concluzionat că toți cei opt acuzați sunt nevinovați. Guvernatorul a spus că atentatul s-a produs deoarece autoritățile locale din Chicago nu i-au tras la răspundere pe angajații firmei de securitate Pinkerton pentru că au împușcat muncitori. Grațierile au dus la încheierea carierei sale politice. Comandantul de poliție care a ordonat împrăștierea manifestației
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
fondator al federației Industrial Workers of the World. Goldman i-a scris lui Max Nettlau că afacerea Haymarket trezise conștiința socială a „sutelor, poate miilor de oameni”. Deși a recunoscut că niciunul dintre acuzați nu a fost implicat direct în atentat, acuzarea a susținut, fără argumente solide, că Lingg ar fi construit bomba și doi martori ai acuzării (Harry Gilmer și Malvern Thompson) au încercat să sugereze că autorul atentatului a fost ajutat de Spies, Fischer și Schwab. Acuzații au susținut
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
recunoscut că niciunul dintre acuzați nu a fost implicat direct în atentat, acuzarea a susținut, fără argumente solide, că Lingg ar fi construit bomba și doi martori ai acuzării (Harry Gilmer și Malvern Thompson) au încercat să sugereze că autorul atentatului a fost ajutat de Spies, Fischer și Schwab. Acuzații au susținut că nu știau nimic despre bombă și despre cel care a aruncat-o. Mai mulți activiști, printre care și Dyer Lum, Voltairine de Cleyre și Robert Reitzel, au sugerat
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
Avneri, însoțit de două colaboratoare, Anat Saragosti și Sărit Ishay, a avut o întâlnire prieteneasca cu acesta, în ciuda legii care interzicea israelienilor contacte cu OEP. Această organizație conducea de peste un deceniu și jumătate o luptă împotriva Israelului, bazată adesea pe atentate de teroare, inclusiv contra civililor israelieni. Avneri, aflat în urma întâlnirii, în centrul unui scandal public, a fost acuzat după aceea, nu o dată, de o admirație aproape orbeasca față de liderul palestinian. Avneri s-a apărat de aceste afirmații,susținând că e
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
mai activi, în frunte cu Pisistrate, care adaugă mijloacele tradiționale de confruntare între hetarii o dimensiune populară insolită, nu se mai adresa clientelei tradiționale a nobililor, ci intreugului demos. În 561, Pisistrate stârnește emoția populară pretinzând că e victima unui atentat și obține o garda personală de 300 de korunephoroi-purtători de măciuci, cu ajutorul acestora, se intalează pe Acropole, dar este repede alungat. Revine după puțin timp datorită unei alianțe cu Megacles Alcmeonidul, căpetenia paralienilor, cu a cărui fiica se și căsătorește
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
persoană energică și populară, cezarul Raymond de Montferrat. Afară de aceasta, din Paphlagonia, prin intermediul fiilor săi de la curte, înrâurea activ asupra situației din Constantinopol un intrigant vestit-vărul lui Manuel I, Andronic (viitorul împărat). În iarna anului 1181 a fost plănuit un atentat la viața protosebastului. Complotul a eșuat, însă popularitatea celor implicați era atât de mare, încât guvernul nu s-a putut decide să-i condamne la moarte. Nici Maria de Antiochia, nici Alexie n-au tras concluziile cuvenite. Ca și înainte
Alexie al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315308_a_316637]
-
Prințul Henry va activa în Irak; erau numeroase îngrijorări în privința faptului că Henry era o țintă valoroasă (căci grupuri variate făcuseră deja amenințări contra lui) și în privința pericolelor pe care soldații din jurul său le aveau de înfruntat în cazul unui atentat asupra vieții prințului sau a capturării lui. Casa regală Clarence House a făcut publică dezamăgirea prințului în ceea ce privește această decizie, deși a spus că o va accepta. În mai 2007, soldații din britanici din Irak au fost văzuți purtând tricouri cu
Prințul Henry de Wales () [Corola-website/Science/315321_a_316650]
-
chipeșul căpitan Alexis Okhotnikov. Toată corespondența dintre ea și Okhotnikov (împreună cu fragmente din jurnalul ei) au fost descoperite de împăratul Nicolae I după moartea Elisabetei. Aventura cu Okhotnikov a avut un sfârșit tragic. Căpitanul a murit în 1807 după un atentat la viața sa. Mulți contemporani au considerat că Alexandru sau fratele său, Marele Duce Constantin au ordonat asasinarea sa. La 16 noiembrie 1806 Elisabeta a născut cea de-a doua sa fiică. Au existat zvonuri că noua născută, Marea Ducesă
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
este denumirea dată mișcărilor politice radicale, care au caracter "de stânga" (punând accentul, așadar, pe egalitarism și idealurile de dreptate socială) și care folosesc mijloace violente (atentate, revoluții etc.) în vederea atingerii scopurilor lor politice. Eticheta nu se aplică acelor partide și mișcări politice care fac parte din cadrul legal constituit al scenei politice chiar dacă unele, sau majoritatea dezideratelor lor, corespund celor care pot fi clasificate „la stânga”. De aceea
Extrema stângă () [Corola-website/Science/317385_a_318714]
-
În anii '60-'70 ai secolului XX pe plan internațional s-au remarcat diverse grupări extremiste de inspirație leninist-bolșevică precum Sendero Luminoso (Peru) sau Rote Armee Fraktion (Republica Federală Germania) care urmăreau să răstoarne ordinea de drept prin organizarea de atentate și formațiuni paramilitare. Aceste grupări și formațiuni au fost în general demantelate de autorități în deceniile '80-'90, mai ales din cauza inapetenței populației față de idealurile sociale propuse. Mișcarea revoluționară a lui Fidel Castro poate fi, de asemenea, catalogată la stânga extremă
Extrema stângă () [Corola-website/Science/317385_a_318714]
-
de revoluții în America de Sud, pierzându-și viața, în cele din urmă, în confruntările cu armata boliviană. În ceea ce privește anarhismul comunist, epoca „de glorie” a acestuia a fost la începutul secolului XX, când grupările anarhiste s-au remarcat printr-o serie de atentate care aveau ca scop provocarea de dezordini sociale și crearea condițiilor favorabile unei revoluții. Cel mai celebru atentat realizat de anarho-comuniști rămâne fără îndoială cel de la Sarajevo din 1914, care a provocat moartea lui Franz Ferdinand și a condus nemijlocit
Extrema stângă () [Corola-website/Science/317385_a_318714]
-
comunist, epoca „de glorie” a acestuia a fost la începutul secolului XX, când grupările anarhiste s-au remarcat printr-o serie de atentate care aveau ca scop provocarea de dezordini sociale și crearea condițiilor favorabile unei revoluții. Cel mai celebru atentat realizat de anarho-comuniști rămâne fără îndoială cel de la Sarajevo din 1914, care a provocat moartea lui Franz Ferdinand și a condus nemijlocit la Primul Război Mondial. Anarho-comuniștii au jucat un rol marginal și în războiul civil rus din perioada 1917-1921
Extrema stângă () [Corola-website/Science/317385_a_318714]