4,649 matches
-
monopolizează asociațiile și sectoarele societății înseși. Dimpotrivă, există control atunci când există un amplu sector economic public sau o intervenție substanțială a guvernului în economie și o societate săracă din punct de vedere asociativ (posibil ca urmare a unei lungi perioade autoritare); partidele politice joacă un rol dominant în comparație cu puținele grupuri de interese operaționale, cum ar fi cele ale antreprenorilor industriali (dacă există), condiționând economia în diverse moduri (determinând, de exemplu, diverse nominalizări de patronaj în anumite sectoare economice publice). Semi-autonomia și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
toate acele regimuri precedate de o experiență a autoritarismului (sau "tradițională")24, care se confruntă cu o deschidere incipientă, cu liberalizare și cu o ruptură (parțială) de limitare a pluralismului. În altă ordine de idei, vechii actori ai precedentului regim autoritar, aparținând unei coaliții care nu mai este dominantă, și nici coerentă, au devenit, în mod clar, opoziții, datorită apariției unui respect (parțial și relativ) pentru drepturile civile. Aceste forme de opoziție sunt admise în procesul politic, dar le este exclusă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cu o structură administrativă-clientelară care încearcă, oarecum, să supraviețuiască transformărilor în curs. Cu alte cuvinte, se poate observa absența oricărei justificări a regimului, mai ales din cauza unor valori cuprinzătoare și ambigue. Dacă au existat diverse forme de participare în timpul experienței autoritare, acestea sunt doar amintiri ale trecutului. Lipsesc și formele evidente de represiune exercitate de poliție, și, prin urmare, rolul aparatelor create pentru a îndeplini aceste atribuțiuni este scăzut, cu precădere cel al armatei. În plus, există o slabă instituționalizare și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
politic evident, deși mai degrabă indirect și mai puțin explicit. Pentru o mai bună înțelegere a regimurilor de tranziție se poate adăuga faptul că acestea provin dintr-o tentativă (reușită temporar) a aripei moderate a elitei la putere aparținând regimului autoritar, sau chiar tradițional, de a rezista la presiunile interne și externe exercitate de coaliția dominantă 25 ce dorește prezervarea ordinii și a precedentelor structuri, pentru a satisface parțial - sau cel puțin pentru a crea impresia că satisfac - cererea de transfomare
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
parțial - sau cel puțin pentru a crea impresia că satisfac - cererea de transfomare democratică dorită de ceilalți actori, a căror participare este îngrădită. Trebuie, printre altele, specificat faptul că se pot observa atâtea variante de regimuri de tranziție câte formule autoritare ("tradiționale") există. Acest model se încadrează în procesele de transformare a regimurilor autoritare și tradiționale explicitate în a doua partea a acestei lucrări. Cazurile care se pot încadra în modelul de față sunt numeroase și dovedesc potențiala sa relevanță. Din
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
democratică dorită de ceilalți actori, a căror participare este îngrădită. Trebuie, printre altele, specificat faptul că se pot observa atâtea variante de regimuri de tranziție câte formule autoritare ("tradiționale") există. Acest model se încadrează în procesele de transformare a regimurilor autoritare și tradiționale explicitate în a doua partea a acestei lucrări. Cazurile care se pot încadra în modelul de față sunt numeroase și dovedesc potențiala sa relevanță. Din punct de vedere instituțional, Finer pare a descrie acest fenomen când tratează problematica
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fenomen când tratează problematica "democrației de fațadă" sau a "cvasi-democrației" (Finer 1970: 441-531). Analizând mai profund aceste două modele, însă, se remarcă faptul că primul poate fi regăsit în categoria regimurilor tradiționale și al doilea este parte a vastului genus autoritar. De altfel, exemple tipice de "cvasi-democrații" sunt considerate a fi Mexicul înainte de 1976 sau unele țări africane dirjiate de partide unice. În această ordine de idei, pare mai profitabilă altă direcție, care pornește de la ideea ca aceste regimuri au pierdut
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de "democrație iliberală", propusă de Merkel și Croissant (2000: 10), coincide cu cea de democrație limitată, aici sugerată. Evident, situații complet diferite configurează cazurile de pseudo-democrație. Nu este vorba de un model intermediar de regim, ci de cazuri de regimuri autoritare 26 care prezintă anumite forme exterioare specifice democrației, de genul acelor constituții care declară garantarea drepturilor și a alegerilor, fără a corespunde niciunei realități (măcar parțial democratice). Așadar, respectarea drepturilor civile și politice, și, în consecință, un anumit grad de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
realități (măcar parțial democratice). Așadar, respectarea drepturilor civile și politice, și, în consecință, un anumit grad de competiție politică, sunt aspecte inexistente. Per ansamblu, realitatea complexă și ambiguă a regimurilor de tranziție poate fi mai bine înțeleasă odată cu analiza regimurilor autoritare și a altor regimuri nedemocratice din capitolul următor. Capitolul 2 Alternativele nedemocratice 1. Dimensiunile importante Analiza și definiția relativă a regimurilor nedemocratice sunt necesare pentru a lămuri tranziția acestor regimuri spre democrație, așa cum, pentru examinarea altor două forme de tranziție
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
politică cea mai importantă a secolului este dată de apariția unui anumit rol, activ sau pasiv, al societății civile, precum și de acțiunile puse în aplicare pentru a împiedica sau limita asemenea rol. Mai exact, din punctul de vedere al regimurilor autoritare, acestea pot fi considerate răspunsuri "preventive" sau "succesive", furnizate de anumite elite politice la problema (ipotetică sau reală) recunoașterii unui rol politic al claselor sociale inferioare. La aceste precizări se poate adăuga că modelele fundamentale ale regimului nedemocratic sunt în
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regimul tradițional. Toate cele trei vor fi analizate pe parcursul acestui capitol, dar o mai mare atenție va fi acordată regimurilor mai relevante pentru domeniile la care ne referim. În acest scop se poate pleca de la definiția lui Linz a regimului autoritar: "[...] un sistem politic cu pluralism politic limitat și iresponsabil (fără o ideologie-ghid elaborată, dar cu mentalitate caracteristică), fără o mobilizare politică amplă sau intensă (cu excepția câtorva momente ale dezvoltării sale), și cu un lider, sau, uneori, cu un mic grup
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mobilizarea politică, care se referă la societatea politică; a patra, prezența și compoziția grupului care exercită puterea; în sfârșit, cea de-a cincea - prezența de norme ambigui și definite greșit -, evidențiază un aspect general al normelor și procedurilor proprii regimului autoritar. Dimensiunile cele mai importante (cu scopul de a aprofunda mai bine regimurile nedemocratice) sunt primele trei (a patra trebuie văzută în relație cu prima, în timp ce cea de-a cincea privește în mod specific domeniul autoritar și va fi reluată în
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
normelor și procedurilor proprii regimului autoritar. Dimensiunile cele mai importante (cu scopul de a aprofunda mai bine regimurile nedemocratice) sunt primele trei (a patra trebuie văzută în relație cu prima, în timp ce cea de-a cincea privește în mod specific domeniul autoritar și va fi reluată în următorul paragraf). Acestor prime trei dimensiuni este necesar a adăuga imediat, subliniind importanța, o dimensiune în plus, adesea uitată. Este vorba despre structurarea instituțională pe care regimul o prezintă și care este întotdeauna importantă, în
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de concurența efectivă a regimurilor democratice. Ele au mai ales o semnificație simbolică de legitimitate, expresie a consensului și susținerii pentru regim din partea unei societăți civile controlate și neautonome. Expresia pluralism limitat sugerează importanța identificării actorilor importanți în fiecare regim autoritar pentru a înțelege mai bine atât structura regimului, cât și politicile puse în aplicare de aceasta. Aceasta ne aduce aminte de conceptul de coaliție dominantă. Trebuie făcute câteva precizări asupra noțiunii de "coaliție de actori", fundamentală pentru regimul autoritar, sau
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regim autoritar pentru a înțelege mai bine atât structura regimului, cât și politicile puse în aplicare de aceasta. Aceasta ne aduce aminte de conceptul de coaliție dominantă. Trebuie făcute câteva precizări asupra noțiunii de "coaliție de actori", fundamentală pentru regimul autoritar, sau coaliția dominantă din spatele ei. Prin această expresie se înțelege, în sens larg, totalitatea grupurilor sociale active politic care susțin regimul în faza sa de instalare și, care, în perioadele următoare, stau la baza socială a regimului; în sens restrâns
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și, care, în perioadele următoare, stau la baza socială a regimului; în sens restrâns, elitele sunt o expresie directă sau indirectă a acelor grupuri care participă la gestiunea, "guvernativă" a regimului în măsura în care ocupă poziții de comandă în structurile-cheie ale regimului autoritar. Ceea ce trebuie stabilit este că anumite grupuri și elite relative formează o coaliție uneori doar în fapt, alteori ca rezultat al unui acord explicit, conștient, privind modalitățile concrete de soluționare a conflictelor politice - de exemplu, în primul rând, ai conflictului
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cea democratică: chiar dacă nu există un acord asupra metodei (nedemocratic), există unul de respingere a anumitor formațiuni de "ruptură", reale sau numai prefigurate, din regimul precedent, eficient câteodată și în sprijinirea unor soluții pozitive. Pe scurt, în momentul instaurării, coaliția autoritară se poate prezenta mai omogenă și mai solidă atât timp cât există un anumit acord consistent, negativ sau pozitiv, pe conținutul concret al conflictelor. Oricum ar fi, coaliția este cu atât mai omogenă și (posibil) solidă, cu cât mai amplă este înțelegerea
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
tradiție, dacă acesta nu este monarh aflat la putere pe cale ereditară. 4. Structurarea instituțională. O dimensiune importantă privește structurile politice care sunt create și instituționalizate în regimul nedemocratic. Este vorba de a se vedea dacă și în ce măsură un anumit regim autoritar crează sau, eventual, instituționalizează noi și diferite structuri politice care îl caracterizează (de exemplu partidul unic, sindicatele, anumite forme de adunare parlamentară - bazate pe reprezentarea funcțională și corporativă a intereselor [vezi mai jos] - sisteme electorale diverse, comandamente militare, organe constituționale
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
se tolereze un anumit grad de opoziție sau să se mențină o pseudo-opoziție care dă o culoare liberală autoritarismului. Față de celelalte două caracteristici, cea din urmă, adică cu "limite definite eronat în mod oficial" (dar destul de previzibile) în care guvernanți autoritari exercită propria putere cu o "certitudine a dreptului" (chiar și prescriptiv) și propriile structuri democratice. În acest caz, o astfel de situație, de obicei conștient menținută, permite guvernanților să exercite puterea discreționar. Penultima caracteristică face referire la "autoritate", și, mai
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regimuri sunt adesea caracterizate de o personificare a puterii, de vizibilitatea liderului, uneori carismatic, sau de prezența câtorva persoane care dețin, de fapt, pârghiile puterii în măsura în care pot fi prezente în structurile de top. În ansamblu, pentru a analiza principalele modele autoritare, este necesar să reluăm toate dimensiunile mai sus amintite, chiar dacă "limitele eronat definite" sunt mai puțin utile pentru a face distincția între diferite autoritarisme. Întorcându-ne la cele patru dimensiuni mai relevante, adică pluralismul politic, gradul și formele de mobilizare
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
lui cu cele trei aspecte mai sus menționate. Reprezentarea liderilor și participarea vor fi controlate și limitate (cazul cel mai frecvent al autoritarismelor). În cele din urmă, vom individualiza instituțiile create de regim, dar și de partidul unic. Diferite subtipuri autoritare sunt prezentate în următoarele paragrafe. 2.1 Regimuri personale și regimuri militare Prin regimuri personale se înțeleg toate acele structuri autoritare în care liderul-dictator nu are un rol central: liderul nu numai că nu este doar legibus solutus, dar el
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
al autoritarismelor). În cele din urmă, vom individualiza instituțiile create de regim, dar și de partidul unic. Diferite subtipuri autoritare sunt prezentate în următoarele paragrafe. 2.1 Regimuri personale și regimuri militare Prin regimuri personale se înțeleg toate acele structuri autoritare în care liderul-dictator nu are un rol central: liderul nu numai că nu este doar legibus solutus, dar el nu este nici condiționat de grupurile sociale sau instituțiile care îl susțin. Acest lucru înseamnă că militarii sau grupurile economice îi
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
țara ca o proprietate a sa. Regimul este reprezentat de șeful statului, de un grup de oameni fideli aflați în toate pozițiile cheie, de o administrație numită de lider. În plus, este caracteristic regimurilor personale să se nască ca regimuri autoritare de alt tip pentru ca, ulterior, să se transforme. Acest gen de transformare este considerată de către Brooker [2000: 129 urm.] o "degenerare" de la un regim, de exemplu militar (sau de un alt tip). Caracteristica multor regimuri personale este aceea de a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este considerată de către Brooker [2000: 129 urm.] o "degenerare" de la un regim, de exemplu militar (sau de un alt tip). Caracteristica multor regimuri personale este aceea de a fi rezultatul unui proces de transformare care începe de la un alt subtip autoritar. Această caracteristică, dar și instaurarea regimului direct de liderul aflat la putere, fac ca regimurile personale să se deosebească clar de regimurile tradiționale, care vor fi discutate la sfârșitul capitolului. Chiar și atunci când este introdus ca atare, regimul personal nu
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a treia și, în special, în America Latină (cu excepția Paraguay-ul lui Stroessner - o tiranie militară), marea parte a regimurilor instaurate ca urmare unei lovituri de stat sunt regimuri civile-militare. 2.2 De ce intervin militarii Înainte de a îndrepta atenția asupra altor modele autoritare, mi se pare util să sintetizăm aspectul referitor la chestiunea intervenției militare. Marea parte a savanților a analizat motivațiile politico-sociale sau cele organizatorice interne ale intervenției militare (așa-zisul pretorianism). Termenii de fond ai problemei pot fi mai bine înțeleși
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]