5,357 matches
-
-Ma când a pus această Întrebare. Neavând nici un fel de experiență În namaz, sau În orice altă Îndatorire religioasă de genul ăsta, nu avea absolut nici o idee despre ce vorbea bunică-sa. Însă voia s-o ajute, să aline chinul bătrânei În orice fel Îi stătea În putere. Așa cu a adus Sfântul Coran și a frunzărit paginile până când a dat peste o asemănare consolatoare Într-unul din versuri: — Uite ce spune. „Când se cheamă la Rugăciune În ziua de vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pronunți. Era prea devreme ca să te pronunți. — Bună dimineața, Petite-Ma!a exclamat Asya pe când Își târșâia picioarele Încălțate În papucii de culoarea lavandei spre masă, după ce În sfârșit se spălase pe față și pe dinți. S-a aplecat spre bătrână și a sărutat-o zgomotos pe amândoi obrajii. De când era mică, dintre toate femeile din familia ei, Petite-Ma ocupa un loc aparte În inima Asyei. O iubea foarte mult. Spre deosebire de ceilalți membri ai familiei, Petite-Ma fusese Întotdeauna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bogate și răsunătoare. Acum, deși profund Îngrijorată de starea de sănătate a bunică-sii, Asya respecta de asemenea tărâmul autonom al amneziei spre care se lăsa purtată, fiindcă și ei i se refuza În mod constant autonomia. Și cu cât bătrâna se Îndepărta mai mult de ele, cu atât mai apropiată se simțea de ea. — Bună dimineața, drăguță strănepoată, a răspuns Petite-Ma, impresionând pe toată lumea cu claritatea memoriei ei. Stând acolo cu telecomanda În mână, mătușa Feride a ciripit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înainte câteva lucruri despre asta, unele pro, cele mai multe contra. Însă era o experiență destul de diferită să audă o persoană reală povestindu-i toate astea. Asya nu mai Întâlnise niciodată pe cineva atât de tânăr care să aibă memoria atât de bătrână. Totuși nihilistei din ea nu i-a luat prea mult ca să alunge supărarea. A ridicat din umeri. Și ce! Lumea era oricum de rahat. Trecut și viitor, aici și acolo... nu era nici o diferență. Aceeași mizerie peste tot. Dumnezeu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o alesese ca succesoare nu pe mătușa Banu, așa cum se aștepta toată lumea, ci pe campioana la ateism a tuturor timpurilor, mătușa Zeliha - o hotărâre care la vremea aia provocase multă agitație În familie. — Glumești? a Întrebat mătușa Zeliha auzând hotărârea bătrânei. Nu pot să torn plumb, nici măcar nu cred. Sunt agnostică! — Nu știu ce Înseamnă cuvântul, Însă Îmi pot da seama că nu e bun de nimic, a spus disprețuitor Petite-Ma. Ai talent pentru asta. Învață secretul. — De ce eu? a Întrebat mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ea. — De ce mi-ați dat tigaia asta Încinsă? a Întrebat vizibil alarmată. Îi luaseră Încet tigaia din mână și, de atunci, nu Îi mai Încredințaseră niciodată sarcina aceea. Însă acum că subiectul fusese reluat, toate capetele s-au Întors spre bătrână ca să vadă dacă urmărea conversația. Fiind obiectul atenției tuturor de la masă, Petite-Ma a ridicat capul și s-a uitat la rândul ei curioasă la familia sa, În timp ce continua să mestece zgomotos o bucată de sucuk. A Înghițit-o, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vechii ei neîncrederi, acum că Petite-Ma Își amintise procedura acelei practici, Asya nu intenționa să se opună. Afecțiunea ei pentru Petite-Ma era prea profundă pentru a refuza oferta. — Bine. A ridicat din umeri. Era, de asemenea, convinsă că bătrâna va uita probabil de lucrul ăsta În câteva clipe. — După micul dejun o să-mi torni plumb, ca În vremurile de demult. Chiar În momentul ăla ușa băii de jos s-a deschis și Armanoush li s-a alăturat; părea nedormită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
amintire și nu-și croise niciun vis, nici în clipa de față nu părea dispusă să renunțe la sentimentul profund al momentului pentru a se dedica unor activități mentale sau morale păguboase. ă Vai, vai, ce-i cu asta? strigă bătrâna Zoia grăbindu-se la ea și îmbrățișând-o. Fără lacrimi, fata mea. Da, așa e. Fiică. Nu îți spun eu fiica mea? Zoia e aici. Mama Zoia va avea grijă de tine. Ne va fi bine. De ce, copila mea, fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Zoia, către locul unde se afla patul îngust pe care îl împărțea cu fiica ei. Se simți însă prinsă de braț și vru să strige. Ochii săi implorau în timp ce se întorcea să o confrunte pe Zoia. ă Uite! îi porunci bătrâna, arătând înspre masă. Lilia nu mai înțelegea nimic. Vedea și nu îi venea să-și creadă ochilor. Pe masă se aflau de-a valma o mulțime de produse de patiserie, dulciuri, fructe glazurate și chiar și caviar. ă De unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mort. Alarma din ochii ei se intensifică. ă Se pare că a fost omorât. ă Credeți că Lilia a făcut-o? ă Unde o pot găsi? ă Cred că o găsiți la Zoia Nicolaevna. ă Cine este Zoia Nicoalevna? ă Bătrâna prostituată care are grijă de copilul Liliei. Locuiesc împreună din câștigurile Liliei. ă Lilia nu locuia aici? ă Nu peste zi. Fraulein Keller nu i-ar permite să stea cu coiplul aici. Îmbrăcată în desuuri, Raia începu să tremure, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se întâmple așa ceva. ă Îl cunoașteți pe un bărbat pe nume Constantin Chirilovici Govorov? ă În meseria noastră se vehiculează multe nume. ă Dar de Rataziaiev ați auzit? ă Nu. Cred că mi-aș aminti numele ăsta. ă Dar pe bătrâna prostituată, Zoia Nicolaevna, care are grijă de copilul Liliei, o cunoașteți? ă Copilul Liliei? Însă ea este foarte tânără, Mein Herr. Nu are încă cinci ani. ă Desigur, am să plătesc. Chiar și ochii lui Fraulein Keller tresăriră la răceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acoperit capul, iar ce nu îi era înfofolit în zdrențe, era acoprit de viclenie. Aducea un pachet învelit în hârtie maro și legat cu sfoară. ă Babușca! strigă Vera. Abandonându-și păpușa, Vera sări în sus și se aruncă înspre bătrână, a cărei înfățișare solidă absorbi forța dragostei ei. Fetița se dădea în stambă în fața bunicii ei, mângâindo, lovind-o și zâmbindu-i cu fața ei care avea propria viclenie copilărească. Bunico, bunica mea dragă! Ce mi-ai adus astăzi? Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bătrână, a cărei înfățișare solidă absorbi forța dragostei ei. Fetița se dădea în stambă în fața bunicii ei, mângâindo, lovind-o și zâmbindu-i cu fața ei care avea propria viclenie copilărească. Bunico, bunica mea dragă! Ce mi-ai adus astăzi? Bătrâna chicotea însă, după ce îl observase pe Porfiri, aruncă priviri pline de înțles spre masa din bucătărie. ă Hai, hai, fetițo, nu așa o saluți pe bunica ta, spuse ea uitându-se la Porfiri. ă Asta-i pentru mine? spuse Vera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Porfiri, aruncă priviri pline de înțles spre masa din bucătărie. ă Hai, hai, fetițo, nu așa o saluți pe bunica ta, spuse ea uitându-se la Porfiri. ă Asta-i pentru mine? spuse Vera pipăind pachetul pe care îl ținea bătrâna. ă Nu, dragă, asta este pentru bunica. ă Vera, las-o în pace pe Mama Zoia. Însă fetița se agăță de bătrână, împingându-și obrajii în căptușeala moale a ființei sale. Nici Zoiei nu îi venea să se despartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ea uitându-se la Porfiri. ă Asta-i pentru mine? spuse Vera pipăind pachetul pe care îl ținea bătrâna. ă Nu, dragă, asta este pentru bunica. ă Vera, las-o în pace pe Mama Zoia. Însă fetița se agăță de bătrână, împingându-și obrajii în căptușeala moale a ființei sale. Nici Zoiei nu îi venea să se despartă de fetiță. Sfidătoare își așeză un braț peste capul Verei, iar cu celălalt strânse pachetul la piept. Porfiri se ridică și se înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Sunt magistrat investigator. Investighez moartea lui Stepan Sergheievici și a lui Boria, administratorul. Precum și moartea unui alt individ pe nume Constantin Chirliovici Govorov. Marfa Denisovna mută asul de romb peste cărți. ă De cât timp ești cu familia, Marfa Denisovna? Bătrâna chicoti. ă De când mă știu. ă Ai fost născută în robie? ă Da. Am aparținut domeniului tatălui lui Serghei Ivanovici. ă și ai rămas și după emancipare? ă Unde să mă fi dus? și-apoi, trebuia să am grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Da, interesant, nu m-am gândit niciodată la asta. Mai spune! — Președintele, de pildă. Era o figură populară, dar mai poți ajunge acum la el? Nu! Asta dacă nu cumva ai 10000 de dolari de donat. La fel și În bătrâna Rusie. Președintele era tătucul tuturor, dar nimeni nu putea ajunge la el. Dacă nu cumva erai fiul vreunui mare ștab. Sau bugetul Apărării: e imens, tot timpul inventează un război pe undeva. Trebuie să folosească toate armele alea, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mare ștab. Sau bugetul Apărării: e imens, tot timpul inventează un război pe undeva. Trebuie să folosească toate armele alea, trebuie să le testeze undeva. Apare câte un război nou cam din doi În doi ani. La fel și În bătrâna Rusie. Îți amintești cum obișnuiau să creeze câte o zonă de conflict, ca să poată justifica investițiile masive În armată? — Da, Îmi amintesc. — Frica, Îi dădu Înainte Kitty. Tot timpul există un dușman al umanității de care trebuie să ne fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
eu. Am perfecționat o formulă matematică pentru trădare. Tom Sawyer mi-a dat ideea. — O formulă matematică pentru trădare? Ia povestește-mi, zise Kitty fascinată. — E acolo o scenă celebră, când Tom Sawyer vrea să fure o lingură de la o bătrână. Femeia are douăsprezece linguri. El fură una. Femeia numără lingurile și Îi ies unsprezece. Mai numără o dată. El pune lingura la loc. Când numără a doua oară, Îi ies douăsprezece linguri. E nedumerită, mai numără o dată. Acum Tom Sawyer ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sfânta treime, au găsit soldați și militari de toate gradele, au găsit un scafandru și un patinator, au văzut niște santinele și un lemnar, au văzut un cizmar cu ochelari, au găsit un toboșar și un gornist, au găsit o bătrână cu palton și fular, au găsit un bătrân cu pipă, au găsit o veneră și un apolo, au găsit un domn cu joben, au găsit un episcop cu mitră, au găsit o cariatidă și un atlant, au găsit un lăncier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
m-a înfricoșat, m-a redus la tăcere. Nu-mi mai rămânea decât să rup într-un fel cu trecutul, iar azilul despre care mi se vorbise mi se părea din ce în ce mai potrivit pentru asta, mai ales că marmura din atelierul bătrânei era pe sfârșite. Poate că fără o noapte anume nu m-aș fi hotărât totuși să plec. Și, Doamne, câte s-au petrecut în noaptea aceea. M-am culcat devreme și l-am visat pe Bătrânul. De fapt, nu vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am pus în ordine lucrurile la care țineam, fotografiile mele din copilărie, printre care se rătăcise coronița de premiant a lui Dinu, și alte câteva fleacuri pe care le-am strâns într-o ladă și le-am lăsat în grija bătrânei. I-am spus că plec pentru un timp. Nu m-a întrebat nici unde, nici când aveam de gând să mă întorc, să-mi iau lucrurile care, din clipa aceea, nu m-au mai interesat. Din moment ce tot încercam o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gât, șuierându-mi cu o voce fierbinte la ureche: „Ascultă... să-ți spun ceva... de fapt, ai rămas acasă și dormi... doar visezi că ai plecat la mare... dimineață când te vei trezi, te vei duce s-o întrebi pe bătrâna meșterului de cruci dacă mai are nevoie de tine... dar până atunci mai e... încă dormi, încă visezi și dintr-un vis nu te poți smulge... într-un vis ești ca o frunză pe o apă curgătoare... așa că supune-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu ajutorul mâinilor, eu o salutam și treceam mai departe. Îmi era milă de ea, dar nu mă omoram cu firea, după câțiva pași o uitam. Într-o zi însă m-am auzit strigat din spate și m-am întors surprins. Bătrâna se oprise și mă fixa, având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fără probleme”. Ascultând-o, mă gândeam că n-am cunoscut niciodată oamenii. Le-am pus mereu etichete, i-am judecat după aparențe și m-am mișcat nu între oameni, ci între părerile mele despre ei. Nu bănuisem niciodată că dincolo de bătrâna cu gâtul lung și fragil, încremenită într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva decât o suferință penibilă, o boală care reușise în cele din urmă s-o doboare. Nu-mi trecuse prin minte că o asemenea femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]