5,989 matches
-
Noroc că Albă-ca-Zăpada a prins-o pe Neagră-ca Noaptea cu mâța-n sac... După tot ce a comis fata cu inima neagră, Alba, ca regină a regatului, a alungat-o pe Neagra, toți trăind apoi fericiți până la adânci și albe bătrâneți Paraschiv Iuliana, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.7 Petroșani Hunedoara profesor coordonator Gherlan Monteola Școala mea în cuvinte și culori Iarna, când fluturi albi se lasă din văzduh peste pământul înghețat, primăvara, când copacii se îmbracă în haine
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și pe la toate cotloanele caselor. Nu i-a fost ușor și greu a tras, dar Dumnezeu a ținut cu ea și iacată feciorii îi sunt mari și voinici și cuminți foarte. Măcar aceasta să-i fie desfătarea, acum când anii bătrâneții prind a bate la ușa sufletului ei. Soțul ei a fost medic, dar războiul nu l-a cruțat, ba din contra, a fost luat și dus pe front pentru a-i ajuta pe bieții răniți de acolo. Vorba ceea: „omul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e norocoasă, că are un fiu pe cinste și că a supraviețuit, iată. Lea i-a pus numele Gad, de la noroc, și a zis: - Fie să-ți aducă în dar luna și stelele și să aibă grijă de tine la bătrânețe. Dar bucuria n-a fost lungă în cortul roșu, pentru că Zilpa a urlat din nou. Durerea se întorsese. - Mor, sunt pe moarte, a suspinat ea, jelindu-și deja fiul care n-avea să-și cunoască mama. O să trăiască așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și să-l transform în haine pentru familia mea, în velințe și în materiale numai bune de vândut. A început să-mi placă să-mi las mintea să umble în timp ce mâinile își vedeau de treaba lor precisă. Chiar și la bătrânețe, când firul pe care îl torceam nu mai era de lână, ci de in, aveam să-mi amintesc parfumul suav al mătușii mele și buzele ei care se arcuiau spunând numele zeiței, Uttu. I-am spus lui Iosif povestea zeiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
douăzeci de ani fără plată, fără măcar să fiu respectat pentru asta. N-a existat nici un hoț în acest loc până când n-ai apărut tu să ne tulburi liniștea. Laban a amuțit la auzul tonului lui Iacob. - Datorită mie ai o bătrânețe ferită de nevoi, a mai zis Iacob. Ți-am fost cel mai devotat servitor. N-am luat nimic din ce nu era al meu. Nu am nimic aici în afară de ceea ce tu însuți ai recunoscut ca fiind al meu, deși știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
contrazică. Nu eram la fel de îndrăzneață ca Lea și lacrimile mele din fiecare noapte aveau de multe ori gustul rușinii, nu doar al singurătății. Rebeca își rezerva însă partea cea mai veninoasă a limbii pentru bărbatul ei. Isaac se prostise la bătrânețe, spunea ea și mirosea într-un fel pe care ea nu-l putea suporta. Uitase ce-i datora, pentru că nu făcuse ea bine când îl convinsese să-i dea binecuvântarea lui Iacob? Vorbea neîncetat despre ingratitudinea lui Isaac și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mi-au purtat noroc și casa ta va avea de asemenea de câștigat. Shif-re s-a dus la bărbatul ei cu vorbele lui Meryt. Menna n-a fost încântat de ideea de a mai avea încă o femeie în pragul bătrâneții în casa lui, dar promisiunea de noroc i-a atins o coardă sensibilă. A venit cu mama și cu nevasta lui la cabana mea ca să mă invite, iar eu am acceptat cu bucurie sinceră. Am luat un scarabeu de turcoaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am mai întrebat dacă într-adevăr bunica o să moară, iar bunicul, fără să se uite la mine, mi-a spus că n-ar trebui să cred tot ce mi se spune și că bunica n-are nici pe dracu’, în afară de bătrânețe, dar și ăsta-i un necaz, la urma urmei, apoi mi-a făcut semn să plec odată, iar când am închis ușa, l-am mai văzut cum își bagă nasul în paharul gol, amușinându-l. Când am ieșit pe poartă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prețuită pentru prudența ei, respectată pentru pudoarea ei, să știe ce-i este plăcut lui Dumnezeu. Pântecul ei să fie roditor, și amândoi să-i vadă pe copiii copiilor lor, până la a treia și a patra generație. Să aibă o bătrânețe fericită și să afle În Împărăția cerurilor odihna celor aleși. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, amin.” Michel Își făcu loc prin mulțime și se apropie de altar, provocând În jur priviri iritate. Se opri la o distanță potrivită, asistă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
termen, era un post liber până la sfârșitul anului școlar, la liceul din Meaux. Am ezitat puțin, Meaux Îmi lăsase totuși amintiri mizerabile; În fine, am ezitat trei ore, apoi mi-a dat seama că nu-mi pasă. Asta e, probabil, bătrânețea: reacțiile emoționale se tocesc, păstrăm puține ranchiune sau bucurii; mai mult ne preocupă funcționarea organelor, echilibrul lor precar. Coborând din tren și traversând orașul, am fost frapat mai ales de micimea și urâțenia lui - un loc absolut oarecare. În copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-o clinică psihiatrică a Ministerului Educației Naționale. Azoulay era vizibil Îngrijorat; În anul acela, ziariștii Începeau să vorbească mult despre pedofilie, parcă adoptaseră cu toții deviza: „Forcing la pedofili, băieți!” Totul din ură Împotriva bătrânilor, din ură și dezgust pentru bătrânețe, campania lor era pe cale să devină o cauză națională. Fata avea cincisprezece ani, eu eram profesor, abuzasem de autoritatea pe care o aveam asupra ei; În plus, era arăboaică. Pe scurt, dosarul ideal pentru o demitere urmată de un linșaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e o modă trecătoare apărută În anii 50, care-a atins apogeul În anii 80 etc. În fapt, Întotdeauna omul a fost Îngrozit de moarte, Întotdeauna s-a gândit cu groază la perspectiva propriei dispariții și chiar la aceea a bătrâneții. Dintre toate bunurile pământești, tinerețea fizică e În mod evident cel mai prețios; iar astăzi nu mai credem decât În bunurile pământești. Sfântul Pavel o spune cu sinceritate: „Dacă Hristos n-a Înviat, atunci credința noastră e vană.” Cristos n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acord, și Împreună au aruncat anatema asupra acestor lucrări „ce atentează grav la demnitatea umană, constând În unicitatea relației sale cu Creatorul”; doar budiștii au remarcat că, În fond, gândirea lui Buddha pornise de la conștientizarea celor trei obstacole care sunt bătrânețea, boala și moartea, și că Iluminatul, deși se consacrase mai mult meditației, n-ar fi respins aprioric o soluție de ordin tehnic. Oricum, era clar, Hubczejak nu se putea aștepta la susținere din partea religiilor statornicite. Mai surprinzătoare e constatarea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
știut, acum știu. Moru află tot. Află tot și știe tot, mai puțin să ucidă așa cum ucizi tu. Moru știe să se uite la lucruri, dar tu ești bâta lui Moru. Ești piatra Vindecătorului. Sprijinul și toiagul lui Moru la bătrânețe. Asta mi-o spusese numai cu vorbe rostite, după care izbucnise În râs. Râsese la fel cum avea să râdă și În acea bună zi, În care Siloa Îmi arătase că n-avea cum să bage În seamă un mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spre mine. - Tu? Krog? Fiind mut, cum să răspund cu glas de om? Am continuat În felul meu, În timp ce Încă mă adăpam cu apa dulceagă: - Sunt Krog. Toiagul Tatălui. Apoi am spus cu glasul tunător: - Krog e toiagul meu de bătrânețe. Sunt Tatăl și vă spun: sunteți niște vânători tocmai buni de ucis! Și atunci, deodată m-am ridicat cu fața la ei. Nu se așteptau la mișcările mele iuți și nici nu mai văzuseră om așa de Înalt. - Sunteți oameni? Spuneți lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de căpetenie. Ei Își iubesc menirea lor Înaltă, geniul lor, și nu femeia propriu‑zisă. Artiștii posedă propriul lor gen de forță motrice. Goethe, desigur, avea un daimon al lui despre care Îi vorbea tot timpul lui Eckermann. Și la bătrânețe s‑a Îndrăgostit de o copiliță foarte frumoasă. Dar, bineînțeles, Îndrăgostirea asta a fost dérisoire - o absurditate. Acesta era felul lui Ravelstein de a aborda un subiect - un fel nu prea flatant, dar el nu flata pe nimeni niciodată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Bătrâna murise cu câțiva ani Înainte. Totuși intuiești corect. Vela apela la mama ei ca să netezească - cum să le numesc? - relațiile umane. Ea nu avea asemenea talente. Oricum, bătrâna mă detesta. Faptul că avea un ginere evreu i‑a otrăvit bătrânețile. - Ei, acum ai pus degetul pe rană, a replicat Rosamund. Iei În considerație tot felul de probleme și o uiți pe cea mai importantă. Ai pornit de la chestiunea evreiască. - Desigur, În jurul ei se Învârtește conversația - ce Înseamnă pentru evrei faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Înhățat pe furios. - Ce părere ai? m‑a Întrebat Rosamund. Îmi aduc aminte că i‑am răspuns că s‑ar putea să fie din cauza climatului. Superb, dar instabil. Am refuzat să mă las captivat de frumusețile locului. Poate că din cauza bătrâneții. Pe vremuri eram un călător bine dispus, dar acum, când mă duc la culcare Într‑un loc străin, miros așternuturile. Aici simțeam În cearceafuri și În perne mirosul de detergent și la baie, izul de dezinfectant. Dar ne‑am deșteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
este viteza cu care gonește timpul. Zilele zboară pe lângă tine „ca stațiile de metrou când călătorești cu un vagon expres”. Îi menționam adeseori „Moartea lui Ivan Ilici”, ca să‑i ilustrez ideea mea. În copilărie, zilele sunt extrem de lungi, dar la bătrânețe sunt repezi, „mai iuți decât suveica țesătorului”, cum spune Iov. Și Ivan Ilici menționează și Înălțarea lentă a unei pietre aruncate În aer. „Și când se Îndreaptă spre pământ Își accelerează viteza cu zece metri pe secundă.” Ești controlat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tehnicieni care te vor asista, generație după generație, reglând temperatura, umiditatea, și Înregistrându‑ți condiția pe fișe. - O să revii la viață, m‑a asigurat Vela. Imaginează‑ți dobânda compusă la o investiție de un milion. O să trăim amândoi. - Tovarăși de bătrânețe? Bancherul, Îmbrăcat În redingotă, mi‑a atras atenția pe un ton experimentat: - Până atunci, media de viață se va prelungi până la două sute de ani. - E unica șansă pentru mariajul nostru, m‑a asigurat Vela. În rezonanța marelui cuvânt „mariaj” există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
reacționasem la fiecare doctorie În parte, la ce eram alergic și la ce nu, și ce tensiune avusesem alaltăieri. În capul acestei femei drăguțe exista un aparat de sortare extensivă. Mi‑a spus, plină de Încredere, că vom apuca adânci bătrâneți, că vom Înainta bine În noul secol. Mi‑a declarat că sunt o minune. Eu unul mă vedeam mai curând ca o pocitanie. Nu exista subiect pe care să nu‑l Înțeleagă pe dată. Ravelstein ar fi fost mulțumit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un om calm. Cum să-mi arunc câinele în fântână, cum ți-a trecut prin minte așa ceva? Eu iubesc câinii, domnule, eu am avut câine la viața mea, eu știu ce înseamnă să ai câine. Câinele meu a murit de bătrânețe acu’ 17 ani și se numea Zumbi. Ai auzit? Zumbi. Se vede că nu te pricepi nici la oameni și nici la câini. (Pauză. Tensiune acumulată.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Îmi pare rău, n-am vrut să te supăr. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Tot se mai atenuează... (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.) Să vă dau puțină vată? BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu suport vată-n urechi. Niciodată n-am suportat așa ceva. BĂRBATUL CU ZIARUL: Vă obișnuiți imediat. BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu te mai obișnuiești la bătrânețe. Decât să-mi aud vata cum îmi foșnește în urechi, mai bine îl aud pe dumnealui. BĂRBATUL CU ZIARUL: Cum vreți. Da’-i infinit mai bine... (Pauză, Fiecare așteaptă într-o stare de paralizie, oarecum înfrânți. Treptat expresia feței BĂRBATULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lumea din care vin. Dar trebuie să te grăbești să le întrebi pentru că mai apoi păsările devin tot mai triste și își pierd glasul. La început păsările stau toată ziua în arbore și se miră de arbore. Mai apoi, spre bătrânețe, învață să zboare, iar atunci când sunt bătrâne de tot nici nu se mai întorc în arbori, se rotesc doar prin aer și mor în aer. Aerul le poartă doar dintr-o parte în alta și încetul cu încetul! le subțiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e puțin și or să moară toate. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știi? HAMALUL: Le simt eu. Sunt din ce în ce mai ușoare și mai urâte. Uneori cred că păsările astea nici n-au apucat să zboare prea mult prin ploaie... sunt făcute la bătrânețe... N-au mai apucat să zboare prin ploaie... Mor ca proastele. (HAMALUL își aprinde și el o țigară; stau amândoi în jurul focului și privesc în grămada care se carbonizează.) HAMALUL (Privind cum flăcările mistuie ultimele păsări.): Asta-i. Așa-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]