6,215 matches
-
nu poate scapă. Tu ești ăla, nu? — Desigur, eu sînt. De fapt, sîntem mai mulți. — Deci, nu trebuie să-mi dai o a doua șansă, dacă cred În tine? El Malefico ridică ochii către stele, acolo unde stăpînii săi cu bărbi Întunecate șed În jurul focului ronțăind sufletele pe care le aduce el. — Nu-mi spune, și asta tot dintr-o carte ai scos-o. — Da, mă rog. Ce spui? Nu putem face un soi de aranjament special? Nu sînt cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și apartamentul meu, spune Mitch. Găsesc lucruri și le aduc acasă, dar va trebui să mă mut curînd pentru că de abia mai Încap eu. Întoarce brusc capul. Una dintre codițe Îl lovește pe Wakefield peste ceafă, cealaltă se prinde În barba rusului. Scuze. Își desprinde codița din barba sură și Încîlcită și sare În picioare. — Trebuie să mă spăl și să mă droghez, spune ea pe un ton firesc. SÎnt În căutarea acerbă a persoanei mai bune care știu că devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și le aduc acasă, dar va trebui să mă mut curînd pentru că de abia mai Încap eu. Întoarce brusc capul. Una dintre codițe Îl lovește pe Wakefield peste ceafă, cealaltă se prinde În barba rusului. Scuze. Își desprinde codița din barba sură și Încîlcită și sare În picioare. — Trebuie să mă spăl și să mă droghez, spune ea pe un ton firesc. SÎnt În căutarea acerbă a persoanei mai bune care știu că devin cînd mă droghez. — Te rog, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
etaje și care se scufundă rapid. Piatra de mormînt de zece etaje Îi reamintește lui Wakefield de ceva din trecut și Îl face să rîdă. — Îl mai ții minte pe suedez? — Dacă Îl mai țin minte? Pot Încă să văd barba aia roșcată, ridicată În sus, de fiecare dată cînd mă piș. Toată lumea vorbea cu el. I se confesa de parcă ar fi fost un blestemat de preot! Wakefield l-a cunoscut pe Zamyatin la Cercul Polar, la stația de cercetări de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
legat bine cu funii de nylon și l-au priponit de gheață. VÎntul a smuls și sacul de dormit, și toate celelalte Învelitori ulterioare, așa că primul om care se ducea dimineață la latrină trebuia să acopere din nou leșul cu barbă roșie. După cîteva săptămîni, nu-au mai avut cu ce să-l Învelească, așa că doar dădeau zăpada la o parte, odată la cîteva zile, ca să nu-l lase să dispare. Poate pentru a face lucrurile mai puțin sinistre, savanții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din toată acea vorbăraie, ce-și amintea cel mai bine era profunda singurătate a Arcticii. Toate milioanele de vorbe rostite de ei Încăpeau Într-un degetar și dispăreau În noapte. Amintirea acelor zile Îl bine dispune pe Wakefield. Jur pe barba cea roșie a defunctului suedez că o să te dovedesc, Belzebut! Figura obosită a Diavolului Îi plutește prin fața ochilor și știe, cu o certitudine născută Într-o clipă, că are În comun cu Majestatea Sa Satanică o anumită Înclinare spre singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Împrumuturi acordate Într-o zi de Banca Mondială croitoreselor indiene. Casa Viitorului este rodul imaginației Nevei, inspirată fiind de o schiță desenată Într-o seară de Paulee, pe un șervețel. Oamenii ăștia Își află inspirația numai În restaurante, rîde În barbă Wakefield. Compania le finanțează proiectele În speranța că fiecare casă din viitor va funcționa cu softurile ei. În acest scop, nenumărați specialiști, de la experți În psihologia infantilă la analiști ai divertismentului, sînt implicați În aceste proiecte. Sherrill studiază reacțiile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Satan, și să fiu și atent la amănunte. Poate că birocrația are dreptate: să lăsăm baltă cazurile individuale, să ne concentrăm asupra speciei. Autostopistul stă ciucit pe marginea drumului, ținînd În mînă un carton: Nu Muncesc pentru Bani sau Dragoste. Barba lui albă de profet Îi ajunge pînă la brîu și un rucsac verde care pare urît mirositor stă lîngă el. Se apropie șovăielnic de mașină cînd Wakefield trage pe dreapta și spune „Fericiți cei săraci cu duhul, că ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
încerce să protejeze ziarul rival? Într-adevăr, îi datora o anumită loialitate pentru că își făcuse ucenicia la Citizen. Era un ziar serios și Ralph fusese mentorul lui, cel mai bun ziarist pe care-l cunoscuse vreodată. Recunoaște, idiotule, murmură în barbă. N-are nimic de-a face cu asta. E din cauza ei. Și ce ți-a ieșit din afacerea asta? Ea l-a ales pe Laurence Westcott. Jack cel care nu se dădea niciodată bătut, Jack cel seducător, care cădea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am iubit-o, plecase... Doamne, ce rost am, amărât, pe drum... Am încercat să mă spânzur și am fost surprins de un frate de-al meu, când confecționam. A trecut o lună, două. N-am aflat nimic. Amărât, nespălat, cu barbă. Toți, că las-o dracului în pace. Plângeam după ea când puneam capul pe pernă și eu, și copilul. Copilul mă împăca pe mine și eu pe el. De Sfântul Nicolae am plecat la Oltenița la copil, de i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu dinții. Dacă-ți dădeau o unghieră, puteai să te tai, să te mutilezi. Dacă te mutilai, trebuia să te ducă la un spital. Dacă te duceai la spital, luai legătura cu alții. N-aveai voie să faci așa ceva. Părul, barba, mustața creșteau... 16 Nu mai sunt hoții care-au fost! Erau „hoți de bună dimineața!“. Deci dimineața ieșeai din casă și el intra pe partea ailaltă. Deci încă nu se..., încă nu ieșise din cameră căldura corpului tău, că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dialogul. Printre bănci domol se plimbă, Cum ar merge pe cărări, Și vă pune întrebări Tot trăgându-vă de limbă. Voi să-mi spuneți cartea-n care Stau pe file în strânsoare Animalele din lume. Nu doresc decât un nume. Barbă albă, haine roșii, Mai bătrân decât toți moșii, Intră pe furiș în casă Și sub brad cadouri lasă. Nimeni nu mai e ca el: În clinchet de clopoțel Și-n urări de sănătate, Bate străzi și uliți bate, Iar copiii
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
o rână, Lanțul parcă-și flutură; Din adâncuri de fântână Scoate apa-n ciutură. La-nceput e-un fir de iarbă, Mititel și șugubăț; Vara când îi iese-n prag, El se face un moșneag Ce nu are fir de barbă, Căci e tot numai mustăți. Iute e ca o săgeată, Hrăpăreață și șireată; Dar la câte stau și-aud, Ea mănâncă pește crud Până foamea-și potolește, Deși dansa-i tot un pește. Vreau să aflu-ntr-o clipită, De la
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * PEISAJ TRECUT Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * TRISTEȚE METAFIZICĂ lui Nichifor Crainic În porturi deschise spre taina marilor ape am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri, visând corăbii încărcate de miracol
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
soarele vine în sat. Lângă apă lină stă în puterea zorilor taurul nemișcat. Înălțat și frumos. E ca Isus Christos: lumină din lumină, Dumnezeu adevărat. [1933] * HAIDUCUL Intră în codru, în patria verde. Mai stă o clipă cu mâna în barbă. Gândește aiurea, la aur, la sânge, și-și face inele de iarbă. Va trebui să taie de-acum potecile toate de-a curmezișul. S-a pierde în munte, s-a pierde, uitîndu-și de mumă și moarte. S-a duce tot
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fapt, nu vreau să mă culc cu Charlie. Ba chiar mai mult, nu sînt obligată să o fac. Îmi fac un nou prieten, iar gîndul la asta mă liniștește și Îmi aduce zîmbetul pe buze. — De ce-ți zîmbești În barbă? — Tocmai mă gîndeam că mă distrez de minune, zic eu. Haide, să mergem să mîncăm. Ducem Împreună mîncarea În camera de zi și ne așezăm la masă. Charlie e În al nouălea cer. — Te porți de parcă n-ai mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rase pergamentele pentru a fi mai apoi refolosite, l-am căutat din ochi pe tovarășul care îmi fusese alături de-a lungul atâtor nopți. Dar, printre mesele pustii, mă aștepta cu totul altcineva: ducele Grasulf, unchiul său. Bărbatul acela cu barba și cu părul prematur încărunțite, tot timpul mânios, condusese ducatul vreme de zece ani, cât timp nepoții săi erau încă minori; guvernase cu cinste și dreptate, dar cu o severitate de caracter care m-a făcut întotdeauna să-mi plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Capul îi era plecat în față, și nu puteam să-i văd pe moment chipul. Mâinile și le ținea una peste alta, sprijinite pe mânerul unui toiag mare, vârât între picioarele încrucișate. Părul alb îi atârna dinainte, unindu-se cu barba cea lungă. Asemenea tuturor longobarzilor, și-l răsese jur-împrejur până la ceafă, dar îl purta lung în creștetul capului, cu o cărare pe mijloc, căzându-i de-o parte și de alta a feței în două lațe retezate la nivelul bărbiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fiu al lui Paolo, și că Faroald i-a poruncit să mă slujească. Vorbea molcom, găsindu-și cu greu cuvintele. I-am cerut o oglindă, și mi-a adus una mică de argint, veche, dar bine polisată. Mi-am ras barba neagră și țepoasă, care îmi făcea pielea feței și mai oacheșă. Eram deosebit de mândru de părul meu des și negru, pe care-l aranjam după moda romanilor din Cividale: scurt și încrețit cu fierul cald. Din pricina necazurilor prin care trecusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu care eram obișnuit lipseau cu desăvârșire. Până și berea mi s-a părut bună. Mâncam în tăcere. La un moment dat, adalingul de la dreapta lui Faroald, un bărbat spătos, și-a șters mustățile cu dosul mâinii, și-a netezit barba și s-a uitat la mine. Se numea Ariald și era căpetenia unei centurii. M-a întrebat: - Ești cumva castrat? Mai mult uimit decât ofensat, am murmurat: - Nu, domnule, sunt un om liber. Numele meu e Stiliano Sirianul și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Șterge-te de sânge, prietene, a spus. A venit lângă noi și Faroald. S-a aplecat asupra mea și m-a mirosit. - Nu mai puți, asta-i bine. De mâine însă nu-ți mai ondula părul, lasă-ți mustăți și barbă și îmbracă-te ca bărbații. Apoi s-a întors la jilțul său. Iată în ce fel am fost primit de neamul Ariberti. Am continuat să bem și, în cele din urmă, mi s-au adresat, întrebându-mă ce mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ocheam cu o singură săgeată un cocoș sălbatic aflat la douăzeci de pași distanță, și cu sulița, un cerb aflat la zece pași. VI Toți mă respectau în ciuda faptului că păream un african din cauza pielii arămii arse de soare, a bărbii și a părului negru lăsat lung. Fapt e că mă simțeam în largul meu printre ei, și, când cineva glumea pe seama felului cum arătam, râdeam fără să mă simt ofensat. Totuși, adesea, eram cuprins de alean la culcare, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vârstă, și asta poate numai fiindcă pătimise mult. Înmuia un penel într-un vas plin cu cerneală roșie și trăgea linii drepte și curbe pe peretele din dreapta, aparent fără nicio noimă. Avea părul cenușiu și lung până la jumătatea spinării, iar barba îi ajungea până pe pântece. Era oacheș la față, nu se știe dacă din pricina stirpei sau a soarelui; pe fața plină de riduri mărunte luminau doi ochi negri și neliniștiți. Purta o tunică simplă de lână, tocită pe la margini și pătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urmărea cu atenție cum gesticula. Auzindu-ne pașii, a tăcut, și ochii săi spălăciți au încercat să ne recunoască. I-am zis: - Este îngăduit unui elev să-și salute învățătorul? Fața ridată i s-a adumbrit la apropierea noastră și barba cenușie îi tremura, dar, la auzul glasului meu, gura sa știrbă precum a unui prunc s-a deschis într-un surâs trandafiriu și fericit. - Stiliano, pacea să te-nsoțească, mi-a spus. - La fel îți doresc și eu, rabinule; cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]