4,306 matches
-
fi văzut în holograma de securitate; iar fiica sa, Katie, apare ca un extraterestru cu piele albastră, pe nume Chi Eekway, care poate fi văzut când Palpatine sosește în Senat, după ce a fost salvat de Jedi și care vorbește cu Baronul Papanoida la Operă. Când Anakin, Obi-Wan și Palpatine sosesc cu naveta spațială în boxa acuzaților din Senat, după ce au avut un accident la aterizare pe Coruscant, naveta spațială "Millennium Falcon" poate fi văzută cum aterizează pe una dintre platformele mai
Războiul stelelor - Episodul III: Răzbunarea Sith () [Corola-website/Science/313722_a_315051]
-
au conservat vechea împărțire administrativă anglo-saxonă, sistemul de relații sociale în vigoare, transplantând o concepție autoritata a puterii, aplicată cu succes pe continent, în cadrul ducatului și în raporturile cu regii Capetieni. Politică energică și independența a ducilor normanzi față de proprii baroni și regalitatea franceză au devenit un model de gândire și acțiune. Monarhia normandă revendică întâietatea procesului de centralizare instituțională și teritorială, care a început și s-a desfășurat cu greu pe continent . Reigmen-ul autoritar al regilor normanzi ai Angliei au
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
au urmărit trei obiective principale care trebuiau atinse în perioada 1066-1199: subordonarea nobilimii, crearea unui nou aparat administrativ judiciar, fiscal și militar de guvernare și reorganizare clerului. Subordonarea nobilimii era vitală pentru stabilirea noii puteri în Anglia. Politica monarhică față de baroni a necesitat procedee similare ca și în Normandia, prin care William a reușit să-și aducă sub ascultare vasalii revoltați după 1051. Noul rege și-a recompensat cavalerii normanzi care l-au sprijinit cu feude vacanțe în urmă bătăliei de la
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
despre supremația legii, decurgând din caracterul ei divin. Orice încălcare, inclusiv de către rege, echivala cu o injustiție, principala funcție fiind păstrarea ei intactă, potrivit jurământului depus la încoronare. Magna Charta Libertatum stiupula controlul regalității de către un consiliu de 25 de baroni aleși dintre revoltați, cu dreptul de a-l mustră pe rege. Orice taxa nu mai era percepută decât cu consimțământul baronilor, clerului și marilor magnați latifundiari și numai în cazurile prevăzute de cutumă-răscumpărarea regelui din captivitate, căsătoria fiicei celei mai
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
ei intactă, potrivit jurământului depus la încoronare. Magna Charta Libertatum stiupula controlul regalității de către un consiliu de 25 de baroni aleși dintre revoltați, cu dreptul de a-l mustră pe rege. Orice taxa nu mai era percepută decât cu consimțământul baronilor, clerului și marilor magnați latifundiari și numai în cazurile prevăzute de cutumă-răscumpărarea regelui din captivitate, căsătoria fiicei celei mai mari a regelui sau intrarea primului născut în rândurile cavalerilor. Erau prevăzute dreptul baronilor de a se revoltă în cazul în
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
nu mai era percepută decât cu consimțământul baronilor, clerului și marilor magnați latifundiari și numai în cazurile prevăzute de cutumă-răscumpărarea regelui din captivitate, căsătoria fiicei celei mai mari a regelui sau intrarea primului născut în rândurile cavalerilor. Erau prevăzute dreptul baronilor de a se revoltă în cazul în care regele se făcea vinovat de încălcarea legii, având interdicția de a limita dreptul senioral de judecată. Regele își păstra libertatea de a-și alege consilierii și de a conduce activitatea consiliului regal
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
libertatea de a-și alege consilierii și de a conduce activitatea consiliului regal. Prevederile se refereau la libertățile ecleziastice, garantarea vechilor privilegii urbane și dreptul oricărui om liber de a fi judecat conform legii. Regele era supus în față legii, baronii considerând a fi arbitrariul monarhic și restrângea astfel sfera puterii regelui și a consiliului sau. Actul era apreciat că un simbol, cel al sfârșitului operei de consolidare monarhică începută de William Cuceritorul. Henric al III-lea al Angliei, fiul lui
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
fratele său, Richard de Cornwall, precum și coroana Siciliei. Presiunea dărilor și numirea unor favoriți ai regelui din sudul Franței în posturi cheie în stat au declanșat în 1258 o revoltă a nobililor englezi conduși de Simon de Montfort, numită Războiul Baronilor, impunându-i regelui "Prevederile de la Oxford", plasându-l sub tutela oligarhie restrânse de baroni, cu un caracter și mai restrictiv. Deși Simon de Montfort a fost la început unul dintre favoriții promovați de Henric și nimeni nu se aștepta că
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
ai regelui din sudul Franței în posturi cheie în stat au declanșat în 1258 o revoltă a nobililor englezi conduși de Simon de Montfort, numită Războiul Baronilor, impunându-i regelui "Prevederile de la Oxford", plasându-l sub tutela oligarhie restrânse de baroni, cu un caracter și mai restrictiv. Deși Simon de Montfort a fost la început unul dintre favoriții promovați de Henric și nimeni nu se aștepta că el să se situeze în fruntea unei revolte, conflictul dintre cei doi a apărut
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
în 1267, fiind un compromis ce menținea în vigoare Magna Charta și clauzele Prevederilor de la Oxford în schimbul conservării structurilor administrației monarhice. Statutul regalității era și mai precar, confruntându-se cu o nouă instituție apărută-Parlamentul. Era alcătuit la început din marii baroni laici și ecleziastici. S-a lărgit, incluzându-i, pe Eduard I și pe reprezentanții aleși ai clerului inferior, orașelor și cavalerilor rurali-proprietari funciari mijlocii. Cele patru camere s-au restrâns, în două: Camera Lorzilor-formată din marii seniori laici și ecleziastici
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
la pănurile tatălui său de a supune Scoția. S-a confruntat cu o rezistență puternică din partea nobililor față de favoriții săi și de pretențiile sale exagerate. Soția sa, Isabela, fiica regelui Filip IV, l-a uzurpat în 1327 cu ajutorul amantului ei, baronul exilat Roger Mortimer și se presupune că l-a ucis. În 1330, când Eduard al III-lea al Angliei a devenit major, și-a exilat mama și a ordonat execuția amantului acesteia. Ca nepot al regelui Filip IV, a revendicat
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
alegerile din 1893 mulți din deputații suspectați sau compromiși, între care și Georges Clémenceau, suspectat din cauza relației sale cu unul din protagoniștii scandalului, Herz, nu au mai fost realeși. În scandalul Panama un rol însemnat l-au jucat doi evrei, baronul Jacques de Reinach (1840 - 1892), care s-a sinucis, și consilierul său Cornelius Herz (1845-1898), care l-a șantajat. Ei au fost principalii organizatori ai subscripției publice, al împrumutului cu loterie și ai mituirii politicienilor și ziariștilor. Activitatea lor a
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
noiembrie 1892 - februarie 1893 Edouard Drumont a fost închis vreme de trei luni în penitenciarul Sainte-Pélagie pentru a fi defăimat pe deputatul Auguste Burdeau, membru de comisie parlamentară, când a afirmat că acesta ar fi fost mituit de bancherul evreu baronul Alphonse de Rothschild, în scopul de a reînnoi privilegiile membrilor consiliului de conducere al Băncii Franței, din care și acesta făcea parte. Având în fața publicului atuul moral al denunțării corupției din republică, Drumont și ziarul sau au început să se
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
cumpărase în 1811 (pe malul râului Tweed). În 1819 apar romanele "The Bride of Lammermoor" ("Mireasa din Lammermoor") și "A Legend of Montrose" ("O legendă despre Montrose") precum și marele său succes "Ivanhoe". În 1820 George al IV-lea îl numește baron și îi apare romanul "The Monastery" ("Mănăstirea"). Peste trei ani apar "Quentin Durward" și "St. Ronan's Well" ("Izvorul Sf. Ronan") - ultimul fiind singurul său roman inspirat de evenimente din actualitate. În 1825 editura "Ballantyne and Co" și librăriile "hurst
Walter Scott () [Corola-website/Science/313730_a_315059]
-
, (1775 - 1815), baron, a fost un general francez francez al perioadei napoleoniene. Provenind dintr-o familie nobilă, Desvaux intră la Școala de artilerie din Châlons-en-Champagne, pe urmă sevește în armata Alpilor, apoi în armata Pirineilor Orientali, sub comanda lui Dugommier, fiind apoi aghiotant
Jean-Jacques Desvaux de Saint-Maurice () [Corola-website/Science/314031_a_315360]
-
și Marmont. Devine colonel în 1803 și este rănit la Bătălia de la Ulm, apoi făcut prizonier. Din 1806, primește comanda artileriei, întâi în Dalmația, apoi la Frioul. Devine general de brigadă în 1809, devenind colonel-maior al artileriei ecvestre a Gărzii. Baron din 1810, își păstrează comanda artileriei ecvestre în toate campaniile următoare, până în 1813 inclusiv, an în care devine general de divizie. În timpul campaniei din Franța, un an mai târziu, este comandant al artileriei armatei staționate la Lyon. În timpul celor o
Jean-Jacques Desvaux de Saint-Maurice () [Corola-website/Science/314031_a_315360]
-
a nu se apropia de Imperiul Rus și de a renunța la orașul Peshawar. Aceste condiții fiind neacceptabile trimisul britanic Burnes este solicitat să părăsească Kabul. In același timp coflictul din Herat se agravează prin preluarea comandei armatei persane de baronul rus Simonici. Ca răspuns armata britanică sosește în Golful Persic ceace duce la rechemarea trimișilor ruși Simonici și Vitkevici la Moscova. Ca să încheie categoric conflictul Lordul Auckland decide prin Manifestul de la Shimla (1.octombrie 1838) detronarea regelui Dost Mohammed și
Războaiele Anglo-Afgane () [Corola-website/Science/314121_a_315450]
-
la expediția din Sânto Domingo, în cadrul căreia se remarcă, devenind general de divizie în decembrie 1792. Afectat în Olanda, Italia și Dalmatia, nu regăsește câmpul de bătălie decât în 1809, împotriva Austriei înainte de a fi trimis în peninsula iberica. Devine baron al Primul Imperiu Francez în 1810. Servește în "Armata Portugaliei" și ia comandă acesteia în urmă bătăliei de la Arapiles, în urma căreia fusesră răniți cei doi ofițeri superiori ierarhic, Marmont și Bonet. La rândul sau rănit în această luptă, Clauzel reușește
Bertrand Clauzel () [Corola-website/Science/314160_a_315489]
-
principală defensivă aveau porțiunea nordică formată din "Grebbelinie" (Linia Grebbe), localizată la poalele delurilor Utrecht, linie de morene din Epoca Glaciară dintre lacul IJssel și cursul inferior al Rinului. Linia fortificată a fost construită la inițiativa generalului Jan Joseph Godfried baron van Voorst tot Voorst. această linie a fost extinsă și către sud cu "Peel-Raamstelling" (Poziția Peel-Raam), care se întindea între cursul râului Maas și granița belgiană. Intenția strategilor olandezi era să întârzie atacul german cât mai mult cu putință și
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
planuri au bonjuriștii, aga Mavrodineanu o trimite pe Agatha Slătineanu (Marga Barbu) la băi. Agatha intră în relație cu locotenentul artilerist Corlătescu (Vistrian Roman). Între timp, C.A. Rosetti (Constantin Codrescu) și Cezar Bolliac (Radu Dunăreanu) discută la băi cu baronul Burkhardt de la Sibiu; acesta din urmă le dă o trată către David Secker, care locuia pe Mariahilferstrasse nr. 7 din Viena, lângă Școala de manej, căruia îi fusese virată suma de 2 milioane de taleri. Rosetti și Bolliac iau legătura
Trandafirul galben () [Corola-website/Science/314315_a_315644]
-
Viena, Agatha se duce la David Secker pentru a pune mâna pe cei 2 milioane de taleri, dar are supriza să afle că pretinsul David Secker era de fapt Mărgelatu care se deghizase pentru a pune mâna pe documentul de la baronul Burkhardt. Agatha este închisă într-o mănăstire de maici, de unde va evada mai târziu cu ajutorul lui Marțolea. Cu documentul de la Burkhardt, Mărgelatu se duce la adevăratul David Secker de la care primește încărcătura de arme pe care trebuia să le introducă
Trandafirul galben () [Corola-website/Science/314315_a_315644]
-
cărți numite "Domesday Book". În 1154, Henric de Anjou, primul rege din Dinastia Plantagenet, a avut domenii în Franța, fiind printre cei mai puternici regi din Europa. În timpul regelui Ioan al Angliei "fără de Țară”, lupta dintre rege și lorzi și baroni s-a acutizat. În 1215, regele a fost forțat să-și pună sigiliul pe documentul Magna Carta, care va menține prerogativele reprezentanților regali, drepturile oamenilor liberi, iar Marele Consiliu al nobililor putea contesta ordinele regelui. În 1265, va fi convocat
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Ierusalimul era cedat cruciaților (acum împăratul german fiind și rege al Ierusalimului ), împreună cu orașele Bethleem și Nazareth. În martie 1229, Frederic al II-lea intră în Ierusalim unde este încoronat ca rege al Ierusalimului. El se întoarce la Acra deoarece baronii se răsculaseră împotriva sistemului său centralizat de conducere. Nereușind să ajungă la o înțelegere cu baronii, Frederic al II-lea se întoarce în Italia, în mai 1229. În 1244, după recucerirea Ierusalimului de către musulmani, Ludovic al IX-lea al Franței
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
populația Europei de atunci. Marile orașe erau pustiite. În acest timp, Franța și Anglia erau măcinate de războaie.Sfârșitul lumii părea că sosise. În 1328, Carol al IV-lea al Franței a murit fără să lase un moștenitor pentru tron. Baronii l-au propus pe vărul său, Filip al VI-lea al Franței, dar nepotul lui Carol, Eduard al III-lea al Angliei s-a opus, drept pentru care Filip a confiscat posesiunile engleze din Franța. În 1337 a izbucnit Războiul
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Ferdinand Friedrich Georg Ludwig Baron von Wrangell (, "Ferdinand Petrovici Vranghel") (n. 29 decembrie 1797, Pskov - d. 9 ianuarie 1870, Dorpat) a fost un ofițer rus de origine balto-germană. Wrangel a fost cercetător, geograf și ofițer în flota rusă. Intre anii 1828 - 1834 a fost guvernator
Ferdinand von Wrangel () [Corola-website/Science/314330_a_315659]