4,015 matches
-
Din dosul ușii se auzi glasul copilului protestând, urmat de pliciuitul unei perechi de palme, după care se făcu liniște. Hm, curios lucru, zise Stelian, în timp ce Mișu Leibovici privea încă spre ușa închisă a apartamentului vecin. La lumina zgârcită a becului din tavan el se uită apoi mai cu luare aminte la ușa locuinței fiului său. Era o ușă dintr-un placaj ordinar, cu o clanță veche de alamă, care de-abia se mai ținea la locul ei. Puse mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
începu să urce niște scări de lemn, prevenindu-l și pe camaradul său să pășească cu mare grijă. Totuși treptele vechi de lemn scârțâiau destul de tare la orice mișcare și nu avură ce face. Sus, în capătul scărilor ardea un bec economic de 25 de wați și îi întâmpină un câine mic de rasă, care se porni să latre ascuțit. În clipa următoare o ușă se deschise și în pragul ei își făcu apariția Titi Vlădăreanu în persoană. Bine-ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să plece. Dar Lazăr îl rugă să-l aștepte și pe el, luă de sub tejghea o plasă cu niște pungi pline și i-o întinse, încuie peste tot și-o porniră împreună pe șoseaua luminată din loc în loc de câte un bec anemic. Era o noapte rece, de sfârșit de an, dar liniștită. Cu toate că nu prea avea chef de vorbă, fiindcă era foarte obosit, Virgil nu se putu reține să nu-i pomenească cumnatului său despre dezamăgirea sa în legătură cu transferul la Vidra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
domnule Einstein?... zâmbi fata, amuzată și flatată. Vorbești serios? Serios! întări Victor, pe un ton cât se poate de firesc. Umbrele serii începuseră să cuprindă salonul de spital și cineva răsuci, cu un țăcănit sec, comutatorul, trezind la viață un bec cu pâlnie de carton, spânzurat în mijlocul tavanului cu tencuială crăpată și pe alocuri căzută. O lumină gălbuie, bolnăvicioasă învălui lucrurile din jur. Victor se aplecă încă o dată și reuși să depună un sărut fugar pe mâna Feliciei. Hai, lasă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
omul lor de zăpadă va reveni. Burcă Roxana, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Comoara din întuneric Sunt într-o încăpere întunecoasă unde e umezeală și destul de frig. Caut întrerupătorul și aprind becul. Lumina pâlpâie palidă. Inspectez camera câteva minute și îmi dau seama că sunt intr-un beci... mai exact, beciul casei bunicii mele. Analizez cu privirea fiecare colțișor și tocmai când vreau să ies ceva îmi atrage atenția. E un cufăr
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în scurt timp, să ne reluăm călătoria, să cutreierăm satul în lung și-n lat prin întunericul câmpiilor, la lumina stelelor și a lunii. Așa, ajunsesem pe o stradă luminată, deoarece la fiecare câțiva metri se afla un stâlp cu bec care lumina. Eram lângă biserică, iar alături se afla o remorcă de tractor. Peste drum se afla o casă, unde un om beat striga la copii și nevastă. Îl simțeam tot mai aproape de noi și ni se făcu teamă. De
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ducem noi în lumea noastră și că toate lucrurile trebuie să ni le facem, nu avem roboți, ca menajere și nici uși care să se descuie doar când vorbim, ele scanându-ne și dându-și seama că suntem proprietarii, nici becuri pe care să le stingem și să le aprindem doar prin bătăi din palme, iar obiectele în lumea noastră nu vin lângă noi când le strigăm. Această dimensiune era, uau!, nu am cuvinte, duceai o viață lejeră, aveai un creier
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tău. Arabul nu se clintea. Îl strigă pe Daru: - Ascultă! Învățătorul îl privi. - Jandarmul se întoarce mâine? - Nu știu. - Vii și tu cu noi? - Nu știu. De ce? Prizonierul se ridică și se întinse peste pătură, cu picioarele către fereastră. Lumina becului îl izbea drept în ochi. Îi închise. - De ce? repetă Daru, stând în picioare în fața patului. Arabul deschise ochii sub lumina orbitoare și îl privi, străduindu-se să nu clipească. - Vino cu noi, îi spuse. Se făcuse miezul nopții și Daru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Apoi ridică din umeri. Văzuse multe în viață, și, dacă va fi nevoie, își va zdrobi adversarul. Din patul lui putea să-l vadă cum stă întins pe spate, tot nemișcat, cu ochii închiși sub lumina violentă. Când Daru stinse becul, întunericul se închegă parcă dintr-o dată. Treptat, noaptea începu să învie în fereastra unde cerul fără stele vibra stins. Învățătorul desluși curând trupul culcat din fața lui. Arabul nu făcea nici o mișcare, dar părea că ține ochii deschiși. Un vânt slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe celelalte goale. "N-avem nimic de ascuns", spunea acest suflet curat. Jonas fusese mai cu seamă cucerit de încăperea cea mai mare, care avea tavanul atât de înalt încât aici nu putea fi vorba să-ți instalezi acolo un bec. Intrai fără să urci vreo scară în această cameră legată printr-un coridor îngust de celelalte două, mult mai mici, și care dădeau una într-alta. În partea din fund a apartamentului era bucătăria, alături de closet și de o cămăruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
merita să urc pe scări și numai să dau ochii cu ea, zice gîfîind în timp ce se se descotorosește de bagaj. — ’neața, zice domnul Președinte, scoțînd aburi pe gură, cercetîndu-l pe Sena din cap pînă în picioare, din tavan atîrnă un bec care aruncă pe pereți o lumină rece ca gerul de afară, tot nu te-ai lăsat de prostii măi băiatule, te-ai costumat de parcă te-ai afla în fața unei lovituri ca-n filme, o să dăm de bucluc cu tine îmbrăcat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Mercedesul și restul de mașini. Brazilia și celelalte echipe de fotbal. Tangoul și alte dansuri, spune Roja sorbind o înghițitură de Napoleon de cinci stele de contrabandă, privind la ringul de dans proaspăt frecat cu ceară care lucește sub lumina becurilor verzi ce atîrnă din tavan legate cu niște bucăți de sîrmă ruginită. — Și toată tevatura asta ați pus-o la cale doar de dragul nostru? nu-i vine să creadă Curistului, privind în spatele barului la rafturile ticsite cu băuturi. — Eu n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în sufragerie, îi poftește. Mai mare ghinion nici că există, reia Gulie, ca să vă puteți face o idee cam cum stăteau lucrurile în cazul lui Petrică, fustangiul. Sîc, sîc, să le plîngi de milă nu alta, zice Roja, privind la becul care abia mai pîlpîie, la mesele slinoase, acum că sîntem doar noi, parcă nu mă mai bîntuie gîndul că ar fi existat un trădător care a dat totul peste cap. Să știți că bătrînul Valter l-a pricopsit cu urîtania
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cocoloașe de hîrtie, bețe de chibrituri. Cu pași nesiguri își tăie drum prin mijlocul barăcii, prin întuneric, pînă la întrerupătorul de curent și îl apăsă ferm. Încăperea se lumină brusc, iar Roja rămase o clipă hipnotizat, cu ochii ațintiți la becul din tavan, pînă se simți orbit și fu nevoit să-și mute privirea în altă parte. Va fi o săptămînă de foc, începu să se încurajeze, să-și aducă aminte puțin cîte puțin la ce se înhămase, la jocul dublu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îmbrăcă cît putu de repede cu ce-i căzu în mînă. Înainte să iasă, se privi totuși o dată în ciobul de oglindă care era atîrnat deasupra ușii, își verifică albul ochilor și își netezi cu palmele părul tîmplelor. Stinse apoi becul și trînti ușa în urma sa cu o strîngere de inimă. Va mai avea oare ocazia să se întoarcă pe acolo? începu să se întrebe. Să spunem deci lucrurilor pe nume, reia Roja, în ce zi sîntem azi? — 24, răspunde Părințelul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să prindă viață. O fi ăsta momentul cînd monstrul adormit de atîta vreme dă primele semne că se dezmorțește? Ferstrele din jurul său se luminează brusc, începe să treacă în revistă fiecare magherniță, vilă, apartament pe lîngă care trece, pocnesc și becurile de pe stîlpii de iluminat public, se trîntesc uși, din spatele gardurilor se aud lătrînd cîini. De unde avusese impresia că se află în mijlocul unui oraș părăsit, se trezește în mijlocul unei hărmălăi de neînchipuit, înconjurat din toate direcțiile de indivizi care aleargă pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mare pagubă Roja, fiecare are drumul său propriu în viață, n-oi fi tu singurul care s-a ales doar cu praful de pe tobă după ce s-a întîmplat în decembrie. Îi vine să pună mîna pe ceva să arunce în becurile alea blestemate care îi înțeapă ochii ca niște ace, o bucată de asfalt, un colț de clădire, o piatră de pe caldarîm. Fla min-go, Snow-White, Glo-bus, silabisește în continuare. — Gelozie, asta era, se dezmeticește Roja, ia fă-te-ncoa’, îi zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ceru să-i dea ceva de scris, se aplecă peste colțul mesei și mîzgăli în registru. Încercă să-l întrebe ceva, dar în aceeași clipă aruncîndu-și din întîmplare privirea afară prin geamul soios, la lumina chioară pe care o împrăștia becul instalat în colțul coșmeliei, îi văzu oprindu se pe cei doi soldățoi care duceau fiecare deasupra capului cîte un sicriu cu tot cu capac, atît de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște obiecte ușoare ca pana. Înainte să se dezmeticească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
steag păgubos. Surâsul și mâna Întinsă se adresau astfel cuiva care pentru o vreme Își trimitea În lume acest ambasador greoi, Împiedicat, dar om de suflet și de bine. Un dinte de viplă străluci o clipă În stânga sus ca un bec de lanternă, un semnal blând, Încurajator, și Gheretă Înțelese pe dată că În cazul său fasoanele nu-și mai aveau loc. Întrebarea mea, căci mai am una Gheretă plecă ochii ipocrit, după ce fusese cu mâna pe clanță și de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi apt de luptă când patria i-o va cere. Doamna În vârstă Își redobândi calmul. Nimic nu e Întâmplător În lumea asta. Numai de-ar porni odată. O pătrunsese frigul, se lăsa Întunericul, iar În vagon nu ardea nici un bec. Se zice că le iau navetiștii. Ce oameni! Oricum, Într-o oră și jumătate cel mult vor ajunge. Și cât insistase să plece cu un tren de dimineață. El nu, că personalul e cel mai sigur. Dimineața e moarte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Închipuia masa, că un alt sughiț veni să spulbere Încrederea lui Brândușă În puterile tămăduitoare ale „Borsecului”. Înainte de a se Înfuria și a se recunoaște astfel Învins, apucă din nou sticla cu pricina și, ridicându-se greoi, o apropie de bec. O scutură bine, apoi așteptă Încordat ca bulele de gaz să dispară una câte una; ; repetă operațiunea În nădejdea că va obține infirmarea presimțirilor negre care Îl Încercau și, pentru că nu mai avea putere, sau socotea inutilă a treia Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prin hotărârea cu care respinsese băutura. Când ai asemenea funcție și răspundere, nu-ți poți permite, observă un cetățean copleșit de tăria de caracter a lui Cuceu. Și normal, aprobă morocănos un altul. Fiind foarte Înalt, Cuceu ținea hârtia sub becul din fața ușilor batante. Să nu se aprindă, domnu' Cuceu, că rămânem fără Îmbunătățiri. Lumea izbucni În râs. Râdea și Brândușă. Sesizat imediat, amănuntul provocă un ropot de aplauze. Popularitatea sa creștea vertiginos. Modest din fire, se simți obligat să intervină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu ajunge niciodată undeva și care nici nu se Întoarce decât pentru a pleca din nou după o clipă de odihnă. În preajma lui totul era provizoriu, șubred, supus eroziunii, de la sentimente și intensitatea luminii pe care o revărsa asupra lor becul de șaizeci din bucătărie la cuvinte precum patrie sau popor. Emoția revederii umezi ochii doamnei Moduna și smulse domnului Moduna un strigăt de bucurie suficient de puternic pentru a trezi Îngrijorarea câtorva vecini care ieșiră În stradă, gata să intervină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și se trezi strigând În gura mare, spre mirarea trecătorilor: La dracu cu toate! Abia când ajunse În strada Simion Bărnuțiu la numărul 6 Înțelese sensul cuvintelor care țâșniră din el ca dintr-un gheizer. Casa, bine iluminată de un bec cu halogen, era mai degrabă joasă, cu patru geamuri cu obloane verzi, de o parte și de alta a unei porți În zid. Tencuiala galbenă căzută În câteva locuri lăsa să se vadă cărămida roasă de igrasie. Pe poartă, prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu capul În piept. După câteva minute Începu să scandeze: meseleu, tindeu, merindare, meseleu, tindeu, merindare. Înscrieți-vă și veți fi fericiți! Părea o replică dintr-un film ce nu-și găsise Încă producătorul. Flavius-Tiberius stinse două din cele trei becuri ale candelabrului vechi din alamă Înnegrit de muște și se duse la culcare, nu Înainte de a pune peste genunchii bătrânului o pătură ușoară de lână. Teracota era caldă Încă. Ceasul trecuse de miezul nopții. 22. Fericirea, ca și războaiele, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]