7,814 matches
-
beton și nici nu se sinchisi de acest tratament mai puțin diplomatic, în timp ce Costel se străduia, chircit de durere să-și lingă șlapii. Nici acum nu a avut noroc. Din mormanul de ciment ieși un fel de braț și mandibula bietului om păru prinsă într-o menghină. În mod foarte ciudat Costel intră la bănuieli precum că monstrul putea fi un fel de agent sanitar, așa ca moș Tilihoi de la ei din sat, care-i dădea uneori bunghi pentru dureri de
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
decorului, primi un bidon de plastic și, absolut tradițional, o cană de lut.- Băiii, hahaleră, uite așa se face treaba, ținând cont de specificul local ca să arăți respect pentru victimă, nu cum tăiați voi porcii cu toporul, de n-apucă bietele ființe nici să moară ca lumea și voi le hăpăiți! Discursul oarecum moralizator nu avu nici un efect asupra lui Costel care-și regala papilele cu lichidul din bidon. Părea a fi o palincă de prună iar culoarea aurie nu venea
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
ar fi dat-o dacă i s-ar fi cerut imperativ, însă știa că ceea ce i se cerea era doar o recomandare. Îl privi apoi pe Huza și văzu privirea aceluia, care părea să-i spună să-l ierte pe bietul om. -Hm? făcu Irod rotindu-și privirea către sfetnicul său. -Iertați-l luminate tetrarh, acest om nu poate fi vinovat! Prin ceea ce a făcut și spus a demonstrat că este un excelent cunoscător al legii și un continuator al... -Ajunge! îl
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
Pax romana” îi era suficientă. Îl întrebă totuși pe cel adus în fața sa dacă el este cu adevărat ,,Mesia”. Sesizând tonul zeflemitor al lui Irod, cei care erau prezenți în sală izbucniră în râs. ,,Măria ta, nu-l răstigni pe bietul om pentru atâta lucru”, spuneau ei. Taie-i capul numai!” Pentru Irod acest lucru nu fu însă o glumă prea reușită. Își aminti că în urma tăierii capului Botezătorului imaginea lui avusese și mai mult de suferit în ochii poporului iar
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
ei? De când ai călcat pragul sfântului lăcaș, ceri îndurarea și iertare Mântuitorului pentru cei doi... - Prea fericită maică stareță, Lenuța a fost surioara mea, iar Andrei, soțul ei. - Spune, draga mea. Te ascult. - Înainte de-a trece la cele veșnice, biata mea surioară... Lenuța, care se îmbolnăvise de plămâni, m-a chemat la ea înainte de-a primi împărtășania preotului și mi-a spus cum a tăinuit o crimă oribilă, pe care a comis-o soțul ei, Andrei: ”Sevastița, surioară, surioară
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ascuțit al unui plumb. și când ultima suflare îi dă toate peste cap, lasă-n urmă izbăvirea unui neam deja defunct, ce buluc spre catafalc, rumegând pios coliva, precum mielul la tăiere își asteaptă, blând, sentința, traducând în sinea lui bietul pedeveu... de viață. Referință Bibliografică: pedeveu de viață / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 887, Anul III, 05 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PEDEVEU DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346256_a_347585]
-
în capul meu se sparg aievea și grăbit. nu-s mai frumos, nici mai urât decât acei ce te-au hulit; și nici nu știi de ce și cât în fața ta m-am umilit. habar nu am nici cine sunt, un biet pribeag prin amintiri, călcând cu fruntea în pământ, cu chipul tău doar în priviri. ... eu chiar te-am iubit, la naiba! dar sunt un prost și recunosc, că mă sfredelește zgaiba și rana îmi miroase-a mosc... Referință Bibliografică: eu
EU CHIAR TE-AM IUBIT, LA NAIBA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346311_a_347640]
-
noștri! Știi cum zic ei? − De unde să știu eu?! N-am lucrat niciodată cu jidanii! Cum zic? − Spun că dolarii nu cresc în măslini! Au dreptate și ei, dacă ar fi crescut în măslini, cred că erau vandalizați de mult. Bieții măslini! Nu știi ce au pățit lebedele din Austria? Ai bani la tine? Am ceva, dar trebuie să fac cumpărături pentru casă. − Lasă cumpărăturile, hai la una mică! După aia mergem la mine acasă și-ți dau banii. Au mers
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346282_a_347611]
-
bate-n clopot Prin codri trec osteni cu caii lor în tropot. Ca-n lutul de pe deal ei n-au odihnă, Când văd c-ai lor urmași azi altora se-nchină, Se duc spinări plecate, ei oamenii cei vrednici Căci biată țară ajunse în mână de nemernici. Cu ochii-s înghețați, nu pot măcar nici plânge, Dușmanii țării-s azi cu noi de-același sânge, Durerea-n a lor suflet nu poate să încapă Când singuri azi românii țara își îngroapă
M-ATINGE DORUL ALTOR VREMI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346333_a_347662]
-
o vară și-ncă-o viață, Nu ca cea de-acum ce-n gând e Și în inimi ca de gheață! Dă-ne Doamne toamne line Cât un an și-o primăvară, Nu ca toamna care vine Cu blestem pe biata țară! Dă-ne Doamne anotimpul Care pare viu, dar mort e, Să îi dăm timpului timpul Necesar să ne suporte! Referință Bibliografică: Dă-ne Doamne / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 650, Anul II, 11 octombrie 2012. Drepturi
DĂ-NE DOAMNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346385_a_347714]
-
Buchner, anume aceea a neantului - un spațiu gol de forme bine definite, în care personajul principal Woyzeck din piesa cu același nume rostește lucid și cu o „liniște atât de stranie”: „Domnule căpitan, bunul Dumnezeu n-o să-l condamne pe bietul vierme fiindcă nu s-a spus „Amin” înainte să se nască.” -, totuși, când văd aproape zilnic în fața mea cripte goale de conținut unde se descompune neîncetat speranța și care își mai spun încă Oameni, căscându-și în cenușiul cerului atât
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
îmbrățișez pe toți Jinduiesc un dor aprins Ca o lacrimă prelins O veghere - stea nestinsă Și de nimenea atinsă Scut încins și ochi de vultur Poveri, răutăți să scutur Un grăunte de azur Pe întinderile vaste... Poveștile prind contur- Fu biet om și nu mai iaste... George Ncolae Podișor, Rucăr, 29 septembrie 2011. Referință Bibliografică: Rugă ! / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile
RUGĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346465_a_347794]
-
dă fuga Și trage-i două halbe De bere de Azuga! Devale la Gambrinus- Cea mai frumoasă vale- Te afli între teatru Și între Caragiale. Ferice cel ce poate Să bea așa nectar, De nu mai multe halbe, Măcar un biet pahar. În sala cu mese multe și canapele de catifea roșie așezate de-alungul pereților, „berarul” Caragiale își primea amicii cu voioșie. De anul nou 1902 scoate o broșură cu mitică pe care o distribui în local cu urarea: „Autorul roagă
CARAGIALE,BERARUL DE LA „BENE BIBENTI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 663 din 24 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346532_a_347861]
-
noapte, indiferența lumii vreau s-o cânt. Să știe lumea cât îmi e de dragă, chiar dacă m-a uitat îi amintesc, că fără ea viața nu-i întreagă și greu mi-ar fi acum s-o părăsesc. Plecați sunt Doamne Bieți români plecați departe, slugi pe la străini tocmiți, ați lăsat casa, copiii și ogrăzile pustii. Nici o lege nu ajută, să muncești ogorul tău nimeni păsul nu-ți ascultă, poate numai Dumnezeu. Biet român, sărmana-ți mamă, se usucă de-al tău
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
ar fi acum s-o părăsesc. Plecați sunt Doamne Bieți români plecați departe, slugi pe la străini tocmiți, ați lăsat casa, copiii și ogrăzile pustii. Nici o lege nu ajută, să muncești ogorul tău nimeni păsul nu-ți ascultă, poate numai Dumnezeu. Biet român, sărmana-ți mamă, se usucă de-al tău dor, tot fac semne-n calendare, doar aceia ce nu mor. Ar mai vrea sărmani să-și vadă, fiii lor că pragu-îl trec, să le spună sărut mâna, să-i strângă
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
dragoste se cheamă Tălpile-i zburdau și parcă se schimbau în aripioare Depărtându-se de casă. Ea, copil, n-a luat în seamă Că pădurea și cu visul ăsta sunt înșelătoare... Umbra nopții ce-a venit l-a găsit pe bietul tată Pasăre strigându-și puiul în al cărui loc răsar Luna, pasăre de foc de-al său strigăt speriată Și credința că visează cel mai nemilos coșmar Într-o scorbură bătrână a intrat un pui de ciută Oana plânge și
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
buze date pradă viselor Deschizând acele pleoape care s-au închis plângând Oana s-a gândit o clipă că e tot un vis bizar Și-ar fi vrut să se trezească lângă fiul craiului Sau măcar în pat, acasă, unde bietul pădurar De când și-a pierdut copila n-a dat vreme somnului - Crudă-i viața, crudă-i moartea dar mai crudă-i despărțirea Sufletului de perechea lui de cer orânduită Zise fata blestemându-și visele și rătăcirea Care i-au răpit
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
legătură. De-a lungul timpului, am vrut să fiu crezut și vreau în continuare să fiu citit cu îngăduință, deși se pare că am ajuns la final. E adevărat că poate nu sunt o ființă, e adevărat că sunt un biet jurnal ce-și recapitulează viața și nu am aripi să pot zbura, fiindcă sunt sortit, prin natura mea, într-o încremenire veșnică, supusă și mereu fidelă, deși astăzi mă simt uman, căci numai așa îmi pot răscoli amintirile ninse ale
POVESTEA UNUI JURNAL. MIE ÎNSUMI ŞI NIMĂNUI ALTCUIVA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348318_a_349647]
-
mișcarea acestor stele. Dacă o stea se deplasează către stânga de exemplu, atunci avem noroc, dacă steaua respectivă întâlnește vreo surată, atunci destinul nostru ia o nouă turnură și, deci, ne dă de gândit. Probabil că tot din vina acestor biete corpuri cerești, România nu mai poate ieși din gaura neagră în care s-a autoinclus. Sau, mai rău, a început să-i placă aici. Când vom ieși din anul Tigrului, an fără împliniri mărețe pe plan social, vom intra în
SEMN ZODIACAL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348312_a_349641]
-
le-o da lor Dumnezeu. Sf. Grigorie de Nazians - Când tu vorbești în ascuns cu tine însuți, cuvintele tale sunt cercetate în cer. De aceea și răspunsul îți vine de acolo. Sf. Vasile cel Mare - Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal rațional și vorbitor, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. Petre Țuțea - Să-ți ferești capul de frig și de prostie. Arsenie Boca - Omul de azi este mai preocupat de cum să împacheteze cadourile și de cum să le desfacă
CITATE MEMORABILE (8) de ION UNTARU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348340_a_349669]
-
lui sunt intenși, dar de scurtă durată. Nu ține mânie, nu ține supărare. Este precum o plastilină în propriile tale mâini. Cu puțin teatru îl poți seduce și încă cu mare succes. Răgetele de Tarzan al junglei sunt doar un biet chițăit de șoarece, în final. Dacă aș vrea, cu un singur deget l-aș întoarce la mine. Oricând. Dar nu vreau, pentru că...Ei bine eu, ca femeie, nu pot fi un păpușar al sorții. Nu mă pot juca cu sentimentele
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
doreau să le strice seara și încă nu scăpase de ei necunoscându-le intenția, iar acum alți doi bărbați le tulburau existența, unul mai arătos ca altul și culți pe deasupra după cum se prezentau singuri. Ce-or avea cu ele niște biete simple muncitoare, doar cu liceul cu profil alimentar cum este cazul ei, venite să-și petreacă concediul de odihnă pe litoralul românesc? - Suntem și noi cazați la Cupidon ca și dumneavoastră, dar la ultimul etaj. - Da? Nu am știut, de
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
a presupus Estera. O fi Caiafa, a zis, trist, Mancuse ... N-am fost eu prieten cu el, dar îl regret ... Și Ignațio? a zis Estera. Cu el ce-o mai fi? Nimic, femeie. Nu mai vrea să coboare din scriptorium ... Biata lui nevastă a chemat pompierii, dar Ignațio desena atît de frumos, încît băieții s-au emoționat și l-au lăsat în pace ... și nevastă-sa i-a luat scara ... să crape și ăsta, nenorocitul, că toți m-au lăsat singură
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
sufletu’! Poate comori cauți tu, de nu te mai dezlipești de aici! Ai de mine, mama mea care m-o făcut!...» Damian pleca făcându-și cruci și scuipând în urma lui, râdeam de el, Hențea, auzi tu, să-i zică Beda bietului nostru uriaș! Iar Beda, uite că ajunsesem să-i spun și eu astfel, privea amuzat gesturile lui pripite și parcă se căznea să-și caște fălcile colosale ca să dea drumul unui hohot de râs tunător, să se clatine vârfurile munților
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
totul, în cale.// A-nceput c-o tușa fină/ Pentru rază de lumină,/ Apoi una și mai groasă,/ Pe la fiecare casă.// Cumpănă de la fântână/ De ninsoare-i acum plină,/ Pomii goi și înghețați/ Tot în alb sunt îmbrăcați.// Chiar și biată pisicuța/ Are-o pată pe lăbuța,/ Nici cățelul n-a scăpat,/ Tot cu alb e colorat.// Iar aleea e pavata/ Cu un covoraș de vata./ Ce culoare-a folosit,/ Mai rămâne de ghicit!” Personificări, sintagme rare, hiperbole, epitete, comparații, întreg
PASTEL DE BORANGIC (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345062_a_346391]