4,061 matches
-
stabilesc un început sacru. Astfel dintr un element pur profan, Biserica cu forța ei pătrunzătoare „schimba profund mersul evenimentelor căci acum acțiunea se încheie în ceresc, de aceea de la promisiune se ajunge la împlinirea ei prin invocarea Sfanțului Duh”. Biserică binecuvintează logodna precum și inelele, ridicând aceste elemente din sfera profana și încadrându-le în ambianța harului Sfanțului Duh, binecuvântând făgăduința și pecetluind-o prin punerea inelelor, ritual care deși nu este atestat decât din secolul al IV-lea, se presupune că
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
evenimentelor căci acum acțiunea se încheie în ceresc, de aceea de la promisiune se ajunge la împlinirea ei prin invocarea Sfanțului Duh”. Biserică binecuvintează logodna precum și inelele, ridicând aceste elemente din sfera profana și încadrându-le în ambianța harului Sfanțului Duh, binecuvântând făgăduința și pecetluind-o prin punerea inelelor, ritual care deși nu este atestat decât din secolul al IV-lea, se presupune că era exercitat într-o formă sau alta de creștinii primelor veacuri, care trăiau într-o lume greco-romană, unde
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
tinerii căsătoriți, pahar comun care nu are nici o similaritate cu paharul de obște din ritualul creștin, acesta din urmă având alt itinerar istoric. Binecuvântarea care se dădea asupra cupei cu vin, în ambianța căruia avea loc consacrarea religioasă era următoarea: „Binecuvântat fii Tu Iahve, Regele nostru, care ai creat totul intru slavă Ta, care i-ai făcut pe oameni după chipul Tău, care ai zidit femeie din bărbat pentru veșnicie, covârșește cu bucurie acest cuplu mult iubit așa cum ai făcut-o
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
sunt angajați chiar și în zilele foarte sfinte ale anului. Catolicii nu comunica în divinitate cu schismaticii, nici nu merg la bisericile lor să se închine lui Dumnezeul cel Adevărat. În ziua Bobotezei, Mitropolitul cu mare fast se duce să binecuvânteze apă adunată în vase în curtea Principelui Domnitor. La mijlocul bazinului este așezată o cruce mare de gheață și aceasta oficiere semnifică Iordanul. Unii chiar dintre catolicii noștri pentru a-și satisface curiozitatea participa la această slujbă religioasă, la care asistă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nu e făcut pentru această noapte pe care o petreci, din păcate și din fericire, în tren, în drum spre țara visurilor tale. Noapte bună, dulcea mea. Să te țină Dumnezeu sub paza lui divină. Noapte bună, dulceața mea, te binecuvântez și te iubesc pentru toată bucuria și toată fericirea pe care le-ai adus în biata mea viață. Ești o inimioară vitează, mândră și cinstită. De mâine încolo am să te ur măresc cu gândul prin Elveția. Fii fericită, Mouette
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scriu. Azi-noapte am visat că nu mai puteam să-ți scriu și că între noi două era chinul unor luni și luni lipsite de mâzgăleala asta care ne dă iluzia că suntem una lângă alta. Fii fericită acolo, scumpa mea. Binecuvântez, totuși, ziua în care ai plecat ca să trăiești și să-ți atingi scopul. Te iubesc. Mamina II 8 octombrie [1947], miercuri O lună! Azi o lună, odaia ta era proaspăt plină de tine; eu eram bolnavă, dar omul cu temperatură
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iubită, am speranță. O să ne revedem, noi două, nu-i așa, Monica? O să pot să-ți sărut iar ochii, fața așa de dragă, părul ars de soarele Mangaliei, în vacanțe - nenumăratele noastre va canțe însorite. Curaj, scumpa mea copilă. Te binecuvântez din toată inima mea îngrijorată și adesea istovită. Să știi că sunt fericită că ești la Paris și că aș mai face iar acest sacri ficiu, cu bucurie și durere, dacă ar trebui să-l mai fac o dată. Te binecuvântez
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
binecuvântez din toată inima mea îngrijorată și adesea istovită. Să știi că sunt fericită că ești la Paris și că aș mai face iar acest sacri ficiu, cu bucurie și durere, dacă ar trebui să-l mai fac o dată. Te binecuvântez și te încredințez grijii bunului Dum nezeu, mare și puternic. Mamina 14/1947 14 noembrie [1947], vineri seara [...] Prezența aceasta aproape reală a fost darul tău de ziua mea, de ziua ta: atâtea cuvinte s’au împrăștiat în cuprinsul casei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ne vom mai vedea. Dar, cu orice preț, să rămâi acolo; atâtea obstacole au vrut să te împiedice să pleci și tu le-ai învins cu o tenacitate neînchipuită: aceasta a fost voința ta, destinul tău. Eu te iubesc, te binecuvântez și consider orice scrisoare ce-ți va veni de acum încolo de la mine ca o grație a lui Dumnezeu. Mamina ta II 13 ianuarie, marți [1948] [...] Ce faci tu cu doctoratul tău? Crede-mă, Mica, sunt îngrijorată pentru că îmi pare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în somnul care mă reface. În fiecare dimineață mă trezesc tresărind, în bătăile inimii mele neliniștite. În fiecare dimineață îmi spun: Doamne, ce mai trebuie să fac și astăzi? În fiecare dimineață îmi aduc aminte că nu ești aici și binecuvântez ziua în care ai plecat și Franța care te-a primit. Să știi că nu trebuie să te întorci în nici un caz. 16 martie [1948], marți [...] Familia a făcut tot ce a putut ca să-mi ucidă orice urmă de speranță
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și mândră. Este darul etern pe care ți l-am făcut în acel prim 19 noiem brie al vieții tale. Permite-mi să fiu mândră de tine, în ochii tuturor, fără să râdă nimeni de credulitatea mea. Iar eu te binecuvântez din nou și întotdeauna. M. 19/1949 Marți, 8 noiembrie [1949] Frumoasă aniversare, dulcea mea dragă. Azi sunt 33 de ani de la ziua nunții mele. Încă o dată, teoria mea: ce legătură este între acea tânără îmbrăcată în alb din cap
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
strigătele astea traversând distanțele ca și cum noi două am fi legate pe viață și pe moarte. Sunt așa de bătrână, dulcea mea. Iar tu ești așa de tânără și de frumoasă. Bucură-te de tinerețea ta. Te iubesc infinit și te binecuvântez cu tandrețe și dragoste, M. c. p. 1 mai [1950], luni [...] Mă apuc imediat de scrisoarea către Rodica, odată ce ție nu pot să-ți scriu decât cărți poștale. [...] Dragostea mea pentru tine, neclintită, indestructibilă. Te ador, scumpa mea. Știi asta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
21 octombrie [1950], sâmbătă [...] Scumpa mea, ajung la un capitol foarte emoționant: ziua ta. Peste aproape o lună. Draga mea, dulcea mea, comoara mea, tu care dai valoare întregii mele vieți trecute și prezente, tu care îmi justifici existența, te binecuvântez. Tu ești gloria mea dragă - căci oricine pe lumea asta trebuie să și-o aibă pe a sa, pe măsura idealului său. [...] Să-ți dăruiesc flori de ziua ta, nici măcar atât nu mi se permite, azi, când aș fi în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în lacrimi luminoase“. Din păcate, sunt mult prea stupidă: lumea din jur mă îngheța și am pierdut jumătate din bucuria estetică și din acuitatea amintirii pe care venisem să le caut. Iarăși m-a văzut mitropolitul Craiovei și m-a binecuvântat. Am întâlnit o profesoară de la R[egina] M[aria]. Ea m-a condus la tramvai și am venit în fuga mare să-ți scriu. [...] Crăciunul, 1950, luni [...] Haide, haide, o să trebuiască să mă apăr de greieri, de greierii mei negri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
martori ai dragostei dintre doi oameni. Suntem aici pentru a-i vedea cum își jură credință unul altuia. Și pentru a ne alătura lor, în acest moment în care își serbează bucuria de a-și putea împărtăși dragostea. Domnul îi binecuvântează pe toți aceia care iubesc și în mod sigur Domnul îi binecuvântează astăzi pe Luke și pe Becky, pentru că azi ei își vor jura credință veșnică unul altuia. Se întoarce către mine și aud în spatele meu foșnetul făcut de cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cum își jură credință unul altuia. Și pentru a ne alătura lor, în acest moment în care își serbează bucuria de a-și putea împărtăși dragostea. Domnul îi binecuvântează pe toți aceia care iubesc și în mod sigur Domnul îi binecuvântează astăzi pe Luke și pe Becky, pentru că azi ei își vor jura credință veșnică unul altuia. Se întoarce către mine și aud în spatele meu foșnetul făcut de cei prezenți, în încercarea de a vedea cât mai bine ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iubești pe Rebecca? Îi juri credință la bine și la rău, în sărăcie și în bogăție, în boală și în sănătate? O încredințezi de toată încrederea ta, acum și în vecii vecilor? — Da, zice Luke apăsat. Da. — Domnul să-i binecuvânteze pe Luke și pe Becky și să le dea fericire, în vecii vecilor. Michael se oprește și se uită în jurul lui, de parcă ar provoca pe cineva să-i spună dacă are ceva împotrivă, și degetele mele se încleștează mai strâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de mulțumit ca acum. Că știe că Luke și cu mine vom rămâne împreună toată viața și că ține foarte mult la amândoi și că habar n-avem cât suntem de norocoși. Și, dacă vom avea norocul de a fi binecuvântați cu copii, nici aceștia nu vor ști niciodată cât au fost de norocoși. Să fiu sinceră, auzindu-l pe Michael, mi-au dat lacrimile. Și acum stau cu Luke pe iarbă. Doar noi doi, departe de toți ceilalți, pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-și spele zilnic fața, mâinile și picioarele, din respect pentru Creatorul său”, „«Sfințiți-vă», adică spălați-vă mâinile Înainte de mese, «și fiți sfințiți», adică spălați-le și după mese”, „Un om care disprețuiește spălarea mâinilor Înaintea meselor trebuie excomunicat”, „Binecuvântat fii Tu, Doamne, Dumnezeul nostru [...], care ne- ai poruncit să ne spălăm mâinile”, „Clătiți paharul Înainte de a bea și după ce ați băut”, „Se interzice traiul Într-un oraș care nu are baie”, „Lipsa de curățenie a capului duce la orbire
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
frumoase haine : „Eu, Israel - se spune În Talmud -, sunt negru În zilele săptămânii, dar frumos de Sabat”. Evident, frumoase sunt și fiicele lui Tevi Lăptarul, personajul lui Șalom Alehem, mai ales atunci când le descrie chiar tatăl lor : „Dumnezeu m-a binecuvântat numai cu fete frumoase” ; sau : „Și-i frumoasă fata astălaltă a mea, Hudel, ce să-ți spun ! Întocmai așa cum scrie la cartea Esterei. Sclipește ca o bucată de aur. Și i-a mai dat Dumnezeu și un cap... că scrie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se va mânji primind din mâna unui evreu vin” sau alte produse „pe care un creștin nu trebuie să le guste” - se prevedea În Pravila bisericească tipărită la Mănăstirea Govora În 1640 - „are datoria să cheme preotul care să-l binecuvânteze, după care se va putea atinge de ele” <endnote id="(125, pp. 39-40)"/>. Totuși, pe la 1654, pe moșia Cantacuzinilor din județul Iași este atestat „cel d’intâiu orândar evreu din Moldova, Moscu Jidovul” <endnote id="(416, I, p. 276)"/>. După
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
zis viciile tuturor popoarelor, cari ne-au stăpânit sau protegeat. De la ruși ne-am Însușit desfrânarea, de la greci lipsa de onestitate În afaceri, de la principii fanarioți un amestec de Înjosire și deșertăciune, de la turci nepăsarea și lenea. Polonii ne-au binecuvântat cu divorțul și [cu] acest furnicar de evrei, din stratul de jos, pe cari i-ați văzut mișunând În ulițele noastre : iacă năravurile noastre” <endnote id="(109, p. 47)"/>. 5. Evreul orb, surd și mut „Cine are urechi de auzit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
noi” și „ei”. De exemplu, În Pravila bisericească (tipărită la Mănăstirea Govora În 1640) se spune că „un creștin nu trebuie să guste” mâncăruri sau băuturi „primite din mâna unui evreu”. Creștinul „are datoria să cheme preotul, care să-l binecuvânteze, după care se va putea atinge de ele” <endnote id="(125, pp. 39-40)"/>. Pentru colectivitățile tradiționale, hrana este un important factor de identitate. „Omul este ceea ce mănâncă”, a proclamat Ludwig Feuerbach la jumătatea secolului al XIX-lea. Ulterior, antropologii au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o legendă similară ca structură, dar cu semn opus. Pentru că „jidanii lui Iuda” voiau să-l ucidă pe Isus, Fecioara Maria și-a ascuns pruncul Într-o cocină. Pentru că „porcii l-au Încălzit și l- au hrănit”, Isus i-a binecuvântat : „Blagoslovită să fie carnea de pe dânșii și să se Îndulcească oamenii cu ea !”. Acest final conferă o motivare creștină unui arhaic ritual precreștin, de sacrificare a porcului În preajma solstițiului de iarnă : „De atunci se taie porcii de Crăciun” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
184, pp. 14-16)"/>. În Încercarea de a-și explica această ciudată tradiție populară - a cărei semnificație inițială s-a pierdut -, unii țărani ruteni din Bucovina vehiculau o legendă paradoxală, conform căreia evreul ar fi un bun polaznic pentru că „Isus a binecuvântat religia iudaică”. Cei mai mulți ruteni Însă credeau că evreul este un semn de bune auspicii În astfel de momente inaugurale (la Început de an, de exemplu, sau de săptămână) pentru că el este de regulă prosper și bun afacerist <endnote id="(230
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]