5,205 matches
-
începător, ne copleșește. Sperăm în violența primară a sufletului elementar și nou ce ne împinge. Cultura, credem, e ceva care, ca și civilizația, se adoptă, se imită. Clădirile americane, cu douăzeci și cinci de etaje, ne sînt îndemn pentru construcția literară. De ce blestemul veacurilor, de ce blestemul locului pe grafomania noastră juvenilă?”. Privind cu melancolie la „noblețea intelectuală” a apusenilor, autorul bovarizează patriotic în marginea frustrărilor periferice: „Noi cetim însă în trofeele lor triste și ne prinde o patriotică mîhnire!”, deplîngînd minoratul lingvistic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sperăm în violența primară a sufletului elementar și nou ce ne împinge. Cultura, credem, e ceva care, ca și civilizația, se adoptă, se imită. Clădirile americane, cu douăzeci și cinci de etaje, ne sînt îndemn pentru construcția literară. De ce blestemul veacurilor, de ce blestemul locului pe grafomania noastră juvenilă?”. Privind cu melancolie la „noblețea intelectuală” a apusenilor, autorul bovarizează patriotic în marginea frustrărilor periferice: „Noi cetim însă în trofeele lor triste și ne prinde o patriotică mîhnire!”, deplîngînd minoratul lingvistic la care inexistența unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a prefăcut sufletele, în parte, și a pregătit un caracter unanim ce determină tendințele, fără să le limiteze”. Antitradiționalist, angajamentul lui Vinea în promovarea modernității radicale are drept țintă construirea unei tradiții refuzate de o istorie discontinuă. Lamento-ul din „Blestemul locului“ cedează în favoarea optimismului vizionar, întîlnind - peste timp - reprezentările geo-politice ale neoconservatorilor americani din anii 2000 despre „vechea” și „noua” Europă: „Sîntem asemenea americanilor și civilizația noastră are înfățișarea unei emigrații pe pămînturile, totuși, strămoșești. Munca de construcție pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ș.cl. Pe alte coordonate, același complex al nerecunoașterii în afară a „prezidat”, în primele decenii ale secolului al XX-lea, începuturile avangardei noastre; nevoia de „evadare” a lui Tzara din cercul strîmt al „provinciei” autohtone, lamentourile lui Ion Vinea privind „blestemul locului”, considerațiile lui Fundoianu din prefața la Imagini și cărți din Franța privind „coitul prea excesiv” al culturii franceze asupra culturii române și statutul de colonie franceză al celei din urmă, complexele similare ale tînărului Eugen Ionescu și masochismul identitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de-a face, prin urmare, cu un complex de inferioritate „al periferiei” în raport cu Occidentul, convertit într-un complex de superioritate în raport cu țările balcanice. Articole precum „Patriotism. Ernest Renan. «Pages françaises»”, „Naționalism, rasă, tradiție”, „Modernism și tradiție”, „Urmașii lui Ronsard” sau „Blestemul locului”, apărute în alte publicații ale anilor ‘20, reformulează obsesia tradiției și a patriotismului românesc modern (care „nu înseamnă a păstra, ci a construi”). Atenția acordată în paginile revistei unor scriitori străini neavangardiști, dar de origine română, precum Céline Arnauld
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
le călca, soră, luminile - dedițeii vineți. [1925] ÎN MUNȚI Lângă schit miezul nopții găsește făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed umblă prin văgăuni. Din răsărit vin fluturi cât buhele să-și caute în focuri cenușa. La rădăcinile brazilor, lângă blestemul cucutelor ciobanul pune pământ peste mieii uciși de puterile codrului. Peste muche trecând fetele stînilor - își freacă de lună umerii goi, aventura lor se pătrunde suprafirească de pulberea luminos stârnită din disc ca un roi. Cai galbeni și-adună sarea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
zbor de frunte mi se lovesc zbârnăind ca rădăștile-n vară. Total e împlinit. De șapte ori răsucit răsuflă în somn Aheronul. Acum ah de trecere cine va-ncepe cîntarea? Acum ah negrele ape cui îi dau tonul? [1933] * VRAJĂ ȘI BLESTEM Pe creasta nopții moara seacă macină lumină-n gol. Lopeți se-nalță și s-apleacă. Războiul după ușă pus țese singur - vezi suveica? Fă o cruce spre apus! Fântânile la uliți rele găleți coboară și ridică 'n cerul jefuit de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sinchisește de un asemenea adevăr. ― Greșești. Inchiziția ne amenință tocmai fiindcă simte în dragostea noastră de viață o primejdie pentru atotputernicia ei. ― Înainte de a-l sui pe rug, lui Giordano Bruno i-au legat limba ca să-l împiedice să profereze blesteme. Pe tine, în schimb, te-au lăsat să vorbești. ― Au hotărât ei ce urma să spun, în fina. Dar altceva era în inima mea. ― Și chiar n-ai regretat niciodată? ― Că am scăpat cu viață, nu. VI ― Numai subconștientul meu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fier pe care o smulsesem din pieptul lui Romilde și am strecurat-o sub lințoliul funebru, având grijă să fie întoarsă pe partea cuvenită. Cu brațele în sus implorându-l pe Dumnezeu, și cu fața-n jos în semn de blestem. După care, nu mi-e rușine s-o spun, am luat-o la goană cu torța în mână, fără să le mai sting pe celelalte. Nu de groază sau de teamă față de acel loc, ci din cauza durerii pricinuite de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aprinsese. Gărzile patrulei, care până în acel moment rămăseseră pe loc, au început să alerge spre donatist. Dar acesta dispăruse deja în beznă. Am ajuns acasă tocmai când începuse ploaia. Faroald era tulburat, căci, superstițios ca toți longobarzii, se temea de blestemele și de farmecele vrăjitorilor. A doua zi, sculându-mă eu în zori, m-am dus la cimitir. Faroald era și el acolo, îngrijorat. Se uita la torța stinsă, înfiptă-n pământ, și la iarba călcată de jur împrejur. - Ce vrăji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sărit în ajutor. - Te-ai lovit tare? Numele meu e Taino, sunt un sol al ducelui de Treviso. Au intervenit și camarazii mei. - Ce-ai pățit? m-a întrebat Rotari. - Omul care a fugit era preotul de la moșie, cel cu blestemul, m-am mâniat eu, ca și cum era vina lor că scăpase. Taino a venit la masa noastră și, aflând cine eram, a înțeles motivul conflictului meu cu donatistul. - Gând la gând cu bucurie. Eu merg la Cividale tocmai pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
făclie ca să nu te pierzi cu totul: Răstignitul. Adu-ți aminte de patimile lui și-acolo află-ți mângâierea. Un hohot sinistru a făcut să mă treacă toți fiorii, și răspunsul n-a fost nici el mai prejos de un blestem. - Durerea și chinul de care are parte un bărbat sau o femeie din acest loc într-o singură noapte sunt cu mult mai mari decât toate patimile lui Iisus la un loc. Dacă el a fost biciuit două zile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spus asta nimănui, dacă cineva ar trebui să rostească un mare Mea culpa, acela sunt eu, care nu l-am crezut pe Garibaldo. Și-am vrut să-mi răscumpăr scepticismul căutând rămășițele celei asupra căreia toată lumea își vărsa ura și blestemele. Am coborât pe potecile abrupte ce duceau la malul râului Natisone, și încă o dată m-am întâlnit cu cei din stirpea evreilor. Spre deosebire de longobarzi, ei transformă nenorocirile în liantul care-i unește asemenea pietrelor în zid. Și mai păstrează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a dat bătut cu una, cu două, spre spaima tot mai mare ce punea stăpânire pe ostatici. - De ce vă e frică atât de tare de ușa asta? Preoții s-au oprit o clipă din bolboroseala acatistelor. - Dincolo de ea se află blestemul și moartea noastră. N-am izbutit să scot mai mult din gura lor. În cele din urmă, după un declic metalic, poarta s-a deschis. În spatele ei era o scară săpată în stâncă, ce cobora în beznă. Am ordonat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
jos. Înainte de a-și da sufletul, a desenat cu sângele propriu o cruce pe zid și câteva cuvinte: Э CU GREU AM FĂCUT AICI SEMNUL Э CARE MISTUIE Nu știu ce este acest semn Э, dar mi se pare a fi un blestem ce aduce cu litera ebraică Shin, pictată pe coperta de piele a cărții. Am citit câteva părți ale cronicii și, găsind-o eretică, mincinoasă și potrivnică Sfintei Biserici catolice, am hotărât să o îngrop împreună cu bătrânul. Stăpânul acestui loc, Ariald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avea milă. Blestemați. Blestemați. Blestemați. Părea furios pe ei, dar În realitate - dacă stăteai să-i asculți toată predica - Îți dădeai seama că avea treabă cu un oraș, și orașul acela era Ierusalim. Vagabondul locuia În piața aceea și repeta blestemul acela ore În șir, până când Își amintea că e viu, și Își ridica un picior, rămânând apoi nemișcat, la fel de mult timp, stând Într-un singur picior. — Altarele voastre vor fi pustii. Coloanele voastre se vor prăbuși, idolii voștri vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
NE DISTRĂM CU TATI TOTUL OK LIPSEȘTI DOAR TU NOAPTE BUNĂ MAMĂ TI!!! Emma citi și reciti mesajul, În timp ce junghiul acela de neliniște care Îi tăiase respirația se dizolva Încet, de parcă literele acelea ar fi făcut să se evapore un blestem. Se simți ușoară, aproape eterică. Pe terasa Zodiacului, sus de tot, pe Monte Mario, vântul se simțea puternic - se Înfioră. Dedesubt, În fața lor, Roma era un carusel de lumini. TI ȘI EU, răspunse, trimițând mesajul. Învățase de la fiica ei acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cum a intrat dracul în el. În mod normal, s-ar fi văicărit. Poate ar fi plâns. Era ceva suspect cu el. Liniștea acesta nu era normală. - Bine. Uite cum o să facem: trimit eu după popa Barbu să-ți citească Blestemele Sfântului Vasile cel Mare. Până atunci, stai pe-aici prin curte, să nu te depărtezi. Mai bine te-așezi pe banca de la gropanul de apă și stai liniștit. Îi părea rău de el, iar gând se mai gândea că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
înger și cu ajutorul ei au luat cristalul verii și au plecat grăbiți spre mâna înfloririi. Cristalul era de un roșu-portocaliu intens și avea o putere nemărginită. Chibzuiau și cumpătau fiecare vorbă și orice pas rostite în preajma lui ca nu cumva blestemul gerului să-i cuprindă pe vecie. Au ajuns pe munte și vara a venit transformându-i pe cei cinci în calități ale sale: căldură, lumină, veselie, blândețe și entuziasm. Astfel, vara a stăpânit Hemolotul, transformând albul iernii într-un colorit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
decât să se uite fix la ea - un ochi era albastru ca lapislazuli, celălalt, verde ca iarba Egiptului. Când s-a născut, moașa a strigat că a venit o vrăjitoare pe lume și că trebuia înecată înainte de a atrage vreun blestem asupra familiei. Dar bunica mea Ada a pălmuit-o pe femeia aceea proastă și i-a blestemat limba. - Vreau s-o văd pe fiica mea, a spus ea, cu o voce așa de clară și de puternică încât au auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care sfătuiește femeile. Era o idee prostească, pentru că doar preoții serveau zeițele în templele din orașe, în timp ce preotesele serveau zeii. Mai mult, Zilpa nu avea calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de capră. Zilpa era fiica lui Laban cu o sclavă pe nume Mer-Nefat, care fusese cumpărată de la un negustor egiptean în vremurile în care Laban avea încă ceva avere. După cum povestea Ada, mama Zilpei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Laban a vândut cei doi câini pe o sumă derizorie pe care a și pierdut-o apoi la un joc de noroc. Pierderea celor doi câini l-a înnebunit pe tata. În noaptea în care Laban s-a întors, țipetele, blestemele și înjurăturile s-au auzit până târziu. După aceea, tata nu și-a mai descrețit fruntea. Iar pumnii nu i s-au descleștat decât după ce a găsit-o pe Lea și i-a povestit toate detaliile acestui ultim scandal. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
afară! Blestemată să fii, pleacă și să nu te mai văd niciodată! Bunica s-a ridicat în toată înălțimea ei și a pleznit-o pe Ada cu putere. Biata femeie s-a făcut grămadă la pământ, tânguindu-se de frica blestemului care avea să cadă asupra ei. Bărbații, care se repeziseră înăuntru să vadă care era motivul supărării Bunicii, s-au dat înapoi la auzul blestemului proferat de Oracol, iar apoi s-au îndepărtat, văzând că era o problemă între femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ada cu putere. Biata femeie s-a făcut grămadă la pământ, tânguindu-se de frica blestemului care avea să cadă asupra ei. Bărbații, care se repeziseră înăuntru să vadă care era motivul supărării Bunicii, s-au dat înapoi la auzul blestemului proferat de Oracol, iar apoi s-au îndepărtat, văzând că era o problemă între femei. Ada s-a târât afară, dar Tabea s-a aruncat la picioarele Rebecăi, plângând: - Nu, nu, nu. Fața verișoarei mele se făcuse cenușie, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un omagiu adus surorii noastre, tatălui nostru și întregii case a lui Iacob. Noi înșine o să devenim prinți. Am fi nebuni să nu acceptăm darurile pe care ni le trimit zeii. Ce fel de idiot face dintr-o binecuvântare un blestem? Dar Levi și-a sfâșiat hainele de parcă mi-ar fi jelit moartea, iar Simon i-a avertizat: - Aceasta este o capcană pentru fiii lui Iacob. Dacă lăsăm să se întâmple această căsătorie, putreziciunea orașului îi va cuprinde pe fiii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]