5,404 matches
-
așteptând să cuceresc trofeul, care era o figurină de gips divers colorată, sau mergeam la unul din cele patru circuri, în fiecare seară. Totuși, Gică, cel cu cap de bou, un bărbat cu jumătate cap de om și jumătate de bou, era atracția principală care putea fi urmărită la - zidul curajului. Aveam timp pentru toate și plecam cu prietenii când se stingeau luminile la Iujul cel mare. Dar, dintre toate zbânțuitorile, (asa le numeau oamenii) mașinuțe, căiuți, bărci cu care te
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Devine-aproape adevăr, Că dânsa e un fruct oprit... De când o bate soțul măr. Moldoveanca în Spania toreadorilor Văzând amantu-i, neam vestit de maur, Cum poate să învingă și un taur, Soției infidele nu-i mai pasă De ce-o să zică boul de acasă... Sinceritatea femeii Nu sunt de felul meu despot Și n-o întreb de ce și unde, Dar, pentru că îmi spune tot, Îmi pare că ceva-mi ascunde!.. Bărbații - copii mari Bărbații sunt mereu copii, Chiar și la anii mai
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
Dar îmi confirmă niște date, Că-n România, din păcate, Azi berzele vin tot mai rar. Protecție Legea cu strictețe ocrotește, Pe înaripata migratoare; În schimb, cea de noapte, răpitoare, O mai protejează... câte-un pește. Rectificare „Bogata-și pupă boii-n bot, Îmbătrânind cu boi cu tot” Azi o fată de-i pețită, Nu-i la fel ca altădată, Căci aleasa-i tot iubită, Dar iubită-i cea bogată. Sexul la vârsta a treia (definiție după poezia „Juridicește” de Ion
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
Că-n România, din păcate, Azi berzele vin tot mai rar. Protecție Legea cu strictețe ocrotește, Pe înaripata migratoare; În schimb, cea de noapte, răpitoare, O mai protejează... câte-un pește. Rectificare „Bogata-și pupă boii-n bot, Îmbătrânind cu boi cu tot” Azi o fată de-i pețită, Nu-i la fel ca altădată, Căci aleasa-i tot iubită, Dar iubită-i cea bogată. Sexul la vârsta a treia (definiție după poezia „Juridicește” de Ion Pibeagu) Definiția aceea, Din Pribeagu-mi
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
În coadă. Ce altceva a mai zis? Dau să-i răspund, dar Îmi face semn să tac și-l văd trecând pe lângă noi pe Chris Bunce, ticălosul firmei, În drum spre toaleta bărbaților, transportând sub curea un prânz lung. Un bou incredibil, Bunce reușește să pară În același timp slăbănog și umflat. De când i-am explicat clar și destul de politicos că nu mă interesează conținutul boxerilor lui, tensiunea sexuală dintre noi a făcut loc unor hărțuieli ușoare cu ocazionale schimburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
păianjen. Am văzut catedrale mai mărețe de atunci: Notre Dame, cea din Sevilla, St Paul. Dar ceea ce face măreția acestei catedrale este tocmai faptul că e mică, puțin mai mare decât un șopron. Nu te-ar mira să găsești un bou și un măgar lângă cristelniță. Catedrala St David e unul dintre puținele locuri care mă fac să Încremenesc. Și aici, În naos, Îmi dau seama cât de neobișnuit și cât de incomod chiar mi se pare acum să stau nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
oamenilor mai trebuie Încă să le inventeze. Rătăcim dintr-o dumbravă În alta. Una spre sud este acum Împrejmuită de un țarc, pentru că Societatea pentru Conservarea Naturii dorește să observe ce efect va avea Împiedicarea pășunatului oilor de Moorland, a boilor și a poneilor sălbatici. Vegetația la nivelul solului este mai deasă, cu mai mulți arbuști; probabil că În urmă cu secole așa arăta pădurea, Înainte ca vitele să fie purtate de colo-colo la păscut. Totuși, acum pare artificială - necesară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
fost șfichiuit de un junghi neașteptat, când în tăcerea zorilor de ziuă, clănțăniră, lângă el, aspre vorbe, ce păreau nemțești: Die Totten reiten schnell 1... Adică: morții sunt repede uitați! îl auzi Nicanor pe Iuga, cumnatul lui, cel semeț la boi, cu înfocate sprâncene și mustăți și invalid din bătăliile pentru eliberarea faimosului oraș bucovinean, Cernăuți. Rupe-ți-ai limba, afurisit de Friț! îl ocărî, în gând, Nicanor pe Iuga, cumnatu-său, mânios că, neauzindu-l venind prin iarba dimineții, se speriase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se ghionteau, chicotind, copiii Goldanei! Chiaburul (zugrăvit mereu în caricaturi, în afișe propagandistice, în cântece, nu numai fiindcă are un pântece, care îl face tare caraghios, ci și pentru a i se observa, de către oricare, pidosnicia obstinată și recalcitranța de bou față de construirea vieții celei noi și plină de belșuguri hiperbolice), chiaburul, vă zic, oricum, n-avea cum să-l laude pe moș Mardare, fiindcă o trăsese pe baba Frăsina, după el, în colhoz, mai exact, în suszisa, Gospodăria cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
treilea cântat al cocoșilor, rostise sonor: Înainte!.. Sub burniță-pulbere rece, care făcea pufoaicele noi ale goldăneștenilor să miroase a efecte din sărăcie, Lanz-Buldogul, rămas de la Petrea Păun, ieși conștiincios la Loturi. Odată pornit, zăcu și el, mai multe zile, lângă boii porumbi și nehrăniți ai colectivei din Goldana, care urinau des, din cauza șalelor ude. Asta până când, președintele colectivei, care se îmbătase, între timp( "s-a făcut, cum ți-e holțul!", interpretase Iuga), încetă să mai țină ședințe inutile în care urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la oameni. Atunci, ciocănelele ornicului vechi din turnul înalt al bisericii trosniră răsunător în bronzuri, cântând a primăvară. O chemare de demult vibră în străvezii văzduhuri, plugurile toate începură să scurme negru de-a curmezișul pantelor ușoare și Lanz-Buldogul secundă boii porumbi, într-un du-te-vino tacticos, până în buza Baisei și înapoi. Beșica de porc deșertă din boțelile ei gândaci smălțuiți, pe care unii goldăneșteni îi strângeau în palme grijulii. În seul negru al gliei devenită socialistă, adică a tuturor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să nu cadă. Nicanor înțelese, pe deplin, episodul, de parcă ar fi fost de față: adesea, lângă Goldana, poposeau megaturmele de animale, în deplasări pulsatile, pe calea spre Răsărit. Megaturmele de vaci, de oi, de capre, de oi, de capre, de boi, de iezi, de vaci, de oi, de capre erau menite, ca și petrolul românesc, să atenueze nesațiul și răsplata Eliberării. Extorcarea de boi, de iezi, de vaci, de oi, de capre, de miei, de purcei, de iezi, a țării, germinase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pulsatile, pe calea spre Răsărit. Megaturmele de vaci, de oi, de capre, de oi, de capre, de boi, de iezi, de vaci, de oi, de capre erau menite, ca și petrolul românesc, să atenueze nesațiul și răsplata Eliberării. Extorcarea de boi, de iezi, de vaci, de oi, de capre, de miei, de purcei, de iezi, a țării, germinase implacabila succesiune a megahergheliilor de cai. Înainte de a trece vadurile frontierei de pe Prut și după căderea serii, caii jertfiți Răsăritului, încă o dată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
temut atunci, că Cornel Braiu, care-i tinerel, dar curat la inimă și care nu suferă vorbe din acestea de la ușa cortului, o să-i crape capul lui Duran Însă el a zis: Bade, ca să te omor acuma, pentru că ești un bou crescut la țăruș, mi-aș face păcat și nu știu dacă mi-aș mai căpăta mântuire sufletului, întrucât nu se știe de-om mai ieși teferi din mina asta de la Pietrosul Te rabd și te iert, deși cu un dobitoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prima dată, managementul hotelier are, din păcate, încercările sale: clienții ascund firi grobiene, care merg de la lăcomia de proporții tendința de a fi găzduit de pleașcă, de a mânca la micul dejun mai mult decât poate să o facă un bou, de a-și umple ca mârlanul straița calicului cu felii de pâine și cu merinde șutită până la neobrăzarea de a pleca cu prosopul, cu cearșaful, cu umerașul, cu peria de pantofi sau cu cheile de la camere... Vladimir se acuza în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mult, În călătoriile sale ample producând mai cu seamă observații generale. Până la urmă, Întors acasă, În Arad adică, a Început să le povestească dragilor săi concetățeni despre propriul oraș. Zicându-le că: undeva În arad un cal alb paște-n boul roșu În micălaca În subsolul unui bloc un pitic stă și fumează În gai yin e cu 20% mai mare decât yang și invers la MORTU din micălaca vin și femei cu diabet În cartierul evreiesc un croitor execută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fund, Încă nu-i mare lucru, o simplă bârfă de la locul de muncă. Dar mai bine nu cer amănunte. Degeaba: - Îl știi și tu, e ăla care cică s-a simțit amenințat cu moartea. I-ați trimis nu știu ce scrisoare. Pârvu, boul ăla! Așa deci. Din nou Pârvu, securistul dracului. Interesant. Foarte interesant. Pârvu se Întoarce. Poate că e momentul să-l introduc cum se cuvine. Așadar: Scurt istoric al rolului lui Pârvu În viața mea: Îl știu din gimnaziu, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bilețel, puneam mai multe bilețele Într-o șapcă și Îi rugam pe oameni să citească cu voce tare Întrebările, să răspundă. Uneori ieșea bine. - Am dat și de Pârvu, o dată, pe stradă, nu știu ce m-a apucat să-i pun Întrebările. Boul! A vrut să ne legitimeze. Cristina știa de Pârvu, nu-i purta ura pe care i-o purtam eu, dar În definitiv nici nu avea de ce. Nici nu s-a mirat de reacția lui, s-a mirat c-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-l lege pe Pârvu de scaun. Ăsta se lasă, Încă nu-și dă seama ce se Întâmplă, eu Încep să-mi dau. Mă gândesc c-ar trebui să fac și eu ceva, să pun mâna, să particip. Țip: - Nu râde, boule! Pârvu nu râde, doar zâmbește, nu-l sperie țipătul meu. Ne privește pe rând, deschide gura, probabil vrea să spună ceva, se răzgândește, coboară privirea În podele. Leac e acum În spatele lui, face nod după nod, icnește. Andreea a Înțepenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
minimaliste. Ca atunci când ne-am apucat și am lipit pe uși de tramvai mesajul: ÎNCHIS - PRELUĂM MARFĂ. Cei care nu-mi cunosc orașul vor gusta mai greu textele. Mă simt așadar obligat față de Milea să dau niște note de subsol: Boul roșu, Gai și Vlaicu sînt cartiere arădene. La fel Micălaca, unde un om de foarte mică Înălțime a fost prins cultivînd cînepă indiană pe care o usca În subsolul blocului. La Mortu e un birt din aceeași Micălacă, pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe jumătate cu fasole. Căprarul numai că nu ia foc. Roșu de enervare la față, țipă și mai tare la el: Paștele și dumnezeii tăi de mocofan, ce te uiți ca boul la mine? Marș și aranjează piramida! Sau vrei să o fac eu, mă? În fața scenei hilare, câțiva soldați găsesc putere să zâmbească ascuns, pe sub tuleiele abia ieșite, marea majoritate însă stau cu nasurile în jos, înșirând cine știe ce gânduri în timp ce strecoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
intrarea în sat. Ajung din urmă un car încărcat cu fân, mânat de un țăran desculț. Ițarii albi, suflecați, descoperă picioarele păroase. De sub pălăria ponosită pletele blonde îi cad în șuvițe dezordonate pe umeri. Osiile roților scârțâie sub greutate, în timp ce boii înaintează greoi prin colbul fierbinte. În depărtare, cântecul subțire și prelung al unui cocoș taie zăpușeala atotstăpânitoare, anunțând amiaza. Ziua buna, nea Aurele! Să trăiești, Dumitre! Ce-ți mai face vaca? Mult mai bine. Să o vezi acum! Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dar pe unde? Pe cerul orașului se încrucișează reflectoarele mânuite febril de către cei de la antiaeriană. O explozie puternică zguduie imobilul. Nu durează mult și lumina se stinge, iar întunericul învăluie etajul într-o beznă adâncă. Bă, nu mai sta ca boul la poartă nouă! strigă șeful din prag. Hai, ușcheală la mașină. Aici tot nu mai avem ce face. Dau să plece, dar nici unul nu apucă să iasă. Încremenesc, fără să mai riște nici o mișcare, atunci când scrâșnetul scurt al unei bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cur a picat măgăreața asta pe noi? Ofițerul politic ne iubește tare, spune Romulus ironic, în timp ce coase cu degete înțepenite de ger un nasture la cojocul scurt, până în talie, pe care-l poartă peste uniformă. Băgal-a-ș în mă-sa de bou! De ce nu a venit cu noi să vadă cum e? Ei, nu se poate...ce ne-am face dacă borâtura aia încasează un glonț care-l trimite direct la Doamne-Doamne? Cine o să ne mai lumineze atunci conștiința de clasă? Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
milenariști. Chipul său de boem ajuns la vârsta senectuții, corespondența vijelioasă și dezinhibată de pe messenger cu domnișoare mai mult sau mai puțin bovarice și o serie de poeme (cam) fără perdea, publicate în anii din urmă în revista "Plai cu boi", dar și în mult mai sobra România literară, i-au adus, pe lângă reputația câștigată într-o jumătate de secol de carieră poetică și respectul unor autori altminteri cât se poate de circumspecți cu literatura română scrisă până la ei. "Erotism" și
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]