6,712 matches
-
vârât în dubița neagră și au pornit pe alee. N-am reușit să deslușesc prea bine chipul femeii. O față pământie, cu buze intens rujate, cu păr puțin, răvășit. — Ciroză, a oftat fata vecinului. Soră cu tata. Stătea singură pe Bulevard, pe la cinematografe. La etaj, peste cinematograful de lângă farmacie. N-avea cine s-o îngrijească și am luat-o la noi, când era pe terminate. Mi-a lăsat mie garsoniera, a chicotit fetișcana. Mă mut singură acolo. De Paște fac un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
resturi. Cum se apleacă apoi și ridică poșeta aceea. O cercetează gânditoare o clipă, apoi o aruncă peste brăduț. Mă vede rămas încă în dreptul geamului. Zâmbește, ridicând neputincioasă din umeri. Fără să-mi dau prea bine seama, am ajuns pe Bulevard. Am coborât, cu pași vechi, indiferenți. Încă mă urmăresc de aici, din dusul literelor, cum șovăi în ușa berăriei. Știu că voi intra? Știu că nu voi intra? Până și tristețea care se pogoară acum în această pagină o simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu care Dumnezeirea îl ordonează, zidindu-l și pierzându-l întruna. Vichi și cu Trombă, acum, când îi duc după mine în coborârea mea, nu mai înseamnă nici măcar privirea pe care, adeseori, o mai arunc sus, spre o fereastră de pe Bulevard, deasupra unui cinematograf, „București“ sau oricare altul. Locuia acolo cineva, cândva. Și tot cândva, de la acea fereastră, în târziu de noapte, priveam Bulevardul pustiu, un râu secat, cu bezna ducându-se și ea în jos. Scursoarea de timp a multilateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mea, nu mai înseamnă nici măcar privirea pe care, adeseori, o mai arunc sus, spre o fereastră de pe Bulevard, deasupra unui cinematograf, „București“ sau oricare altul. Locuia acolo cineva, cândva. Și tot cândva, de la acea fereastră, în târziu de noapte, priveam Bulevardul pustiu, un râu secat, cu bezna ducându-se și ea în jos. Scursoarea de timp a multilateral dezvoltatei. Un timp buhăit, răzbuzat... Scriind la cartea aceasta, coborând întru Luminare, aproape că mă simt biruit de puterea textului de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am fugit, de fapt, de ea. Într-o dimineață de Paște. Fuseserăm împreună la slujba de la Patriarhie. Am stat până la miruirea din răzarea dimineții. A slujit tot timpul Patriarhul de atunci. Am mers apoi pe jos până la ea acasă, pe Bulevard. Se luminase bine. Lumea mergea pe străzi cu lumânările aprinse. O mare de lumânări pâlpâind în început de zi, de-a lungul cheiului, apoi în sus, pe Cale. La intersecția de la Operetă, așteptând schimbarea stopului, am privit instinctiv, cum făceam aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a băgat la afaceri. Știi ce ghiule avea Țandără ăla? ’ Cea că a investit în răspopit și să aibă grijă ce și cum să nu detroneze banii. S-a sărbătorit acolo, că zicea că-i localu’ amintirilor, cu specific de bulevard. A ținut-o așa toată noaptea. Am stat cu ei la cântare până de i-a dat cu taximetristu’ afară“. Cum nu comentam informația și nici nu mă arătam prea deschis la comunicare, neinvitându-l să ia loc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poate face și astfel de minuni. Să-ți ia și să-ți aducă, să-ți dea și să-ți risipească, să te adune din nimicnicia părăsirilor și să te lase apoi uitat, precum eu acum, în fața intrării unui gang, pe Bulevard, într-o dimineață oarecare, cu sclipirea unei lumini oarecare, cu o liniște oarecare. 33tc "33" Mă aștept acum, scriind, doar să vin dinspre „Gambrinus“. Nu voi fi intrat în cele din urmă în berărie. Mă vor fi enervat cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu ne mai privim. E greu să-l prind în această pagină, acum. Atunci, în urmă cu ani, îmi stârnise un fel de admirație disprețuitoare. Stătea acolo, la fereastră, și-și privea, spunea el, casa. O parte din clădirea de peste Bulevard o moștenise de la răposata soție. Îi fusese confiscată. Făcuse pușcărie, iar când se întorsese nu mai avusese unde să stea. Își înjghebase o cămăruță, într-o fostă boxă de cărbuni, în curtea interioară a clădirii și reușise să ajungă fochist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale lui. Venea la „Tic-Tac“ și-și privea casa, ca într-un fel de ritual. În 21 decembrie 1989, pe seară, când am căpătat curaj să plec spre casă, de la noi, de la Arhivă, unde mă prinseseră evenimentele, am coborât pe Bulevard. Nea Dumi era în fața cinematografului, cu un steag tricolor găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă omoare și ăia cu revoluția de libertate. Și-acu’...“ Mă aștept să vin dinspre „Gambrinus“, să trec pe lângă mine, uitat în coborâre. Scriu, așteptând. Aș fi vrut, cândva, să alcătuiesc un fel de album al figurilor bizare întâlnite pe Bulevard. O lume a oamenilor necăjiți, bolnavi, părăsiți de viață, fantome ale unui timp fără dimensiuni. Gândul mi-a încolțit într-o dimineață la „Colombo“, prin ultimul an de studenție. Primisem cadou un aparat de fotografiat „Smena“ de la o mătușă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tocat banii la restaurantul „Favorit“, atunci deschis, continuând distracția la „Melody“. Din ce mi-a mai rămas am cumpărat o cravată de lână, „coadă de păun“, o pereche de butoni suflați în aur și o Biblie, găsită la Anticariatul de pe Bulevard, de peste drum de „Gambrinus“. Fotografiam, fascinat de aparatul primit, într-o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă de cinci-șase ani care venea și cerșea la „Colombo“. Banii îi lua taică-su, un ins șchiop care pândea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ani care venea și cerșea la „Colombo“. Banii îi lua taică-su, un ins șchiop care pândea de pe trotuarul vecin, din dreptul C.E.C.-ului, devenit mai apoi restaurant „Havana“. De la fetița aceea am început să fiu atent la amărâții de pe Bulevard. Le-am făcut fișe. Cu unii chiar am discutat, iscodindu-i de-ale lor, pentru câțiva lei. Cei mai mulți nu voiau să-mi vorbească. Parcă nici nu pricepeau ce le spun. Am strâns totuși fel și fel de hârtii cu însemnări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu pricepeau ce le spun. Am strâns totuși fel și fel de hârtii cu însemnări despre ei. Au mai rămas câteva, într-un plic pe care scrisesem „Stop Cadru“. Probabil astfel voiam să se numească acea carte pentru care fișam Bulevardul. ZIARISTUL. Bătrânul în palton cărămiziu. Pirpiriu. O bărbuță albă, rară. Umblă cu o servietă neagră, burdușită cu ziare. O ține strâns în brațe, pe burtă, încovoiat de greutatea ei. Uneori are și un teanc de ziare, strânse cu sfoară. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Abia mai târziu, citind presă din anii interbelici, am început să mă gândesc iarăși la bătrânica aceea. Am întâlnit și unele relatări despre Camil Petrescu care îmi păreau cunoscute din povestirile acelei bătrâne doamne. VARDISTUL. La intersecția Căii Victoriei cu Bulevardul, în dreptul Cercului Militar, întâlneam câteodată un domn burtos, înalt, cu o barbă colilie, deasă. Avea o manta vișinie, decolorată și cizme de cauciuc înalte, verzui. Mereu în jurul lui erau câțiva gură-cască, iscodindu-l. Se adunau, de obicei în înserat, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
agent de circulație, prin anii ’3o, chiar acolo, în intersecție. Încă nu se instalase semaforul electric. Povestea cu haz fel de fel de întâmplări, despre lume cunoscută. Îi descria, mai ales, pe „gagiii de trotuar“. Un fel de berbanți ai Bulevardului, care ieșeau la agățat femeiuști și le scoteau la plimbare pe Cale. Traseul era de la Telefoane la Prefectura de Poliție. De câte ori treceau prin dreptul lui, vardistul lua poziția de drepți și îi saluta cu toată pompa: „Să trăiți, coane Jorj, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a venit lângă el, să-l alinte și să-l tragă în pat. N-a mai apucat. A azvârlit-o pe fereastră, de la etajul trei sau patru, așa goală cum era... Voiam să scriu despre altceva. Parcă ieri, coborând pe Bulevard, o simțeam pe Conți zgribulindu-se la brațul meu. Era noaptea, târziu. Mai devreme fusesem la bătrâna doctoriță W.W., cu care înregistrasem câteva ore bune de amintiri din anii ’50. Tatăl ei fusese patron de cinematograf cu grădină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o simțeam pe Conți zgribulindu-se la brațul meu. Era noaptea, târziu. Mai devreme fusesem la bătrâna doctoriță W.W., cu care înregistrasem câteva ore bune de amintiri din anii ’50. Tatăl ei fusese patron de cinematograf cu grădină pe Bulevard și fata crescuse printre oameni ai filmului. Avea încă o colecție grozavă de afișe, fotografii, multe cu autografe de la nume celebre. Voiam să le cumpăr pentru arhiva noastră, dar femeia nu renunța la ele. În schimb, a acceptat să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stau aci... M-au jicnit... Aproape în șuturi... N-auzi, de ce nu zici nimic?... Am... De ce nu vii să mă iei. Ninge și io...“. Am găsit-o chircită, pe vine, lângă o coloană dintre acelea de pe străduța care ducea din Bulevard spre Bancă. Spunea că intrase în restaurantul acela căruia pe vremuri îi spunea „La Țiganu“. I-a supărat, că nu mai voia să plece, și au dat-o afară. Când m-a văzut, a dat să se ridice. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-o afară. Când m-a văzut, a dat să se ridice. Nu a reușit. Se uita doar la mine cu ochi încețoșați, privire depărtată. Încerca să zâmbească, dar nu-și putea lumina fața. Am săltat-o și am pornit spre Bulevard. Mergeam cu Conți la braț spre cinematografe. Era cherchelită. Noapte cu Bulevardul gol, șfichiuit doar de viscol, cu o zăpadă maronie, înghețată pe bordura trotuarelor, murdară de la noua soluție pe care o împrăștia municipalitatea în locul tradiționalului amestec de nisip cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a reușit. Se uita doar la mine cu ochi încețoșați, privire depărtată. Încerca să zâmbească, dar nu-și putea lumina fața. Am săltat-o și am pornit spre Bulevard. Mergeam cu Conți la braț spre cinematografe. Era cherchelită. Noapte cu Bulevardul gol, șfichiuit doar de viscol, cu o zăpadă maronie, înghețată pe bordura trotuarelor, murdară de la noua soluție pe care o împrăștia municipalitatea în locul tradiționalului amestec de nisip cu sare. O sprijineam pe Conți, coborând spre Cișmigiu. Mă sprijinea și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să ningă...“. O lăsam să mormăie. Mă gândeam sau, mai bine spus vedeam, așa, ca o povară inutilă, cum într-o dimineață de demult, într-un alt timp parcă, într-o altă viață, probabil, dimineață oarecare acum, în coborâre, urcasem Bulevardul, tot pe-acolo, cu Ester la braț. Râdeam sub fulgii care în mod sigur numai pentru noi cădeau. Nepăsători și buimaci urcam pe Bulevard spre niciunde, de parcă și pe noi ne adusese chiar atunci cine știe ce rotocol de fulguire pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-un alt timp parcă, într-o altă viață, probabil, dimineață oarecare acum, în coborâre, urcasem Bulevardul, tot pe-acolo, cu Ester la braț. Râdeam sub fulgii care în mod sigur numai pentru noi cădeau. Nepăsători și buimaci urcam pe Bulevard spre niciunde, de parcă și pe noi ne adusese chiar atunci cine știe ce rotocol de fulguire pe Pământ și îi descopeream minunile. Apoi mi-am amintit de alte și alte nopți de demult, în care, tot așa, Conți venea și mă scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atârnat, înlănțuit de Conți. Dezmierdat de bâiguielile ei. Muream și mă urmăream cum mă petreceam în altceva, necunoscut, fără stare, fără contur, fără greutate, un fel de fulg soios pierzându-se în rotocoalele puzderiei de alți fulgi zburătăciți în noaptea Bulevardului. M-am oprit chiar la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de salivă i se prelingea pe barbă, pe fularul galben, în jos, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Scoate-ți rochia asta, femeie, că parcă ești o stricată. Și să nu mai văd vinul ăsta pe masă. Cel Îndoit cu apă e mai mult decît suficient. Avariția are să ne mănînce. Julián nu trecuse niciodată de partea cealaltă a bulevardului Diagonal. Linia aceea de pădurici, de terenuri de construcție și de palate rămase În așteptarea unui oraș constituia o frontieră interzisă. Pe deasupra bulevardului se Întindeau sate, coline și meleaguri misterioase, bogate și legendare. Pe drum, Aldaya Îi vorbea despre colegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
e mai mult decît suficient. Avariția are să ne mănînce. Julián nu trecuse niciodată de partea cealaltă a bulevardului Diagonal. Linia aceea de pădurici, de terenuri de construcție și de palate rămase În așteptarea unui oraș constituia o frontieră interzisă. Pe deasupra bulevardului se Întindeau sate, coline și meleaguri misterioase, bogate și legendare. Pe drum, Aldaya Îi vorbea despre colegiul San Gabriel, despre noi prieteni, pe care nu Îi văzuse niciodată, despre un viitor pe care nu-l crezuse cu putință. — Tu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]